MHS de la A la Z

Mihai IOVĂNEL
Publicat în Dilema Veche nr. 742 din 10-16 mai 2018
MHS de la A la Z jpeg

Alfabet. Primul volum din tetralogia Ingeniosul bine temperat – opera de căpătîi a lui MHS – se numește Dicționar onomastic (1969) și, ca orice dicționar, este dispus în ordine alfabetică. Ca orice dicționar? Nu chiar. Al doilea volum al tetralogiei, Bibliografie generală, o alăturare eterogenă, absurdă, comică, fantastică etc. de cărți inventate (unele indexate doar prin titluri, altele descrise pe larg), nu mai respectă nici un alfabet cunoscut. (După unele numărători, seria numără cinci volume; însă Jumătate plus unu, publicat în 1976, este de fapt o completare la Dicționar onomastic – cele două au fost publicate împreună, într-un singur volum, după 1989).

Borges. Literatura lui MHS a fost apropiată nu o dată de critică de cea a argentinianului Jorge Luis Borges. Desigur, nu se pune problema unei influențe directe – scriitorul român avea să citească primul text de Borges la cîteva decenii după ce-și descoperise formula.

Călinescu. MHS a urmat vreme de doi ani Facultatea de Filologie (1948-1950), abandonînd, ca și Alexandru George, din pricina condițiilor politice. A absolvit totuși în 1964 cu o lucrare despre poezia lui G. Călinescu – idolul grupului de prieteni care aveau să formeze Școala de la Tîrgoviște.

Dumnezeu. Porecla lui Dumitru Popescu, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (deci mare grangure), al cărui șef de cabinet MHS este între 1969 și 1971. Excedat de poziție („de rang destul de înalt, corespunzînd cel puţin directorului general de minister“, după cum o descria Dumitru Popescu în memoriile lui), MHS își dă demisia, fiind numit în schimb… director la Opera Română. Pleacă și de aici în scurtă vreme, pensionîndu-se după un periplu tactic prin spitalele psihiatrice.

Erasmo“. O povestire de MHS al cărei comentariu l-am găsit pe referat.ro. Citez – din comentariu – un fragment care pare bucățică ruptă din Bibliografia generală: „Opera «Erasmo» prezintă viața autorului, nu relatează o întîmplare trăită deoarece nu precizează locul și timpul întînplării (sic!)“.

Familie. MHS se înrudea, pe linie paternă, cu Brătienii și cu Ion Pillat (nepotul lui Ionel Brătianu).

Generație. Născut în 1928, MHS ar fi trebuit să debuteze în anii ’50. Dar cum posibilitatea ca literatura sa ludică, parodică și non-realistă să vadă lumina tiparului în anii ’50 ținea de science-fiction, scriitorul a trebuit să aștepte mai liberalii ani ’60 pentru a-și vedea primele cărți publicate. Debuturile din anii ’60 compun cea mai eterogenă generație din istoria literaturii române: autori ca Leonid Dimov, Ștefan Aug. Doinaș au apărut în același timp cu mai tinerii Nichita Stănescu, Nicolae Breban și ceilalți șaizeciști propriu-ziși. Pe scurt, istoria (război mondial + stalinism + dejism etc.) a pus toate ouăle într-un singur coș – cel al generației șaizeciste.

Historia calamitatum. Titlul ultimului volum din Ingeniosul bine temperat, numit Breviarul. Nu l-am citit, deci la ce bun să mai vorbim despre el?

Ilizibil. În ciuda aspectului friendly al Dicționarului onomastic și al Bibliografiei generale (dar nici acesta lipsit de complicații multistratificate), literatura lui MHS este pretențioasă și relativ dificilă pentru publicul general. Și criticii literare i s-a întîmplat să rămînă sans dents în încercarea de a sparge osul și a-i suge măduva. „Roman ilizibil, lipsit de orice sens“: așa a caracterizat Alex. Ștefănescu ultimul roman al lui MHS, Cum se face (2002). Din fericire pentru Ștefănescu, acesta a reușit peste cîțiva ani să găsească un roman lizibil și pe gustul său: Consumatorul de suflete de Codin Maticiuc.

Jurnal. Pagini de jurnal apar în volumele Trei oglinzi (1987), Paltonul de vară (1996), Febra (1998).

Luceafărul. În această revistă, condusă pe atunci de Ștefan Bănulescu, debutează cu textul „Cum l-am trădat pe Pascal“.

Mogador. Așa se numea una dintre gazetele pe care MHS le scria de mînă, în adolescență, împreună cu prietenii său Radu Petrescu sau Costache Olăreanu. Alte publicații similare: Colorado, Oraş de nikel, Metru cub, Spada ș.a.

Nicotină. MHS fuma pipă.

Optzeciști. Prețuită de critică de la momentul debutului, proza lui MHS avea să devină obiect de cult în rîndul generației optzeciste, care vede în autor un precursor al postmodernismului. În lucrarea Postmodernismul românesc, Mircea Cărtărescu declara fără să ezite: „Avem, în opera lui Mircea Horia Simionescu și a lui Radu Petrescu, primul monument de literatură deplin și incontestabil postmodernă din proza românească“.

