"Mi-e mai frică pentru cei din jurul meu decît pentru mine"

Publicat în Dilema Veche nr. 361 din 13 - 19 ianuarie 2011
"Mi e mai frică pentru cei din jurul meu decît pentru mine" jpeg

- interviu cu Dragoș BOERU -

Cum îţi gestionezi frica atunci cînd sari de la 4000 de metri?

În primul rînd, paraşutismul e un sport foarte sigur. E considerat sport extrem din cauza expunerii la un risc mare. Dar singurii care putem greşi sîntem noi, cei care îl practicăm. La un moment dat, citeam un reportaj despre frică şi Brian Germain, psiholog şi paraşutist, zicea că, dacă în loc de oameni ar fi saci de cartofi pe care i-am arunca din avion, paraşutismul ar fi cel mai sigur sport din lume. 

După părerea mea, avem de-a face cu două tipuri de frici. Una este a celor care sar prima dată cu paraşuta şi trăiesc o frică care vine din faptul că nu ştiu ce li se întîmplă. Vor să experimenteze, dar le e frică de necunoscut.  Cînd sari, fizic simţi în primul rînd ceva, căci e vorba de o accelerare de la 0 la 200 şi ceva de km pe oră într-o secundă. De aceea, vezi că oamenii reacţionează foarte ciudat: unii te ţin de mînă, vorbesc foarte mult, sînt tăcuţi, transpiră, vomită. Am văzut cele mai multe modalităţi în care oamenii îşi pot manifesta frica. Şi după ce saltul se termină şi ajung cu picioarele pe sol, spaima aceea se transformă într-o bucurie imensă că au reuşit. Plus că senzaţia din aer e greu de descris. Cînd mă mai întreabă cîte un prieten cum e să sari cu paraşuta, îi zic doar atît: vino, încearcă şi vezi singur.  Apoi, mai e frica celor care practică paraşutismul şi care ştiu foarte bine ce se poate întîmpla. Atunci poate să-ţi fie frică, de exemplu, să urci cu avionul, sau cînd se deschide uşa. Chiar dacă am o mie şi ceva de salturi, pentru mine frica înseamnă să urc cu avionul pînă sus. Ideea că aş putea să mor într-un avion, cu paraşuta în spate, mi se pare foarte creepy. Frica o simt de cele mai multe ori ca pe un gol în stomac. 

Ce legătură au paraşutiştii cu cea de-a doua paraşută, cea de salvare?

E vorba de încredere. Acea paraşută poate fi pliată doar de anumite persoane special instruite şi autorizate (li se spune rigger). Iar încrederea ţi-o cîştigi prin experienţă şi prin starea echipamentului. Cei inconştienţi se gîndesc că n-o să ajungă niciodată la paraşuta de rezervă, că nu li se poate întîmpla nimic. Eu am deschis paraşuta de rezervă de patru ori în o mie şi ceva de salturi, un pic mai mult decît media. Dacă pleci cu teamă, mai bine nu mai pleci. Trebuie să ştii că cel care ţi-a pliat paraşuta de rezervă şi-a făcut treaba bine.

Cum se întîmplă cu încrederea, la săritura în tandem?

Cea mai mare încredere o ai în instructor. E vorba, de cele mai multe ori, de o persoană pe care n-o cunoşti, e posibil s-o vezi atunci pentru prima dată în viaţă şi pe ale cărei mîini te dai cu totul. Cea mai simpatică reacţie a unui instructor, la întrebarea celui cu care urma să sară în tandem, dacă i se poate întîmpla ceva, mi s-a părut asta: „Eu am un copil acasă, aşa că n-am nici un gînd să mor“. Sînt mulţi „pasageri“ speriaţi, dar care după discuţia cu instructorul sau cu cameramanul devin cu totul alţii. Eu nu sar în tandem, sînt cameraman. În căderea liberă, instructorul nu le vede feţele, dar eu le văd reacţiile, bucuria. Spaima le-o vezi cînd pleacă din avion, căci nu se aşteaptă. Au nişte ochi mari cît China, dar după cîteva secunde, începe să le placă. Şi, după ce se deschide paraşuta, unii urlă. Aţii au spus rugăciuni pînă jos, mulţi au vomitat, alţii s-au bucurat atît de mult şi, după ce au venit pe pămînt, s-au dus la instructor şi l-au pupat şi au zis că mai vor să sară o dată. 

Dacă de căderea în gol nu ţi-e frică, ce alte spaime ai?

Spaima mea cea mai mare e să mor cu paraşuta în spate, într-un avion. Fără o paraşută la mine, ştiu că n-aş fi avut ce să fac, dar dacă ai două în spate, n-am cum să nu mă gîndesc că, dacă se întîmplă ceva, aş fi avut o şansă pe care n-am folosit-o.  Cred că mi-e mai frică pentru cei din jurul meu, decît pentru mine. De obicei, cînd deschid paraşuta, îmi caut fratele, văd că e OK, îmi caut prietena, apoi mă uit după ceilalţi prieteni apropiaţi. Poate şi pentru că sînt instructor, la aerodrom am o mai mare spaimă pentru ceilalţi apropiaţi, decît pentru mine. Am avut şi un prieten care s-a nimicit pe aerodrom, în faţa mea, şi nu e deloc plăcut. Cel mai rău e să mori, evident. Dar cred că, dacă se întîmplă, înseamnă că aşa a fost să fie. Pentru alţii nu-i aşa, din contră. Şi, dacă aş putea să aleg, aş alege să mor cu paraşuta în spate pe un cîmp. Ca paraşutist, să mori pentru că ţi-a căzut în cap un castron de la etajul 5 pare cam penibil.  

Dragoş Boeru este instructor de paraşutism, membru al clubului TNT-Brothers (www.tnt-brothers.ro).

A consemnat Ana Maria SANDU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Marea provocare a noii magistrale de mare viteză. Cum s-a lucrat la tunelurile feroviare de pe valea Mureșului VIDEO
Aflată de șase ani în șantier, noua magistrală feroviară Simeria - Arad (km 614) a acumulat numeroase întârzieri. Cele mai complexe lucrări au loc pe tronsonul Gurasada - Ilteu, unde sunt săpate tuneluri pe un sector de aproape doi kilometri.
image
Orașul european care oferă recompense turiștilor, în timp ce în altele sunt împroșcați cu pistoale cu apă
Un oraș european oferă turiștilor stimulente financiare, în timp ce localnicii din Barcelona stropesc vizitatorii cu pistoale cu apă, în semn de protest față de „invazia” lor.
image
Cine este J.D. Vance, cel pe care Trump l-a ales ca vicepreședinte. L-a catalogat în trecut pe fostul președinte drept un „Hitler al Americii”
Donald Trump l-a ales ca vicepreşedinte pe senatorul din Ohio J.D. Vance, care l-a catalogat în trecut pe magnat drept ”idiot” şi ”nociv” şi un ”Hitler al Americii”.

HIstoria.ro

image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?