Modelul american - fascinaţia soluţiei standard şi alte panacee economice... -

Anca ROMANŢAN
Publicat în Dilema Veche nr. 129 din 13 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ultimii cincisprezece ani, universităţile din SUA şi Marea Britanie s-au confruntat cu discursul despre imperativul rentabilizării şi adaptării structurilor universitare, pentru a răspunde economiei de piaţă şi globalizării economice. Cum era de aşteptat, dezbaterea se regăseşte în prezent şi în contextul românesc. Cu unele aspecte neliniştitoare însă, deoarece creşterea competitivităţii universităţilor româneşti faţă de cele americane, luate deseori drept standard, ar trebui să fie conceptual distinctă de adoptarea necritică şi "în vrac" a logicii rentabilităţii de piaţă, cum pare să fie cazul, dincolo de discursurile programatice ale managerilor procesului. Mai precis, cred că universitatea română devine mai competitivă dacă reuşeşte să concureze universităţile occidentale acolo unde acestea excelează de cîteva secole (într-o tradiţie pierdută la noi sub dictatură), mai precis în a crea un spaţiu de exprimare şi dezbatere a pluralităţilor (de identitate, valori, ideologii), aceasta incluzînd valori favorabile, dar şi alternative logicii pieţei şi economicului. Îmi sprijin opţiunea pe trei observaţii derivate din experienţa mea de student doctoral şi de proaspăt universitar în SUA. Mai întîi, discursul despre rentabilizarea universităţilor poate fi folosit ca un mijloc de a reduce puterea epistemică a universităţii, nefiind aşadar nici "ştiinţific", nici "neutru". În acest sens, să luăm, spre exemplu, o propoziţie des vehiculată, dar rareori analizată critic: rentabilizarea universităţii se produce cînd cererea de pe piaţă întîlneşte şi modelează oferta universităţii într-un punct de echilibru instabil, oferit de dinamica globalizării economice şi a integrării europene. Dacă privim discursul despre rentabilizare în context istoric, îl putem înscrie în conflictele epistemice şi de putere din societate: cine decide ce se predă în universităţi, cum gîndesc studenţii noştri, cine stabileşte standardele de performanţă a studenţilor şi de relevanţă a cercetării ştiinţifice? În SUA, antreprenori culturali şi economici din partide, universităţi şi din think tank-uri cu orientare de dreapta au încercat, încă din vremea administraţiei Reagan, să "recucerească universitatea" - în terminologia lor - percepută ca spaţiu critic faţă de capitalism şi de stat, deopotrivă. Retorica crizei universităţii bolnave şi desuete a fost instrumentată, în Marea Britanie, în valuri de blame and cure ("învinuieşte şi vindecă") spre a crea o cultură a deriziunii universitarilor faţă de munca lor şi a impune necesitatea reformelor radicale. Discursul rentabilizării economice a servit, în opinia unora, ca mijloc de încălcare progresivă a libertăţii academice (academic freedom), de afirmare a supremaţiei valorilor neoliberalismului economic şi de controlare a opiniilor alternative. Astfel, aparentul echilibru între cerere şi ofertă poate ascunde un proces profund asimetric şi politizat, prin care universitatea devine un prestator de servicii, uşor de controlat şi de blamat. Deşi virulenţa cu care universitarii americani apără conceptul şi practicile legate de academic freedom poate părea exagerată la noi, în opinia mea libertatea de gîndire şi de acţiune, greu cîştigată de universitatea română, trebuie consolidată şi negociată, mai degrabă decît arvunită în pripă. În al doilea rînd, o scurtă trecere în revistă a dezbaterilor încinse din SUA evidenţiază că nu există un model standard de reformă universitară, ci, mai degrabă, că avem de-a face cu soluţii foarte diferite unele de altele, pentru că sînt generate de principii, preferinţe ideologice şi norme diferite. Chiar şi atunci cînd universităţile adoptă un plan de "rentabilizare" şi de creştere a competitivităţii lor faţă de alte oferte universitare, omogenitatea de principiu şi de strategie lipseşte; spre exemplu, în cadrul aceleiaşi universităţi, antropologiei nu i se cere să fie "branşată" la ultimele nevoi ale pieţei, cum se întîmplă la facultăţile de Ştiinţe economice sau Drept, iar "rentabilizare" nu înseamnă acelaşi lucru pentru toate facultăţile. În sfîrşit, merită discutat argumentul conform căruia universitatea are datoria de a-i expune pe studenţi la dezbateri intelectuale în care se examinează critic logica şi mecanismele pieţei şi ale capitalismului, se discută avantajele, dar şi limitele acestora, asimetriile de putere, se contestă cuantificarea socialului şi puterea difuză şi greu de scrutat a "mîinii invizibile" a pieţei care, miraculos, va reuşi să ne facă pe toţi fericiţi într-un viitor la fel de greu de determinat ca şi în utopia comunistă. În experienţa mea în ştiinţe sociale în SUA, am fost expusă, la cursuri, la astfel de dezbateri, care acoperă un spectru ideologic de stînga şi de dreapta deopotrivă. Am putut vedea cum, în timp ce neo-gramscienii arată căile prin care statul şi societatea civilă pot ajunge să fie colonizate de interese economice şi militare în detrimentul interesului şi bunurilor publice, opinii inspirate din liberalismul clasic avertizează asupra patologiilor pieţei nereglementate (oligopol, monopol) şi dificultăţilor pieţei de a reduce inegalităţile sociale şi de acces la educaţie. Anca Romanţan este assistant professor la University of Massachusetts, SUA.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ce substanțe toxice i-au ucis pe angajații fabricii de cașcaval de la Ibănești. Sunt deosebit de periculoase și utilizate pe scară largă
Angajații fabricii de cașcaval de la Ibănești au fost uciși de două substanțe extrem de toxice. În concentrații mari acestea pot provoca decesul foarte rapid, provocând pagube fizice imcopatibile cu viața.
image
Secretele primului submarin militar al României. „Delfinul“ a făcut ravagii printre navele sovietice din Marea Neagră
Primul submarin militar al României a fost construit în anii interbelici și a costat o sumă impresionantă, însă a fost folosit cu succes în Al Doilea Război Mondial. Una dintre operațiunile militare în care a fost implicat a intrat în istorie.
image
Anunțul CFR primit cu hohote de râs de români. „Dacă trenurile reduc viteza cu 50 km/h vom merge cu 20, dar în sens opus”
Oficial, cei de la CFR spun că trenurile circulă cu până la 50 km / h mai încet din cauza caniculei. Anunțul CFR a fost primit cu hohote de râs de români, care știu că trenurile circulă oricum foarte încet.

HIstoria.ro

image
DACICC-1 - Primul calculator electronic de fabricație românească
Pe strada Republicii din Cluj-Napoca se află vila care a aparținut celebrului arhitect al Clujului, Lajos Pákey.
image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.