Mickey Mouse şi Prinţesa Sofia

Raluca BALOGH
Publicat în Dilema Veche nr. 623 din 28 ianuarie - 3 februarie 2016
Mickey Mouse şi Prinţesa Sofia png

E zăpadă pe străzi, iar autoritățile au închis școlile și grădinițele. În timp ce eu scriu acest text, bă­ie­țelul meu numără, încuviințează, răspunde. Dacă nu l-ai vedea, ai zice că vorbește cu cineva. În realitate, se uită, de unul singur, la desenele cu Mickey Mouse.

În peste 80 de ani de existență, ­Mickey s-a schimbat mult. Mă uit la șoricelul antropomorfizat. E ca un fel de profesor care îi provoacă pe cei mici la jocuri interactive, îi învață să numere, să adune și să scadă, pornește cu ei în aventuri care sînt, de fapt, doar pretexte pentru noi și noi lecții.

Construcția seriei „Clubul lui Mickey Mouse“, de la Disney Junior, se bazează pe personajele intrate adînc în mentalul a generații întregi de copii, pe recuzită și pe o serie de formule tip și proceduri standard: invocarea ajutorului, „Oh, Toodles“, găsirea mick-uneltelor și a mick-uneltei secrete care contribuie la rezolvarea sarcinilor, strigătul victorios de după reușită, „Super-ura!“, intonarea cîntecului „Hot Dog“ și așa mai departe.

Personajele orientează cursul ac­țiunii spre învățare, rezolvarea eficientă a sarcinilor și stabilirea normelor de comportament social. ­Mickey pune întrebări, apoi lasă un timp de așteptare pentru ca băiatul și fetița din fața televizorului să răspundă. După care dă el însuși răspunsul corect și scoate exclamații apreciative la adresa copiilor. Cînd te uiți la Mickey ai senzația că te afli în fața unei lecții prin cablu, o lecție transmisă în fața unei clase uriașe, care se întinde pe tot cuprinsul globului pămîntesc. În serial, ideea de poveste este secundară; învățarea, sarcinile, rutinele ocupă primul plan.

Cînd scriu aceste rînduri, copilul se uită în continuare la Mickey. Pe el îl distrează ce se întîmplă pe ecran, iar eu am totuși treabă. Este greu să te lupți în condițiile astea cu Mickey Mouse și, ca și alți părinți, fac și eu o concesie televizorului și desenelor animate.

Există peste tot în lume dezbateri nesfîrșite legate de timpul pe care un copil ar trebui să îl petreacă în fața ecranului. Mulți neurologi spun, aducînd argumente științifice, că acesta ar trebui să tindă spre zero. Cît de ușor și cu ce consecințe sociale îl poți rupe complet pe un copil de pop-cultura generației lui, chiar și la o vîrstă atît de fragedă? Și cît de greu e să cîștigi zece minute de liniște, cînd ai de rezolvat ceva urgent, în absența desenelor animate… Așa se face că mulți părinți aleg să își lase copilul să se uite la televizor, monitorizînd atent timpul pe care cel mic îl petrece în fața ecranului și conținutul programelor urmărite.

Producțiile Disney precum Prințesa So­­fia, Doctorița Plușica sau Miles în spațiu au toate o dimensiune educativă, promovează valori sociale și morale și încearcă să le inoculeze copiilor ideea de corectitudine politică. Am vorbit la un mo­ment dat cu creatoarea personajului Doc­torița Plușica, Chris Nee, care spunea că s-a gîndit la un astfel de personaj ca la o modalitate de a-i diminua fiului său teama de doctor. Dar, mai mult decît atît, inimoasa și inteligenta doctoriță este o fată de origine afro-americană, ea face parte, așadar, dintr-o categorie adesea vulnerabilă. O categorie pentru care stabilește un model pozitiv.

Într-unul dintre episoade, Plușica repară, de pildă, o păpușă veche, făcută după chipul și asemănarea primei femei de culoare care a pilotat un avion, o altă încercare de a stabili repere și modele. „Cred că Plușica îi ajută pe copii să aibă o relaţie mai bună cu doctorii, dar sper că e mai mult de atît. Cred că e vorba despre a fi liderul unui grup, a avea grijă de cei din jurul tău, a fi parte dintr-o comunitate. Sînt curioasă să văd, după douăzeci de ani, cîţi dintre absolvenţii de medicină au ales să se facă doctori pentru că se uitau la Pluşica în copilărie“, îmi spunea Chris Nee.

Un alt desen animat de mare succes, mai ales în rîndul fetițelor, este Prințesa Sofia, o fată de origine modestă, dar extrem de bună, blîndă și inteligentă, care ajunge, într-o bună zi, prințesă. Principala lecție pe care o dă Sofia este aceea că a fi o prințesă adevărată înseamnă să fii bun, să ai grijă de cei din jurul tău și să găsești soluții creative la problemele apărute. Tot despre găsirea de soluții este vorba și în desenul animat Miles în spațiu, care adaugă la aceasta și noțiuni de știință.

Copiii se uită fascinați la astfel de desene. Vînzările figurinelor care îi întruchipează pe eroii a­nimați sînt, la nivel global, uriașe. Disney Junior a ajuns să depășească în topul audiențelor televiziunile de știri. Însă, dacă punem în balanță o minge colorată de pe ecran și una din viața reală, care credeți că ar trebui să cîntărească mai mult?

Raluca Balogh este editor la platforma Republica.ro.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.