Mintea de pe urmă a bridge-istului

Rodica GUJA
Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
Mintea de pe urmă a bridge istului jpeg

În România anilor ’80, cînd eu mă dădeam de ceasul morţii să cresc mare, părinţii mei dădeau regulat în mintea copiilor. În fiecare sîmbătă seara, sufrageria mea sau a celorlalţi oameni mari, pe unde ne nimeream în vizită, devenea teritoriu interzis pentru noi. Eram trimişi fără menajamente să facem ce-om şti, în timp ce pe masa din centru, cu patru scaune pe laturi, apăreau cărţile de joc, tabacioc, scrumiere şi ceva alcool, iar gazda pleca să prepare nechezolul. Din spatele uşii, din ceaţă, începeau să se audă formule ezoterice: „Un sanzatu’!“, „Două pici“, „Eşti în zonă!“ şi, din ce în ce mai des, pe măsură ce noi ne plictiseam de de-a v-aţi ascunselea sau de jucării şi începeau să ni se închidă ochii, „Bou de bridge!“, „Ai defosat cu spatele!“ sau „Atac de ra-hat, bă, băiatule!“

Fenomenul care năştea atîta pasiune, nopţi pierdute, abuzuri verbale şi, la limită, prietenii distruse şi divorţuri, se numea bridge. Un simplu joc de cărţi, care, culmea, nici nu se juca pe bani! Fireşte că atracţia era irezistibilă, aşa că ne-am apucat de treabă în clasa a IX-a, împreună cu cîţiva colegi. Cu ifosele caracteristice vîrstei, ne dădeam rotunzi cu ce reuşisem să scormonim prin foarte rarele surse de informaţii la îndemînă atunci: poveşti despre cluburile englezeşti unde fusese inventat, faptul că Ceauşescu interzisese jocul şi închisese Federaţia Română de Bridge din cauză că se adunau prea mulţi tipi inteligenţi la cluburi şi concursuri, performanţele celebrei „echipe albastre“ a italienilor, conduse de Giorgio Belladonna, la Cupa Mondială. Asta la început, pînă am izbutit să înţelegem şi ne-a prins febra cu adevărat.

Pentru că bridge-ul este extrem de complex şi frumuseţea lui devine din ce în ce mai evidentă, pe măsură ce constaţi că donele sînt irepetabile, iar tehnicile de joc pot fi dezvoltate la infinit. E compus din licitaţie – adesea convenţională, în jargon specific, în care se decide un contract pe baza unui schimb codificat de informaţii între parteneri – şi jocul de levată, în care axa cîştigătoare a contractului trebuie să-l realizeze. Fiindcă se joacă în patru – o axă compusă din doi parteneri împotriva celorlalţi –, bridge-ul are o importantă componentă psihologică. E net superior în complexitate tuturor celorlalte jocuri de cărţi, din mai multe puncte de vedere. Norocul nu joacă aproape nici un rol, poţi cîştiga la fel de bine cu cărţi proaste. Se împart toate cele 52 de cărţi din pachet şi trebuie să intuieşti şi să calculezi în permanenţă ce deţin ceilalţi, să faci un plan de joc pe care să-l adaptezi din mers, să iei decizii rapide. La toate astea, în special în bridge-ul competiţional, se adaugă calculele de punctaj, care pot fi decisive în alegerea contractului. Frişca de pe tort sînt „regulile de bună purtare“. Fiind inventat de englezi, e un gentlemen’s game, aşa că nu ai voie să transmiţi informaţii sub nici o altă formă, cu excepţia licitaţiei – de altfel, de ani de zile se licitează cu cartonaşe, astfel încît nici măcar tonalitatea vocii să nu poată fi utilizată ca semnal! Aşa că înjurăturile de la masa de brige de acasă nu prea se pupă cu manierele elegante pe care trebuie să le adopţi în tîrg.

Calităţi mentale

Dar farmecul extraordinar al bridge-ului constă în faptul că, pe lîngă febra competiţiei, cunoscută tuturor celor care au practicat sau iubit vreodată un sport, conferă celor care-l joacă prestigiu, statut, le dă senzaţia că aparţin unui grup select de indivizi inteligenţi şi deosebiţi. Efortul intelectual în joc trebuie să fie permanent, concentrarea – maximă, memoria – alertă, iar păstrarea calmului e esenţială. Satisfacţia – cînd reuşeşti să faci un contract dificil ca declarant, ori să distrugi contractul adversarilor ca flanc – este uriaşă, teribilă, copleşitoare. Şi trebuie camuflată cu eleganţă, căci numai un comportament rafinat este acceptabil de la un adevărat jucător. Te angajezi cu toată fiinţa în joc, apoi trebuie să reacţionezi ca un aristocrat – teribil!

