Moartea și întoarcerea revistei culturale

Alex CIOROGAR
Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
Moartea și întoarcerea revistei culturale jpeg

Discuția pe care ați deschis-o e, într-adevăr, interesantă și, bineînțeles, importantă, însă și mai fascinantă este, cred, această narațiune a supraviețuirii pe care, vrînd-nevrînd, trebuie, totuși, să ne-o livrăm, în cele din urmă, nouă înșine. Spun că e fascinantă, în primul rînd, pentru că ea relevă aparatele ideologice ce susțin practicile noastre culturale curente. Noțiunea de supraviețuire ar implica, deci, o viață de după moarte sau de după catastrofă. A supraviețui înseamnă, pe scurt, a viețui cu asupra de măsură. A trăi, așadar, o viață suplimentară. Faptul e, repet, simptomatic pentru că indică nevoia conservării unor gesturi intelectuale. Motiv pentru care mi se pare că întrebarea mai bună pe care ar trebui să ne-o punem e, de fapt, următoarea: chiar mai are nevoie societatea actuală de revistele culturale (nu doar românești)? De ce nu putem renunța, totuși, la o deprindere care – cel puțin din punct de vedere tehnologic dacă nu și altfel – se vede din ce în ce mai amenințată azi de obsolescență? Condițiile de posibilitate care au dat naștere ideii de revistă culturală au dispărut, fiindcă acea lume a încetat pur și simplu să (mai) existe.

Voi încerca să schițez în continuare un răspuns adresat acestor dileme relatînd cîte ceva despre cazul Echinox. Și aș începe prin a nota, chiar dacă în treacăt, că istoria postcomunistă a revistei pare a fi, întru totul, o dramatică poveste de supraviețuire. În fapt, destinul acesteia a fost dintotdeauna unul dificil și, de ce nu, special. Cu toate acestea, mărturia mea vizează, desigur, numai perioada pandemiei, și asta dintr-un motiv suficient de simplu: numai în ianuarie 2020 am preluat, în mod oficial, conducerea revistei, ștafetă pe care am preluat-o de la actualul decan al Facultății de Litere din Cluj-Napoca (Universitatea „Babeș-Bolyai“), conf. univ. dr. Rareș Moldovan. Culmea e doar că povestea revistei Echinox în anul pandemiei (deja putem vorbi, totuși, de anii pandemiei) e, în ciuda vicisitudinilor de toate soiurile, una plină de optimism. Sau cel puțin așa îmi place mie să cred. Anul 2020 reprezintă, într-adevăr, un moment crucial pentru istoria presei noastre culturale, dar și pentru momentul nostru atît de bulversat.

Modul în care am abordat conducerea revistei e clădit pe nu mai puțin de trei piloni și aceștia reflectă, în cele din urmă, cele trei poziții pe care le-am ocupat de-a lungul traiectoriei mele profesionale pînă în acest moment. Am lucrat, înainte de toate, într-o corporație multinațională care m-a învățat ce înseamnă o adevărată cultură organizațională. Deprinzi abilități care sînt ușor transferabile (și cu succes, aș zice) în orice alt mediu ce presupune munca în echipă. Pe de altă parte, cunoscînd îndeaproape cîmpul literar românesc – tocmai pentru că, în ipostaza de critic literar, am scris și am urmărit evoluția literaturii contemporane, timp de mai mult de zece ani, prin publicarea unor cronici, eseuri și recenzii pentru diferite reviste și jurnale din țară –, mi-a fost ușor, într-un fel, să mă retrag într-o poziție de coordonator, ca să zic așa, al unor activități mai mult sau puțin similare. Am făcut, deci, un pas în spate și cred că tocmai această distanțare mă ajută să privesc acum cu un ochi limpede și detașat dinamica scenei noastre culturale. În sfîrșit, cred că mai trebuie spus aici că nici experiența pe care am acumulat-o ca administrator al unei societăți comerciale nu e de prisos. Ba chiar dimpotrivă. Ca director al editurii OMG am fost nevoit să gestionez multiple planuri de desfășurare. Și sigur că revista Echinox nu are decît de cîștigat dacă o tratăm, de aici în continuare, ca pe un soi de mică afacere.

