Mititeii sau îndemnul la petrecere (1994)

Ştefan AGOPIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 206 din 26 Ian 2008
Mititeii sau îndemnul la petrecere (1994) jpeg

Ni s-a spus adesea, în primii ani, de către persoane care nu concep că despre cultură se poate vorbi şi altfel decît solemn şi cu degetul la tîmplă, că sîntem frivoli, pentru că ne ocupăm de teme neserioase precum "înjurătura la români", "plictiseala", "lenea" şi altele. Articolul următor este extras din numărul cu tema "Mit, Mitică, mititei" şi este o mostră de "frivolitate" bazată pe rafinata erudiţie a autorului. (Mircea Vasilescu)

"Valahia a fost destul timp robită, ca să-i fie îngăduit să răsufle înainte de a intra în acea grea carieră a popoarelor ce voiesc să se cîrmuiască singure: mai ales acestei naţiuni care se deşteaptă din somn îi este îngăduit să i se zică din cînd în cînd: Pe mîine treburile serioase". Astfel scria în 1937 principele de San-Donato, Anatol de Demidov, după o călătorie prin Principate. Însemnările lui au apărut la Paris între anii 1839-1849, în 4 volume, cu titlul O călătorie în Rusia de miazăzi şi în Crimeea, prin Ungaria, Valahia şi Moldova. Indiferent ce credea acest rus bogat şi celebru despre ei, românii erau pregătiţi să nu piardă vremea, Cilibi Moise lansase deja aforismul: "Întîi să te iubeşti pe tine, apoi nevasta...", iar Anton Pann versificase încă din 1834 un cod al manierelor elegante (Hristoitie au şcoala moralului, care învaţă obiceiurile şi năravurile bune). Aşa că orice mahalagiu ştia că trebuie să se spele, dar nu prea mult: "Ca în toată dimineaţa / să-ţi speli mîinile şi faţa / Dar nu cu multă silinţă / Şi cu vreo socotinţă..." Tot de la Anton Pann, bucureşteanul învăţase şi altele: "Sare dacă-ţi trebuieşte / Nu lua din ea cu deşte..." sau "Să nu rozi vreodată oase / că sunt lucruri mojicioase / or să le spargi în măsele, / să sugi măduva din ele". Foarte urîcios lucru, consideră autorul, este acela de a prinde şi a "sfărîma" pureci cînd eşti la vreo petrecere. Moravurile erau libere, multă vreme băile publice au fost mixte, fiind un bun prilej de preacurvie, iar casele de toleranţă de abia sub conservatorul Pache Protopopescu (primar al Capitalei între 1888 şi 1891) primesc un felinar roşu la intrare, care sînt retrase după plecarea lui Pache, fiind considerate indecente. Oraşul e plin de cîrciumi, grădini de vară, cafenele, săli de bal. Multe şi pentru toate pungile. La balul de la "Pomul verde" se venea cu picioarele goale, cu slujnica după tine care căra un urcior cu apă. La intrare era o piatră pentru spălatul picioarelor. Se bea vin cu oala, se mîncau cîrnaţi, pîrjoale şi piftie. Doritorii de dans se recrutau dintre: "Slugi din prăvălii / De pe Lipscani / Cizmari, vizitii / Bărbieri şi băcani / Şi fete sărace / Ce n-au de mîncare / Care vor să joace / Cît e noaptea mare..." (N.T. Orăşanu, Misterele mahalalelor sau cronica scandaloasă a oraşului, 1857).

Cişmigiul, "o baltă mocirloasă, cu izvoare subterane care nu secau niciodată", raiul raţelor sălbatice, devenise în 1852, sub mîna lui Wilhelm Mayer, un grădinar-peisagist neamţ, o grădină foarte frecventată, loc "vesel de adunare al tuturor plimbătorilor, singurul loc unde se uită că te găseşti în Muntenia" (cf. W. Derblich, ofiţer austriac).

