Mirajul Occidentului sau cum se obţine o bursă în străinătate

Mirabela LUPĂESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ca mulţi tineri români, visul meu la terminarea Facultăţii nu era să găsesc un job în România, ci mai degrabă eram tentată de vraja "străinătăţii", a Occidentului. Francofonă încă din liceu, în toate sensurile cuvîntului, mă uitam cu jind la emisiunile franceze difuzate pe TV5, singurul post franţuzesc în micul orăşel de provincie al părinţilor mei. În ciuda dorinţei de a-mi continua studiile în Franţa, am refuzat să particip la programul Socrates care în anul trei de Facultate a redus la jumătate efectivele specializării noastre. Olanda, Germania, Franţa, Belgia, Spania sau Marea Britanie, tot atîtea destinaţii curtate de studenţii avizi de cunoaştere, distracţie şi necunoscut. Eu însă nu am plecat. Prizonieră încă a visului meu, îmi făcusem la vremea aceea un calcul simplu şi cugetat. Pe de o parte, bursa Socrates permite cu greu o viaţă decentă în ţările respective. Decît să rabd de foame pe acolo, să fiu nevoită să îmi petrec week-end-urile şi nopţile servind la McDonalds, am preferat să aştept o ocazie mai favorabilă. Pe de altă parte, un alt mare dezavantaj al programului Socrates era nerecunoaşterea unei mari părţi din cursurile şi examenele susţinute în Universitatea-gazdă. Astfel, la întoarcerea în România, colegii mei, de-acum în an terminal, trebuiau să recupereze parţiale şi examene, în acelaşi timp cu pregătirea licenţei. În plus, toate aceste eforturi financiare şi intelectuale nu meritau, în cazul meu, să fie făcute pentru un an petrecut la o specialitate care nu mă atrăgea deloc. Aşa am ajuns ca din anul trei de Facultate să mă interesez de bursele mai consistente şi serioase care să permită studentului român să îşi continue studiile într-o universitate străină, beneficiind, în acelaşi timp, de condiţii de viaţă decente. Trebuie să mărturisesc însă că astfel de oportunităţi nu se găsesc pe toate drumurile şi, mai ales, sînt greu de obţinut. Rămînînd fidelă vechiului meu proiect de a pleca în Franţa, mi-am încercat şansa atît la bursele româneşti, nu foarte multe, cu o astfel de destinaţie, cît şi la cele acordate de francezi. Pregătirea dosarului am început-o cu un an înainte de presupusa dată a plecării, am încercat să cunosc piaţa ofertei universitare în Franţa, dar şi din Belgia. Am contactat numeroase universităţi la care aveam nevoie de o pre-înscriere şi o pre-admitere de principiu, pentru a o putea anexa dosarului de la Ambasada Franţei. Îmi amintesc însă cu precizie momentul în care, pompos, Guvernul Năstase anunţa lansarea programului "Bursa Specială a Guvernului României" pentru a forma o nouă elită de tineri care să reînnoiască stilul învechit al administraţiei româneşti, punînd în joc o sumă considerabilă de 10.000 de euro pe an pentru taxele de studii şi cheltuielile de întreţinere. Am îndrăznit să îmi depun şi eu candidatura profitînd de puseul de reformă ce anima Guvernul, la un an înaintea alegerilor. Deşi între data anunţării programului şi data limită de depunere a unui dosar destul de detaliat erau numai zece zile, am făcut imposibilul să adun toate documentele, recomandările şi estimările bugetare, la termen. În plus, văzînd suma considerabilă oferită, am cerut finanţare pentru cea mai scumpă şi prestigioasă şcoală de studii europene din Europa, Colegiul de la Bruges. Dacă tot trebuia să revin apoi în ţară şi să lucrez trei ani în administraţie pe un post de responsabilitate despre care funcţionarii înşişi ziceau că e de multe ori inventat şi fără importanţă reală, doream măcar să beneficiez, pentru un an, de nivelul cel mai înalt de studiu în specialitatea mea. Trei săptămîni mai tîrziu am aflat, fără foarte mare regret, de nereţinerea candidaturii mele, fără a şti sau a dori să aflu criteriile care au dus la o astfel de decizie. În acel moment, ca şi acum, am refuzat să mă gîndesc la tipul de persoane care fuseseră selectate. Mai tîrziu, la un seminar în străinătate se vorbea despre nepotism şi corupţie. Dar nu îmi mai păsa mie de toate astea... De altfel, etapa bursei Guvernului României nu a fost decît o haltă neprevăzută a strategiei mele de a obţine cu adevărat marele premiu pus în joc de statul francez. Îmi petreceam zilele scriind mail-uri, trimiţînd scrisori voluminoase şi, mai ales, scumpe, sau dînd telefoane pe la Ambasadă. Cînd am cumpărat dosarul cu copertă verde pentru a înveli kilogramul de maculatură şi l-am predat pentru a fi studiat, aveam, din instinct, mai multă încredere în candidatura oferită spre evaluare unui Guvern străin, decît propriilor noastre autorităţi. Aşteptările nu mi-au fost înşelate şi, în luna mai, am fost convocată pentru interviu la Ambasada Franţei din Bucureşti. După lungile ore petrecute în prozaicul tren românesc, îmi repetasem în minte, deja de sute de ori, răspunsurile la întrebări posibile şi imposibile. Motivaţie, parcurs profesional, planuri de carieră, experienţa anterioară etc. Mare mi-a fost surprinderea cînd franţuzoaica din comisie insista pe faptul că nu voi lua bursa şi mă întreba despre planurile mele în această eventualitate. Deşi mă apărasem susţinînd că nu aş putea face nimic altceva, eram descurajată, aşa cum dealtfel îşi dorea: am înţeles că fusese doar o tehnică pentru a mă destabiliza şi a-mi verifica motivaţia. În orice caz eram dezamăgită. După atîta parcurs administrativ, simţeam că orice se putea întîmpla şi că totul era atît de absurd, de subiectiv şi de neînţeles în orice selecţie. Am aflat după ceva vreme că fusesem selectată. Nu îmi venea să cred. Parcursul combatantului dăduse roade. Poate avusesem şi un dram de noroc. Condiţiile erau extraordinare, după un an de trimis dosare, interviuri la Bucureşti, reuşisem să obţin o bursă de un an la Sorbona şi fără a avea vreo obligaţie în ceea ce priveşte cariera mea profesională ulterioară. Ajunsă în Franţa puteam să trăiesc decent din cei 800 de euro pe lună la care se adăugau asigurarea medicală 100%, taxele de şcolarizare, prioritate în căminele studenţeşti, atît de rare în Paris. Mai mult decît atît, prin contractul de bursă, studentul putea să îşi cumpere un calculator sau laptop a cărui valoare i se rambursa, dacă trebuia să-şi valideze cursurile printr-o lucrare. Orice deplasare în străinătate pentru cercetare era şi ea rambursată, iar la sfîrşit o sumă complementară era vărsată pentru a acoperi o parte din costurile cărţilor cumpărate în timpul anului universitar. Aşa că înarmaţi-vă cu răbdare, voinţă şi mai ales perseverenţă, dacă suferiţi, ca şi mine, de "mirajul Occidentului". __________________ Mirabela Lupăescu este masterandă în "Politici şi societăţi comparate în Europa" la Şcoala Doctorală de la Institut d’Études Politiques din Paris.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.