Mihai Şora sau Despre foşnetul abstracţiilor

Ion MUREŞAN
Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Mihai Şora sau Despre foşnetul abstracţiilor jpeg

„Căci nu toate sînt inexprimabile și nici toate exprimabile.“ 

Din pricina spunerii acesteia (a unui teolog?), mulți ani mi-a fost frică de Domnul Mihai Șora. ­Căci am crezut că, pentru dumnealui, toate sînt exprimabile. A fost senzația pe care am avut-o, ca june ucenic într-ale fenomenologiei, citindu-i cărțile. Cuvintele sale scrise învăluie ideea, întocmai cum apa învăluie peștele: fără rest. Ca pătura peste omul sărac, iarna: nu îngheață ideea sub cuvintele lui. Ci este ca un trup frumos de femeie sub o pătură de lentile, sub o pătură de ochelari. Așa că am evitat cît am putut să rămîn singur cu dînsul. Am evitat să rămîn singur, între patru ochi. Era ca în jocul acela din copilărie, „de-a una și fuga“: arunci mingea și fugi. Eu aruncam cîte o întrebare, îmi luam ochii și fugeam.

Pînă la urmă, inevitabilul și-a produs inevitabilitatea: într-o după-amiază, la Bistrița, am rămas singuri. Și mi-a vorbit cu neajutorate cuvinte pline de bucurie: despre oameni și despre păduri intrate în toamnă, despre copilărie, despre ape și lumina din ele, și despre pietrele care, cu meșteșug aruncate, fac „pești“ deasupra apei.

Și am vorbit și eu.

Și nu mi-a mai fost frică de dînsul.

Ci doar sfială.

Și drag.

Apoi, într-o altă toamnă, demult, mi-a spus:

„Stați la masă lîngă mine! Îmi place să vă aud cum vă bîlbîiți. Pesemne că mi s-a făcut dor de un prieten al meu care e departe. Cînd îmi vine în minte Emil Cioran, mi-s tare dragi bîlbîiții.“

Jignire și laudă, pelin și miere într-o singură răsuflare. Precis – mi-am zis după ce am exorcizat comparația evident strivitoare – altceva a vrut să-mi spună! Fraza asta e o metodă de a „găbui“ pupăza din tei, o metodă copilărească, exact ca în Ion Creangă. Învățătura dumnealui este, acum, foarte limpede pentru mine: drumul spre exprimabil trece obligatoriu prin inexprimabil. Învățătura dumnealui este aceea că drumul spre expresia „clară și distinctă“ trece prin bîlbîială.

De ce se bîlbîie cei plecați în căutarea exprimabilului?

Domnul Mihai Șora o spune, din nou, limpede: pentru că „trag cu coada ochiului“ la drum. Asta dă amprenta inconfundabilă demersului filozofic și existențial, și, pînă la urmă, destinului lui Mihai Șora: nu vrea să renunțe la „a trage cu coada ochiului“ la drum. Iar asta înseamnă, pur și simplu, A FI:

„un sentiment – dar nu unul oarecare, ci unul fundamental (de la care poți ridica o clădire) sau, dacă vreți, copleșitor (căruia, adică, în nici într-un fel nu i te poți opune), deși invazia lui e atît de liniștită, la nivelul subliminal la care se petrece, încît poți foarte ușor nici să nu-l iei în seamă; – un sentiment de plenitudine, căruia un nume mai potrivit decît acela de BUCURIE nu i-am putut, nu-i pot, nici nu i-aș putea găsi vreodată. Iar numele acesta nu l-am dobîndit la capătul unei analize, ci mi-a fost dat. Dat din capul locului.“ (A fi, a face, a avea, 1985)

Pe vremuri, într-un eseu, am inventariat expresiile bucuriei în basmele românilor. Iată cîteva: de bucurie nu mai putea; nu îl mai ținea pămîntul; umbla de colo, colo; tot sărea și juca; și-a pus mîinile-n cap; mama noastră te mănîncă de bucurie; frunza-n codru tremura de bucurie; nebun de bucurie; i se părea că l-a prins pe Dumnezeu de un picior de bucurie; dacă ar fi o sută de guri, nu ar putea povesti bucuria; a leșinat de bucurie; a întinerit de bucurie; muriră și înviară de bucurie.

Neavînd ce-i dărui Domnului Mihai Șora la aniversare, îi dăruiesc din tot sufletul vorbele acestea stîngace. Tot ce am scris pînă aici este doar un pretext: o bîlbîială. De fapt, doresc să povestesc o întîlnire a mea cu Domnul Mihai Șora. (Și vă asigur că am tras bine cu coada ochiului!)

Așadar, într-o toamnă, la început de octombrie, am fost la cules de mere. Pomii gemeau sub povara roșie, galbenă, aurie. Iar geamătul se auzea. O senzualitate ca în Fructele pămîntului, a lui André Gide. Atîta doar că stăpînul livezii nu se învrednicise să cosească iarba, înaltă și uscată, de sub meri. Printre crengi uscate și spinoase, am urcat și am scuturat merele. Le auzeam cum cad, cu un ropot greu, pe pămînt, și dispar în ierburi. Am coborît și am început culesul. Cum dădeam ierburile la o parte cu mîinile, se auzea un foșnet uscat, de siliciu, de nisip. Și, brusc, am avut o acută senzație că citesc, întins pe burtă, o carte de Mihai Șora. Iarba foșnea ca abstracțiile. Dar nu supărător, ci dimpotrivă, cu o anume senzualitate: foșnet de lenjerie intimă: așa foșneau abstracțiile. Între ierburi, sub ele, adunate în grămezi, înșirate după o logică ce, iarăși, nu o mai văzusem decît în desenele lui Mihai Șora, zemoase și colorate și excitante, stăteau merele. 

Ion Mureșan este poet și publicist.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Cristina Neagu  CSM Bucuresti si SG BBM Bietigheim Mediafax Foto Eduard Vinatoru
CSM București, egal în Liga Campionilor. Vicecampioana României a evitat înfrângerea în fața Bietigheim
CSM Bucureşti a evitat in extremis înfrângerea şi a terminat la egalitate cu echipa germană SG BBM Bietigheim, 28-28 (13-16), duminică, în Sala Polivalentă din Capitală, într-un meci din Grupa A a Ligii Campionilor la handbal feminin.
Alec Baldwin
Alec Baldwin, tată pentru a opta oară, la 64 de ani
Hilaria și Alec Baldwin sunt căsătoriţi de 10 ani și au împreună 7 copii: Carmen, 8 ani, María Lucía, 13 luni, şi ai lui Rafael, 6 ani, Leonardo, 5 ani, Romeo, 3 ani, Eduardo, 18 luni.
Protest in Irlanda fata de cresterea costului vietii Captura YouTube jpg
Criza costului vieții scoate oamenii în stradă în Irlanda
Mii de persoane au ieşit sâmbătă în stradă la Dublin pentru a protesta împotriva creşterii costului vieţii.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?