Mihai Şora sau Despre foşnetul abstracţiilor

Ion MUREŞAN
Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Mihai Şora sau Despre foşnetul abstracţiilor jpeg

„Căci nu toate sînt inexprimabile și nici toate exprimabile.“ 

Din pricina spunerii acesteia (a unui teolog?), mulți ani mi-a fost frică de Domnul Mihai Șora. ­Căci am crezut că, pentru dumnealui, toate sînt exprimabile. A fost senzația pe care am avut-o, ca june ucenic într-ale fenomenologiei, citindu-i cărțile. Cuvintele sale scrise învăluie ideea, întocmai cum apa învăluie peștele: fără rest. Ca pătura peste omul sărac, iarna: nu îngheață ideea sub cuvintele lui. Ci este ca un trup frumos de femeie sub o pătură de lentile, sub o pătură de ochelari. Așa că am evitat cît am putut să rămîn singur cu dînsul. Am evitat să rămîn singur, între patru ochi. Era ca în jocul acela din copilărie, „de-a una și fuga“: arunci mingea și fugi. Eu aruncam cîte o întrebare, îmi luam ochii și fugeam.

Pînă la urmă, inevitabilul și-a produs inevitabilitatea: într-o după-amiază, la Bistrița, am rămas singuri. Și mi-a vorbit cu neajutorate cuvinte pline de bucurie: despre oameni și despre păduri intrate în toamnă, despre copilărie, despre ape și lumina din ele, și despre pietrele care, cu meșteșug aruncate, fac „pești“ deasupra apei.

Și am vorbit și eu.

Și nu mi-a mai fost frică de dînsul.

Ci doar sfială.

Și drag.

Apoi, într-o altă toamnă, demult, mi-a spus:

„Stați la masă lîngă mine! Îmi place să vă aud cum vă bîlbîiți. Pesemne că mi s-a făcut dor de un prieten al meu care e departe. Cînd îmi vine în minte Emil Cioran, mi-s tare dragi bîlbîiții.“

Jignire și laudă, pelin și miere într-o singură răsuflare. Precis – mi-am zis după ce am exorcizat comparația evident strivitoare – altceva a vrut să-mi spună! Fraza asta e o metodă de a „găbui“ pupăza din tei, o metodă copilărească, exact ca în Ion Creangă. Învățătura dumnealui este, acum, foarte limpede pentru mine: drumul spre exprimabil trece obligatoriu prin inexprimabil. Învățătura dumnealui este aceea că drumul spre expresia „clară și distinctă“ trece prin bîlbîială.

De ce se bîlbîie cei plecați în căutarea exprimabilului?

Domnul Mihai Șora o spune, din nou, limpede: pentru că „trag cu coada ochiului“ la drum. Asta dă amprenta inconfundabilă demersului filozofic și existențial, și, pînă la urmă, destinului lui Mihai Șora: nu vrea să renunțe la „a trage cu coada ochiului“ la drum. Iar asta înseamnă, pur și simplu, A FI:

„un sentiment – dar nu unul oarecare, ci unul fundamental (de la care poți ridica o clădire) sau, dacă vreți, copleșitor (căruia, adică, în nici într-un fel nu i te poți opune), deși invazia lui e atît de liniștită, la nivelul subliminal la care se petrece, încît poți foarte ușor nici să nu-l iei în seamă; – un sentiment de plenitudine, căruia un nume mai potrivit decît acela de BUCURIE nu i-am putut, nu-i pot, nici nu i-aș putea găsi vreodată. Iar numele acesta nu l-am dobîndit la capătul unei analize, ci mi-a fost dat. Dat din capul locului.“ (A fi, a face, a avea, 1985)

Pe vremuri, într-un eseu, am inventariat expresiile bucuriei în basmele românilor. Iată cîteva: de bucurie nu mai putea; nu îl mai ținea pămîntul; umbla de colo, colo; tot sărea și juca; și-a pus mîinile-n cap; mama noastră te mănîncă de bucurie; frunza-n codru tremura de bucurie; nebun de bucurie; i se părea că l-a prins pe Dumnezeu de un picior de bucurie; dacă ar fi o sută de guri, nu ar putea povesti bucuria; a leșinat de bucurie; a întinerit de bucurie; muriră și înviară de bucurie.

Neavînd ce-i dărui Domnului Mihai Șora la aniversare, îi dăruiesc din tot sufletul vorbele acestea stîngace. Tot ce am scris pînă aici este doar un pretext: o bîlbîială. De fapt, doresc să povestesc o întîlnire a mea cu Domnul Mihai Șora. (Și vă asigur că am tras bine cu coada ochiului!)

Așadar, într-o toamnă, la început de octombrie, am fost la cules de mere. Pomii gemeau sub povara roșie, galbenă, aurie. Iar geamătul se auzea. O senzualitate ca în Fructele pămîntului, a lui André Gide. Atîta doar că stăpînul livezii nu se învrednicise să cosească iarba, înaltă și uscată, de sub meri. Printre crengi uscate și spinoase, am urcat și am scuturat merele. Le auzeam cum cad, cu un ropot greu, pe pămînt, și dispar în ierburi. Am coborît și am început culesul. Cum dădeam ierburile la o parte cu mîinile, se auzea un foșnet uscat, de siliciu, de nisip. Și, brusc, am avut o acută senzație că citesc, întins pe burtă, o carte de Mihai Șora. Iarba foșnea ca abstracțiile. Dar nu supărător, ci dimpotrivă, cu o anume senzualitate: foșnet de lenjerie intimă: așa foșneau abstracțiile. Între ierburi, sub ele, adunate în grămezi, înșirate după o logică ce, iarăși, nu o mai văzusem decît în desenele lui Mihai Șora, zemoase și colorate și excitante, stăteau merele. 

Ion Mureșan este poet și publicist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.