Dincolo de toate acestea, revista Echinox este, însă, și va rămîne mereu, revista studenților. Nu e revista mea, așa cum nu a fost nici a foștilor ei directori. Sigur, ea nu se adresează doar studenților, dar e realizată de aceștia. Revista Echinox nu ar putea exista fără ei, fără membrii redacției și fără eforturile lor – uneori gargantuești – pentru care îi felicit din nou și le mulțumesc. Ce am făcut în pandemie? Aș zice, foarte simplu, că am reușit să reinventăm revista. Am adus-o în secolul XXI. Pentru că am avut răgaz să facem asta. Probabil am fi realizat mult mai puține într-o lume normală. Dar iată că în cele cîteva luni ale stării de urgență am reușit să actualizăm imaginea revistei – atît online, cît și pe hîrtie. E vorba de un nou design, dar și de o nouă structură, una mult mai simplă, bineînțeles. Am ales fonturi și dimensiuni noi, am finisat pînă și faimosul logo (mamutul Echinox). Am împărțit noi funcții, roluri și proiecte în redacție și am implementat cîteva instrumente de colaborare. Și am reușit, totuși, să tipărim și să distribuim nu mai puțin de trei numere de revistă foarte bune, și asta într-un timp relativ scurt. În comunicarea internă a unei mici familii – cum e și Echinoxul –rezidă, cred, eficiența și excelența acesteia.

Trebuie menționat și următorul lucru: avem, cu siguranță, sprijinul financiar al Universității clujene. Cu alte cuvinte, existența revistei nu e nici mai mult, nici mai puțin amenințată decît cea a instituției de care depinde. Răspunsul e, cred, implicit, pentru a mă întoarce la întrebarea de la care am plecat. Avem, cu siguranță, nevoie în continuare de aceste reviste culturale. Însă, într-o epocă a anxietăților climatice și a crizelor de toate felurile, aceste reviste – ca toate celelalte obiecte, de altfel, care ne formează – trebuie reinventate în sens planetar și ecologic, inversînd, deci, direcția global-economică a „capitalocenului”. Nu pot decît să sper că, prin discuțiile critice și proiectele artistice pe care le propune, revista Echinox va deschide noi spații de gîndire, vizualizare și actualizare a unui asemenea viitor, să zicem, sustenabil.

Alex Ciorogar este directorul revistei Echinox.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Rachete hipersonice - imagine de la parada de ziua marinei în Rusia FOTO Profimedia
Misterul disparițiilor cercetătorilor ruși. Rachetele hipersonice și temerile lui Putin
În ultimii șase ani, 12 cercetători ruși implicați în dezvoltarea rachetelor hipersonice au fost arestați, iar unii au dispărut fără urmă. Aceste arestări, acuzații de spionaj afectează grav colaborarea internațională în știință, în timp ce temerile lui Putin de scurgeri de informații se amplifică.
casa modulara dwelli jpg
Cum să devii proprietarul unei case fără corvoada creditului sau a șantierului. Soluția o au doi români
Doi români îndeplinesc dorințe în 30 de zile. Pentru cei care își doresc o casă a lor, dar nu au bani, se tem de credit și de corvoada construirii unei locuințe clasice,
antrenament soldati nord coreeni/ FOTO:AFP
Antrenament draconic. Soldați nord-coreeni sparg pietre pe corpul unui camarad
Coreea de Nord a difuzat o fotografie cu soldați musculoși, la bustul gol, care sparg cărămizi cu barosul pe corpul și capul unui camarad.
Vocea României, din nou lider de audiență la PROTV
Ea va câștiga Vocea României 2024? Cine e tânăra care a cucerit toată țara: „Cea mai bună voce pe care am auzit-o în acest sezon”
În ediția de aseară a emisiunii „Vocea României”, Raluca Moldoveanu a făcut un adevărat spectacol. Tânăra a impresionat atât publicul, cât și pe jurați cu interpretarea piesei „Mother”. Antrenorii sunt de părere că poate fi unul dintre potențialii câștigători al marelui trofeu.
premierul Marcel Ciolacu  Foto Gov ro jpg
Marcel Ciolacu, viral pe TikTok în timp ce mânca de la McDonald's. „Cum să-ți dau cheesburgerul meu?!”
Un scurt clip video care-l înfățișează pe premierul Marcel Ciolacu mâncând de la McDonald's a ajuns viral pe Tik Tok, strângând mii de inimioare și sute de comentarii.
colete jpg
Cum a furat angajata unei firme de curierat colete în valoare de 57.000 de lei
O angajată a unei firme de curierat din Târgoviște a fost prinsă în timp ce comanda colete cu nume false, furând bunuri în valoare de 57.000 de lei. Tânăra de 21 de ani este acum cercetată pentru furt, înșelăciune și fals informatic, după o percheziție efectuată de poliție.
titluri de stat programul tezaur jpeg
O nouă ediție Tezaur începe luni. Ce dobânzi neimpozabile sunt oferite
Începând de luni, 7 octombrie, românii pot investi în titluri de stat TEZAUR cu maturități de 1, 3 sau 5 ani, cu dobânzi anuale avantajoase.
drona ruseasca orlan/ FOTO: mil.in.u
Rusia a dezvoltat în secret drone de nouă generație
Presa rusă relatează că Moscova a lucrat la noi vehicule aeriene fără pilot (UAV) pentru a înlocui pe câmpul de luptă dronele lor de recunoaștere Orlan-10 și Orlan-30.
FotoJet jpg