"Mi-ar face plăcere să revin în cosmos"

Publicat în Dilema Veche nr. 361 din 13 - 19 ianuarie 2011
"Mi ar face plăcere să revin în cosmos" jpeg

- interviu cu Dumitru PRUNARIU -

Dumitru Dorin Prunariu este primul cosmonaut român. La 14 mai 1981 a devenit primul și singurul român care a zburat vreodată în spațiul cosmic. A participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spațial Intercosmos și a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. Este de profesie inginer aeronautic.

Ce înseamnă frica pentru un cosmonaut? Cînd şi cum se manifestă ea?

În aviaţie şi în cosmonautică se spune că eşti un adevărat aviator sau cosmonaut atîta timp cît nu îţi este frică. Frica este o stare care se educă. În calitate de candidat cosmonaut, sutele de ore de antrenament la simulatoare, în zbor acrobatic cu avioane cu reacţie, salturile cu paraşuta, antrenamentele de supravieţuire în condiţii extreme, cît şi învăţarea teoretică a reacţiei echipamentelor utilizate şi a organismului la diverse solicitări te fac să fii sigur pe tine în orice situaţie, să controlezi ce se întîmplă în jurul tău şi, pur şi simplu, să nu ajungi la starea de frică.

Cum aţi reuşit să vă înfrîngeţi potenţiala teamă, cînd aţi plecat în spaţiu?

Dorinţa de a zbura, de a pluti prin aer şi spaţiu am avut-o de mic. Nu o dată în copilărie am avut sentimentul că, dacă dau mai tare din mîini, mă pot înălţa ca păsările. Şi nu o dată am visat cum plutesc prin văile munţilor sau mă înalţ prin forţele proprii spre cer. Cu un antrenament perseverent şi adecvat, zborul spre cosmos a fost doar o împlinire a unei dorinţe oarecum ancestrale de a mă ridica cît mai sus şi de a avea o cuprindere cît mai largă a planetei pe care trăim. Orice posibilă teamă ar fi fost înfrîntă de această dorinţă. 

De ce credeţi că oamenii sînt, chiar şi astăzi, la peste şase decenii de eră spaţială, atît de speriaţi de cosmos, găuri negre sau de extratereştri?

Personal, nu am întîlnit oameni speriaţi pur şi simplu de cosmos. Am întîlnit însă oameni nedocumentaţi, sau aşa-zis „documentaţi“ prin intermediul unor surse de informare dubioase, care promovează senzaţionalul şi catastrofalul, în detrimentul informaţiei ştiinţifice. Prin senzaţional şi catastrofal îşi vînd publicaţiile şi scot bani. Generaţii întregi au fost învăţate să creadă, la modul absolut, ce scriu publicaţiile şi ce se spune la radio şi la televizor. Lipsa de educaţie fiind direct proporţională cu lipsa de analiză a informaţiei şi de discernămînt. Pe un fond de scădere impardonabilă a nivelului de cultură generală – să nu vorbim de cultura ştiinţifică a populaţiei –, orice e legat de „imprevizibil“ şi venit din cosmos se transformă în catastrofal. Şi, în consecinţă, în teamă. Există, desigur, şi fenomene cosmice periculoase pentru Terra, dar acestea se studiază cît mai profund posibil şi se acţionează pentru crearea unor sisteme şi mecanisme de control, cel puţin al efectelor lor.

Care e cel mai puternic sentiment pe care l-aţi avut după călătoria în spaţiu? Că ştiţi mai mult sau, din contră, mai puţin?

Cel mai puternic sentiment după un zbor cosmic este acela că poţi cuprinde planeta în întregul ei, cum puţini pămînteni au sau au avut posibilitatea să o facă. În timp, începi să corelezi altfel o serie întreagă de probleme, să cauţi o cuprindere globală în înţelegerea lor, să le conferi perspective mult mai cuprinzătoare.

Educaţia de tip pozitivist, pe care o primeau majoritatea românilor în acea epocă, vă făcea mai curajoşi?