În oraşul sacalelor şi al salepului fierbinte (o băutură făcută din tuberculă de Orchis morio, poroinic sau coaiele popii), principalul personaj devenise stîlpul de cafenea, numit de Orăşanu Lionil sau de Caragiale, filfizon. Iată-l pe filfizonul lui Caragiale: "Gherac negru la doi butoni, jiletcă de pichet în faţa oului de raţă, cu bumbi de sticlă cît o alună turcească, imitaţie foarte reuşită de mărgăritar; sau altă jiletcă de plisă vişinie cu bumbi roşii de mărgean fals; pantaloni de postav subţire gris-perle; pantofi de piele de mănuşe cu funde mari şi cu cataramă şi capelă-naltă. În toiul verii, o hăinuţă scurtă, fără talie, de dril alb, ’ncheiată într-un bumb; jiletca, pantalonii, pălăria şi ghetele de aceeaşi materie" ("Broaşte... destule", Moftul român, 1893, 24 ianuarie). Lumea se distra cu poeziile "celebrului" State Prodănescu (?-1995) "Cernanitză apă rece / Pe pod cocoanele trece / Şi se plimbă prin saloane / Şi mînîncă macaroane / Cine are bani / mănîncă biftec..." (C.D. Severeanu, Din amintirile mele, 1929). Prodănescu era bulgar, proprietar de casă cu etaj în suburbia Popa Herea, unde avea chiriaş pe un anume căpităn Căpităneanu, rău platnic al chiriei: "...Aşa se petrec lucrurile în Europa / Şi chiar în Austria / Iar nu ca căpitan Căpităneanu / Care nu mi-a plătit chiria!" cu varianta: "Eu cînt a armatei noastre gloria, / iar nu ca căpitan Căpităneanu care nu mi-a plătit chiria!" (pentru alte amănunte vezi Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată, vol. II., 1993). Se petrecea în draci: "Ştiu c-am petrecut!... Cinci ore fără-ntrerupere, pe nerăsuflate... Cam pe la deşteptatul rîndunicilor-ţal!... Aperitive, 18; baterii, 8; şampanii, 12 şi 22 pachete de Regale... şi cinci rînduri de marghilomane. (...) Ajungem la lăptărie. Cîte un pahar de şampanie la botul calului! - etc.!! Etc.!!! Se face ziuă... Reintrăm în Capitală, în căutarea unui jvarţ cu cognac fin... Am găsit... Unde găsim noi acum ciorbă de burtă? Şi cu toţii ne-am dus prin urmare să ne dregem lîngă hală. Adevărul e că schembeaua (ciorba de burtă, n.n.) dreasă bine, cu puţin ardei roşu, este, la ocazie, superioară cafelei cu cognac fin - drege... Lucru mare! (...) Apoi am dejunat - mai devreme - la Lăptărie - pînă seara." (I.L. Caragiale, "Repausul dominical", Universul, 25 mai, 1909).

La o astfel de petrecere trebuie că a inventat umanistul Nae Orăşanu o listă de bucate şi băuturi care a devenit repede celebră în tot oraşul. Întîmplarea a avut loc în cîrciuma (altfel modestă) ţinută de un anume Iordache Ionescu, pe Covaci. O oca de vin cu borviz la gheaţă s-a numit: o baterie, cîrnatul mic: mititel, iar cel mare: patrician, nota de plată: protocolul (C. Bacalbaşa, op. cit., vol. I, 1987).

Una peste alta, cu sau fără îndemnul lui Demidov, românii au petrecut zdravăn. Primul război mondial le-a dat alte îndemnuri, iar după 1918 au ştiut să arate Europei că sînt în stare şi de lucruri serioase. În numai 20 de ani, România a devenit o ţară europeană. În 1945, un "rus" georgian ne-a adus rapid înapoi de unde plecasem. Acum iar ne distrăm. (Dilema nr. 57, 11 februarie, 1994)

Foto: Victor Jalbă

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.