Ministrul şi măturătorul

Publicat în Dilema Veche nr. 296 din 15 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La începutul lunii septembrie am plecat împreună cu Alina în concediu în Croaţia, cu trenul. Am pornit din Timişoara, am trecut prin Budapesta şi ne-am continuat traseul pînă pe malul Adriaticii, în Split. Prefer oricînd o călătorie cu trenul uneia cu autobuzul, cu avionul sau chiar cu maşina, iar căile ferate " mai degrabă decît şoselele " mi se par în continuare o dovadă a civilizaţiei şi un etalon al ei. Gările, liniile ferate, trenurile " mai ales trenurile, lumi în sine, comunităţi provizorii, dar pline de farmec " spun mai multe despre o cultură decît şoselele, teritorii ale individualităţii şi izolării în gogoaşa propriului vehicul. Sînt multe semne relevante pentru gradul de dezvoltare al unei ţări, dar starea căilor ferate mi se pare unul foarte limpede şi încărcat de semnificaţii. Felul în care o ţară administrează o asemenea reţea vie şi teribil de complexă, cu orare şi trenuri de toate tipurile, cu milioane de navetişti, călători ocazionali, turişti şi angajaţi, cu gări, vagoane, locomotive, bariere, cantoane, cu muncitori calificaţi şi operaţiuni de coordonare şi întreţinere complexe, felul în care o ţară reuşeşte să dezvolte şi să întreţină un asemenea univers în mişcare e ilustrativ pentru nivelul de civilizaţie şi de bunăstare al acelei ţări. Dacă vrei să înţelegi în ce fel de ţară te afli, călătoreşti cu un tren obişnuit, treci prin cîteva gări obişnuite şi o citeşti imediat. Ori de cîte ori am călătorit cu trenul, mi s-a părut că trenurile din Europa de Est au ceva în comun: chipurile şi atitudinile călătorilor şi ale conductorilor sau impiegaţilor, gările, vagoanele. Cu diferenţele de rigoare, desigur " dar nu atît de mari încît să-mi provoace un şoc cultural. Ceva-ceva îmi spune mereu că sînt încă în "lumea mea" estică, non-occidentală, chiar dacă trenurile sînt mai curate, gările sînt proaspăt renovate sau vagoanele au spaţiu pentru biciclete. Gara Budapesta Keleti, de exemplu, dincolo de arhitectura superbă, de sfîrşit de secol XIX, e departe de a fi una impecabilă, curată şi bine organizată, cum sînt gările occidentale (sau cum ne imaginăm că sînt gările occidentale). E drept, era în renovare, aşa că peste tot plutea un anumit aer de provizorat. La ieşirea de pe peroane diverşi cetăţeni te invitau să joci cu ei şah (pe bani) la capătul de linie. Mai încolo, o cafenea cu aer de birt de cartier adună o faună din cea mai diversă. La bagaje de mînă un bărbat masiv şi sigur pe el, care ştie vreo două cuvinte româneşti, reuşeşte să ne facă să plătim patru ore, în loc de trei (cît ar fi fost corect), dar ne dă un bon doar pentru o singură oră. Ne dăm seama abia mai tîrziu şi rîdem mînzeşte: e "de-al nostru". Pe tabela de afişaj trenul de Split e anunţat mai întîi la o linie, apoi, cu un sfert de oră înainte de plecare, e anunţat la alta, iar călătorii fug între un peron şi altul. Din pricina încurcăturii şi (cred) ca să nu lase pe cineva pe peron, trenul porneşte cu vreo zece minute întîrziere. Uite, se mai întîmplă şi la ei. Şi atunci ce ne deosebeşte? Fiindcă ne deosebeşte ceva, evident. În cazul ăsta particular, ce deosebeşte " să zicem " MAV-ul maghiar de CFR sau SNCFR? Cred că, pentru început, o deosebire ar fi raportul dintre ceea ce merge bine şi ceea ce merge prost. "La ei" se mai întîmplă şi să meargă prost. Lucrurile se repară din mers. "La noi" mai merge şi bine, dar lucrurile se degradează din mers. Şi, inevitabil, marea diferenţă e dată de direcţia în care merg lucrurile. Cum mă uitam pe ferestrele trenului