Pietroșița. În această mică localitate din Dîmbovița MHS își construise o locuință alternativă la cea bucureșteană. Nu știu dacă își cultiva grădina.

Romane. „Foarte rar duc la capăt un roman“, îi mărturisea MHS lui Mircea Cărtărescu într-o convorbire de la începutul anilor ’90; „mă plictisește, pentru că lucrul pe care îl căutam l-am aflat la pagina 12. […] Singură muzica a ordonat ceva în știința de-a confecționa istorioare.“ Iată totuși primele 10 romane din literatura română în viziunea lui MHS, potrivit unui interviu acordat în 2001 revistei Observator cultural: 1) Hortensia Papadat-Bengescu, Ciclul Hallipa; 2) Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche; 3) Radu Petrescu, Jurnal (generic); 4) Mihail Sadoveanu, Creanga de aur; 5) Liviu Rebreanu, Ion; 6) Mircea Cărtărescu, Orbitor; 7) Simona Popescu, Exuvii; 8) Tudor Țopa, Încercarea scriitorului; 9) Camil Petrescu, Patul lui Procust; 10) G. Călinescu, Istoria literaturii române…

Scrisori. Între 1950 și 1969, MHS lucrează la Scînteia, ziarul nr. 1 din comunism, la sectorul corespondență. Expresivitatea involuntară a scrisorilor trimise de cititori de toată mîna îi va influența literatura. Potrivit unui foileton memorialistic publicat în 2008 în Ziarul financiar, „[la Scînteia] am învățat să fiu fată bună la toate – în afară de a mă opune. Mi-am văzut de treburile mele, evitînd cu destulă abilitate să scriu. De-a lungul a 19 ani, cîți am petrecut la ziar, nu am scris decît două editoriale – unul despre deschiderea școlilor, altul despre cum să ridicăm cu o treaptă mai sus instrucția culturală la sate. În 1950, m-au debarcat însă, trimițîndu-mă pe o linie moartă. Au văzut că nu aveam stofa pe care o voiau ei și nici propagandistul model al ziarului nu eram. Am ajuns, astfel, la secția Scrisori, «la galere», cum obișnuiam eu să spun. Această secție era însă o fantastică mină de experiență umană. Veneau sute de scrisori, plîngeri, dezvăluiri despre abuzuri – la tot pasul în acel deceniu –, despre colectivizarea aflată în plin avînt, despre dramele omenești – multe, foarte multe…“

Tîrgoviște. MHS s-a născut la Tîrgoviște, iar gruparea literară informală pe care avea să o compună împreună cu prietenii săi Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Tudor Țopa se va numi Școala de la Tîrgoviște. Cu toții scriau o proză intelectualistă, caligrafică, livrescă și autobiografică, rafinată stilistic şi sofisticată narativ, cultivînd simultan clasicismul şi experimentalismul. Unii i-au înrolat acolo, pe baza afinităților literare, și pe Petru Creția ori Alexandru George. Enervat de jurnalul postum al lui Radu Petrescu, Alexandru George și-a anunțat autoextragerea din grupare cîndva în anii 2000.

Urmuz. Cine ar putea nega apropierea lui MHS de marele și lapidarul maestru al absurdului?

Versuri. Spre sfîrșitul vieții, MHS a publicat un masiv – peste 400 de pagini – volum de versuri, Versete de unică folosinţă (2010).

Zenovie Pop Brezișeanu. Evocat cu căldură în prefața Bibliografiei generale drept „regretatul cărturar“, „distinsul meu protector“, „bunul om de inimă și simțire“; desigur, el e pe de-a-ntregul invenția lui MHS. 

Mihai Iovănel este critic literar. Cea mai recentă carte: Roman polițist, TACT, 2015.

Foto: Mircea Struţeanu

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Ales Bialiațki FOTO EPA EFE jpg
Cine sunt laureații Premiului Nobel pentru Pace 2022: „Promovează de mulți ani dreptul de a critica puterea”
Activistul belarus Ales Bialiațki, organizația rusă Memorial și organizația ucraineană Center for Civil Liberties (Centrul pentru Libertăți Civile) împart Premiul Nobel pentru Pace 2022. Este o premieră simbolică în contextul războiului din Ucraina și întețirii represiunii în Belarus și Rusia.
16653473 303 jpg
„România Educată“: cum măsoară Klaus Iohannis prăpastia dintre sat și oraș
Niciodată, în ultimii 32 de ani, un președinte, un șef de guvern, un ministru al Educației nu a participat la „festivitățile de deschidere“ a anului școlar la o școală cu WC-ul în curte.
Vladimir Putin FOTO Getty Images jpg
Sfârșitul lui Putin se apropie cu pași repezi: Pierderea Crimeei ar fi o lovitură în inima regimului său
În condițiile unui șir de atrocități săvârșite de trupele sale, este cât se poate de clar că singura persoană care întruchipează toată trăsăturile unui nazist este însuși liderul de la Kremlin.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.