Nu ştiu dacă educaţia din „acea epocă“ poate fi considerată de tip pozitivist sau, pur şi simplu, era mult mai conştiincios şi mai cuprinzător efectuată decît cea care se face astăzi. Exista însă atunci un spirit patriotic mult mai dezvoltat, iar acesta – cum eronat cred unii – nu ţinea neapărat de epoca comunistă. Cine a fost în SUA poate uşor să aprecieze cîtă mîndrie li se insuflă acolo tinerilor, în procesul de învăţămînt, că aparţin acelei naţii. De asemenea, poate să spună cîte steaguri americane sînt ridicate de oameni simpli, în curţile lor, ca urmare a acestei educaţii şi mîndrii. O naţiune care nu ştie să-şi cultive şi să-şi motiveze tinerii, şi prin prisma adevăratelor valori naţionale, este o naţiune pierdută. Curajul ţine în primul rînd de caracteristicile personale ale indivizilor. E amplificat de multe ori şi de mîndria naţională. Iar dacă o ai, atunci realizezi că poţi face ceva deosebit pentru semenii tăi.

Cum vă raportaţi la tehnologia spaţială de atunci, privită cu ochii de astăzi? Nu vi se face frică de tehnologia pe mîna căreia aţi mers atunci?

Frică? Nicidecum. Chiar dacă era o tehnologie mai puţin avansată faţă de cea de azi, era o tehnologie fiabilă, care asigura misiunile cosmice cu tot ce era necesar. Am să vă dau un exemplu nu departe de realitate: se spune că o agenţie spaţială dezvoltată a organizat o licitaţie între mai multe institute de cercetare, pentru crearea unui instrument de scris care să funcţioneze ireproşabil în imponderabilitate. În final, cîştigă licitaţia, pe bani mulţi, desigur, un institut care a realizat un pix cu pastă, cu un piston interior sub presiune care împingea pasta spre vîrful pixului, în orice poziţie s-ar fi aflat acesta. A fost studiat mult pistonul (realizat, în final, dintr-un material autolubrificant, care să nu se blocheze), pasta (de o anumită compoziţie, care să-şi păstreze aderenţa la hîrtie şi indicele de vîscozitate într-un ecart mare de temperaturi) etc.  Aceeaşi sarcină, de a găsi instrumentul perfect de scris în imponderabilitate, a avut-o şi agenţia spaţială a unei naţiuni mai puţin sofisticate în tehnologii avansate, cu posibilităţi financiare mai reduse, dar cu specialişti foarte isteţi. Aceştia au rezolvat problema mult mai simplu: înainte de zbor, managerul de program le-a cumpărat cosmonauţilor, de la librărie, cu cîţiva bănuţi, cîteva creioane obişnuite şi o ascuţitoare cu care au rezolvat în cosmos, la fel de bine, aceeaşi problemă pentru care fusese conceput de alţii şi pixul complicat. 

Spuneaţi undeva că tehnica spaţială chiar ar fi involuat. Vă refereaţi la capacitatea de implementare? Există un interes mai mic astăzi pentru explorarea fizică/călătoria în spaţiul cosmic sau pur şi simplu ne e teamă de aceste limite fizice ale explorării?

Tehnica spaţială nu a involuat. În diferite perioade de timp, fiecare naţiune sau instituţie cosmică apreciază ce tip de program spaţial îi este mai util în următoarea perioadă, şi pe acela îl finanţează. Nu există bugete infinite sau nedefinite. Totul este calculat şi are limite. Unele programe sînt prioritare, unele mai vizibile publicului larg. Altele au mai puţin impact public, dar pot fi extrem de necesare cunoaşterii. Nu poţi simultan să construieşti şi navete, şi să le trimiţi în spaţiul circumterestru, să construieşti şi vehicule pentru Lună, şi să construieşti acolo baze umane, să pregăteşti şi misiuni pilotate spre Marte etc. Nu ne este teamă de nici o limită fizică a explorării. Dintotdeauna am vrut să ştim cît mai multe despre noi şi despre originea noastră. Despre originea vieţii şi răspîndirea ei în Univers. Forţăm limitele cu instrumentele pe care le putem crea cu banii pe care îi putem aloca în acest scop. Echipamente spaţiale foarte performante caută să determine, măcar în vecinătatea sistemului nostru solar, alte sisteme stelare, care pot avea planete asemănătoare Pămîntului, în ideea că acolo ar putea exista viaţă asemănătoare celei terestre.  Un alt exemplu de explorare este reprezentat de misiunea spaţială japoneză Hayabusa, care, după şapte ani de la lansare, a adus în vara trecută pe Terra prima probă luată de pe un asteroid. 