ce mergea liniştit pe lîngă lacul Balaton, am văzut din loc în loc kilometri întregi de terasament jupuit de linie şi de traverse. "Uite că dezafectează liniile! Deci şi la ei..." m-am gîndit cu tristeţe de iubitor al căii ferate. Numai că nu era aşa: nu le dezafectau. Le schimbau. În Ungaria se înlocuiesc zeci de kilometri de cale ferată. În multe gări muncitorii lucrau la schimbarea pavajului de pe peroane sau la renovarea clădirilor. Peste tot vedeam gări şi halte cochete, proaspăt zugrăvite, cu peroane curate şi frumos pavate şi mai ales cu flori " multe flori pretutindeni: în vaze de piatră, atîrnate deasupra peroanelor, la ferestrele clădirilor. M-am gîndit apoi la nenumăratele halte dezafectate din România, clădiri solide, de cărămidă, care se năruie încet-încet. Le ştie oricine a circulat în ultima vreme cu trenul: nişte clădiri gălbui şi scorojite, cu tocurile uşilor şi ale ferestrelor smulse, cu acoperişul golit de ţiglă sau chiar pe jumătate prăbuşit. Liniile nu se mai repară decît cînd dă Domnul, iar atunci cînd deraiază cîte un tren, se caută vinovaţi din afară: hoţi sau sabotori. Sute de cantoane de cale ferată au fost dărîmate, sute de bariere au fost desfiinţate, iar la trecerile la nivel s-au înmulţit accidentele mortale " fiindcă şoferii sînt neatenţi, da, dar şi fiindcă nu mai are cine să-i împiedice să intre de pe şosea direct în calea trenului. În alte ţări, pentru accidente de genul celor petrecute pe liniile ferate româneşti, miniştrii Transporturilor şi-ar fi dat imediat demisia de onoare. În limba română însă o asemenea sintagmă a devenit ininteligibilă " şi nu cred că substantivul "demisie" este cel care ridică probleme de sens. "Onoare" a devenit un cuvînt incomprehensibil. La întoarcerea din Croaţia, am ajuns noaptea tîrziu, pe la zece şi ceva, în gara Arad. Un angajat al CFR mătura peron după peron. A intrat în vorbă cu noi şi ne-a spus, printre altele, cum s-au făcut disponibilizări peste disponibilizări, astfel încît au rămas doar doi angajaţi la curăţenie " într-una din gările mari ale ţării. Apoi a venit trenul, am urcat în el, s-a făcut ora de plecare şi... trenul n-a plecat. A mai stat vreo jumătate de oră. Alina a coborît furioasă şi obosită (eram pe drum de peste treizeci de ore). Voia să afle ce se întîmplă. Politicos, cu o voce aşezată şi cerîndu-şi scuze, conductorul i-a spus că aşteaptă un alt tren " dinspre Deva, mi se pare ", care aducea, printre altele, oameni care voiau să ajungă la Timişoara, iar trenul nostru era ultima lor legătură pînă a doua zi dimineaţa. Am înţeles: nici mie nu mi-ar fi plăcut să rămîn opt-nouă ore într-o gară doar pentru că am pierdut unica legătură. Mai ales că trenurile sînt tot mai puţine şi mereu se mai anulează cîte unul. Aşa merge treaba, mi-am zis. Undeva, la un nivel înalt, se plimbă declaraţii şi se fac afaceri pe spinarea statului. Eterna lamentaţie "Nu sînt bani!" nu împiedică înalţi funcţionari din minister sau şefi de direcţii să cheltuie sume imense pentru afaceri dubioase pe bani din buget. Între timp angajaţii obişnuiţi se străduiesc să menţină sistemul în funcţiune atît cît se poate, fiindcă de el depinde şi supravieţuirea lor. Din motivul ăsta, sistemul de căi ferate, atîta cît a mai rămas şi aşa cum a mai rămas, e în realitate al lor: ei trăiesc din el şi prin el. Miniştrii, secretarii de stat, funcţionarii de la ministere şi direcţii sînt doar nişte etichete vagi şi interşanjabile. De aceea, între ministrul Transporturilor şi măturătorul Gării, îl prefer pe cel din urmă. El măcar are habar de ceea ce face.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.