În plus, ceea ce-ţi oferă jocul e o modalitate unică de a evada din viaţa cotidiană şi de a deveni altcineva. La masa de bridge nu contează care-ţi sînt opiniile politice, cum te îmbraci sau la ce multinaţională lucrezi. Timp de cîteva ore, te deplasezi într-o altă dimensiune, în care ierarhiile se fac pe alte criterii şi se pot reface în fiecare zi. E o şansă de a trăi intens, de a vibra entuziast, de a fi cine vrei să fii într-o paradigmă complet diferită, populată de o comunitate de oameni mîndri că-i aparţin şi fericiţi datorită acestei apartenenţe. Jucătorii de bridge cred profund în valoarea jocului pentru viaţa lor, n-au nici un dubiu că timpul dedicat jocului e petrecut în cel mai bun mod posibil, iar pasiunea lor e contagioasă. Te fac să simţi că ai intrat într-un teritoriu privilegiat, că ai fost acceptat într-o castă de elită care practică un ritual important pentru a obţine un dar nepreţuit.

Chiar şi atunci cînd par sau pretind că joacă de relaxare, că o iau à la légère, adevăraţii jucători sînt în tensiune, se implică, intră în vibraţie. Iar în România, ţară obidită, în care inteligenţa şi educaţia, mintea în general sînt (erau?) valori supreme, desigur că bridge-ul are un succes teribil în cercurile unde ajunge. Spiritul de competiţie, dorinţa de a demonstra că eşti superior fac parte din ADN-ul intelectualilor din România, în vreme ce valori ca toleranţă, empatie, deschidere, compasiune sînt mai degrabă percepute ca slăbiciuni. Iar masa de bridge e un mediu perfect pentru etalarea calităţilor mentale. Deci românii sînt pasionaţi fiindcă, în special bărbaţii, care reprezintă majoritatea jucătorilor – lucru firesc într-o societate în continuare misogină, în care femeile sînt rareori luate în serios ca partener intelectual – trebuie să demonstreze cu tot dinadinsul că sînt cei mai deştepţi. În Austria, unde am stat în total patru ani şi ceva, şi unde joc bridge de vreo jumătate de an, peisajul bridge-istic este complet diferit. La cluburile vieneze de bridge, populaţia e împărţită în sexe, pe dos faţă de România: vasta majoritate o reprezintă doamnele, în general trecute de 55 de ani. Atmosfera e diferită, mult mai relaxată şi mai lipsită de dorinţa de a epata, deşi nu lipsesc nici aici niscaiva personaje frustrate, care se iau mai în serios decît ar fi cazul. Accentul se pune mai degrabă pe partea „aristocratică“, pe conduita impecabilă despre care povesteam mai devreme, pe eleganţă şi pe rafinament. Diferite sînt, deci, căile spre mediocritate!

Lăsînd micile răutăţi la o parte, pasiunea pentru bridge e boală grea. Eu m-am urcat în avion să merg cu sora mea la concursul naţional de astă-vară de la Mamaia, în condiţiile în care nu jucasem bridge competiţional mai deloc, în cei 25 de ani de practică. Iar atmosfera de la concurs în zilele pe care le-am petrecut acolo e, probabil, greu egalabilă în orice comunitate din ţară, iar oamenii erau minunaţi. Şi fiindcă mi s-a reaprins astfel dorul de joacă, m-am înscris apoi la un club de bridge vienez, joc relativ des şi îndrăznesc să sper c-am ajuns deja pe la glezna broaştei. Dar ce e total uimitor e că, fără să fi urmărit acest lucru în mod expres, am descoperit, astfel, una dintre cele mai facile căi de integrare în societatea vieneză. La club vorbesc exclusiv germană, mi-am făcut prieteni, petrec o grămadă de timp la poveşti şi înţeleg mult mai bine modul de viaţă şi de gîndire şi motivaţiile austriecilor. Bridge-ul s-a dovedit, astfel, o strategie cîştigătoare, pentru un obiectiv aproape de neatins de majoritatea românilor care trăiesc aici. Cine s-ar fi gîndit la asta?

Rodica Guja lucrează în mediul bancar.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.