Să revenim la spaime. De ce fel de frici scapi odată ce ai călătorit în spaţiu? 

Frica este o stare care apare în general în faţa necunoscutului. Noi am fost pregătiţi în aşa fel încît să fim convinşi că ştim totul despre cosmosul în care vom zbura şi despre tehnica spaţială pe care o exploatăm. După ce ai îndeplinit o misiune spaţială, te simţi puternic, mai ales din punct de vedere psihic. Poate este o apreciere puţin riscantă, dar ajungi, după o experienţă cosmică, să-i domini pe mulţi, din punct de vedere spiritual. Eşti în stare să analizezi la rece multe situaţii dificile şi să le faci faţă. Mai mult sau mai puţin în glumă, ştiu un personaj care, după o misiune spaţială, a scăpat definitiv şi de frica soacrei…

Literatura şi cinematografia SF au indus o teamă faţă de contactul cu extratereştrii. Pe de altă parte, şi dumneavostră, şi alţi cosmonauţi susţineţi existenţa lor. Cum credeţi că am relaţiona cu ei?

Dacă alte inteligenţe au ajuns sau ajung în preajma noastră de la mari depărtări cosmice înseamnă că tehnologic ne sînt superioare, poate chiar că stăpînesc legi ale fizicii pe care noi nu le-am descoperit încă. Convingerea mea este că, dacă vin la noi, vin să ne cunoască mai îndeaproape, să ne studieze, şi nu să ne distrugă. În această fază a dezvoltării umane, îmi este frică de reacţia ancestrală animalică a omului faţă de ei. Instinctul nostru primar ne impulsionează ca întîi să atacăm (în ideea de autoapărare), apoi să ne raportăm amical şi investigator asupra unor nou-veniţi necunoscuţi. Depinde care va fi nivelul de conştiinţă şi de raţionament al pămîntenilor care îşi vor asuma decizii în cazul întîlnirii de gradul trei cu alte inteligenţe din Univers.

„Odată ce ai încercat zborul, vei păşi pentru totdeauna pe Pămînt cu ochii ridicaţi spre cer, acolo unde ai fost, şi vei dori mereu să te întorci“, scria Leonardo Da Vinci. Dacă vi s-ar propune, v-aţi întoarce în spaţiu, dacă nu ca cercetător, măcar ca pasager al lui SpaceShipOne de la Virgin Galactic?

Primul zbor oficial al lui SpaceShipOne a avut loc în 2004 şi a demonstrat că o navă spaţială reutilizabilă, 100% privată, folosită pentru a duce un echipaj uman la limita cosmosului şi a-l readuce în siguranţă este fezabilă. Pentru turişti este pregătită nava SpaceShipTwo. Din păcate, locurile pe SpaceShipTwo sînt vîndute deja pentru cîţiva ani înainte, chiar dacă nu a început să zboare cu public.

Mi-ar face plăcere să revin în cosmos cu orice tip de navă. Mi-aş dori însă ca al doilea zbor să dureze mai mult decît primul. În primul zbor am învăţat – cum se spune – „să merg pe bicicletă“. Acum aş folosi acea „bicicletă“ din plin. Sînt atît de multe lucruri senzaţionale din spaţiul cosmic pe care le poţi descoperi în timp real! Cred că primul obiectiv privat pe care mi l-aş propune într-un nou zbor spaţial ar fi să surprind cu un aparat foto performant cele mai senzaţionale imagini ale Pămîntului şi să le împărtăşesc apoi, alături de o mică povestire cosmică, celor care nu ar ajunge niciodată în acel spaţiu extra-atmosferic. 

a consemnat Ana Maria SANDU

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.