Mesajul media şi cenzura rating-ului

Bogdan LUCACIU
Publicat în Dilema Veche nr. 148 din 24 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Un mesaj social a fost dintotdeauna transmis prin scenarii dramatice, cu conţinuturi umane extreme (suferinţă, luptă, moarte, sacrificiu, pedeapsa celui rău şi triumful în lupta crîncenă a celui bun etc.), prin exemple care trezesc empatia emoţională. Politica americană a secolului XX a folosit filmul pentru a instaura morala dreptăţii şi a legii asupra samavolniciei şi purtării arbitrare. Efectul secundar - simplificarea şi idealizarea - a fost sacrificiul pentru înţelegerea mesajului. Bineînţeles că orice mijloc media va folosi din plin atingerea emoţională chiar atunci cînd transmite explicit informaţie. Informaţia însă trebuie să servească o intenţie a transmiţătorului, ceea ce se realizează prin conţinutul emoţional al mesajului. Comercianţii au simţit că filmul, apoi media electronică au fost un bun vehicul pentru mesajul promoţional şi astfel s-a născut lupta pentru rating. Este evident că există o deosebire între consumatorii de literă scrisă şi cei de media audiovizuală. Neuropsihologia ne spune că pentru a citi şi prelucra ceea ce citeşti şi pentru a prelucra mesajele vizuale de tip intuitiv, emoţional, ca şi limbajul non-verbal, sînt implicate primordial alte zone ale creierului. Cele două emisfere cerebrale prelucrează mesaje diferite, din percepţia aceleiaşi realităţi. Emisfera dreaptă a creierului este responsabilă de procesele intuitive, simbolice şi metaforice, în general de procesele care nu depind de rigoarea formei sau a spaţio-temporalităţii, precum şi de limbajul non-verbal. Foarte sugestiv pentru acest fel de "gîndire" este starea din vis. Iată cum o descrie un celebru psihanalist, Erich Fromm: "Cele mai multe din visele noastre au o trăsătură esenţială comună: ele nu urmează legile logicii, care stăpînesc gîndirea noastră trează. Categoriile de spaţiu şi timp sînt ignorate. Oameni morţi ne apar vii în faţă; întîmplări pe care le vedem în prezent au avut loc cu ani mulţi în urmă. Visăm două evenimente simultane care era imposibil să se întîmple concomitent. Tot atît de puţin respect se acordă legilor spaţiului. Ne este extrem de simplu să ne mutăm într-un loc extrem de îndepărtat, într-o clipită, să fim în două locuri deodată, să contopim două persoane într-una singură sau să vedem o persoană transformată brusc într-o alta. În visele noastre, sîntem cu adevărat creatori ai unei lumi, unde spaţiul şi timpul, care pune limite tuturor aptitudinilor corpului nostru, să nu mai aibă nici o putere". Acestei emisfere "de noapte" i se adresează mesajele video sau multimedia în care se prelucrează multe elemente "marginale" de impresie. Emisfera stîngă (dominantă) este cea care prelucrează mesajele noţionale, de limbaj conceptual (auditive sau scrise) şi cele transmise prin codul cuvintelor sau al formelor, fiind supuse rigorilor spaţio-temporale şi logicii formale. Cuvîntul, auzit ori citit, se adresează şi se prelucrează în emisfera dominantă, "de zi". Am putea spune astfel că avem doi "experţi" care recepţionează şi prelucrează mesajele în mod diferit. Vînzătorii de mesaje Pe "vînzătorii de media" îi interesează, pur şi simplu, ca mesajul lor să ajungă, să fie recepţionat. Rating-ul sau tirajul reprezintă primul pas pentru ca un mesaj să ajungă la cît mai multă lume. Pe "autorii" de mesaje îi interesează însă eficacitatea mesajului. Un mesaj politic sau un mesaj educativ, de exemplu, are ca scop final formarea de atitudini şi de valori. Pentru ei, un al doilea pas ar fi interesul, şi apoi al treilea - opinia - şi în cele din urmă, ultimul pas - atitudinea, valorizarea. Autorii de mesaje comerciale au ca scop mobilizarea receptorului la acţiunea de a cumpăra. Adică un pas intermediar care este interesul receptorului pentru "marfă", pentru ca ultimul pas să fie trecerea la act, cumpărarea. Specialiştii în publicitate vînează un public-ţintă în funcţie de corelaţia dintre cine, ce cumpără şi ce fel de curiozităţi sociale şi artistice are. E "vînătoarea" de clienţi pentru un anume produs. Pentru vînzătorii de media, primul pas este deci rating-ul. Creşterea lui poate fi făcută prin conţinut (informativ, de interes, spectacular, cu atingeri emoţionale, surprinzător, "credibil" chiar dacă paradoxal, nou etc.), tot ceea ce a inventat clasic retorica discursului public. Apoi adresarea specifică pentru diverse categorii de public (amatori de telenovele, de fotbal, de automobile, de distracţii, de politică, de bîrfe, de senzaţional, de sex, de religie, de filme, de ştiinţă etc.). A apărut şi media de nişă (sport, ştiri, ştiinţă, arte, film). Dar atragerea publicului la recepţia mesajelor se face şi prin dezvoltarea mijloacelor (computerul şi TV-ul mizează pe confortul recepţiei, mai nou şi telefonia încearcă să fie transportor de mesaje publice). Această variaţie de mijloace duce şi la diversificarea unor mijloace de conţinut - spotul comercial TV nu mai e de mult o fadă "reclamă", ci un film în miniatură ce are valenţe estetice şi a devenit subiect de premii artistice, dincolo de utilitatea lui de mesaj comercial. Este un produs în sine. Nici în domeniul mediei scrise lucrurile nu sînt statice. (O butadă spune că într-un ziar, la rubrica de publicitate, într-un chenar mare era scris ceva cu un corp de literă foarte mic, necitibil. Aceasta incita curiozitatea. Mesajul scris era: "În fiecare casă e nevoie de o lupă; firma xyz v-o poate furniza pe cea mai bună..."). Orice mijloc e bun, dacă incită, stîrneşte. O reclamă antipatică e utilă, dacă stîrneşte. Ea aduce la cunoştinţă un "brand". Marile companii, de exemplu, nu mai au nevoie de promovare. Ele trebuie să fie doar prezente în conştiinţa cît mai multor oameni. Libertatea de a alege Ce se întîmplă însă de cealaltă parte, cea a consumatorului de media? Menit să fie o "victimă" a intereselor vînzătorilor de mesaje, el este asaltat de media. Dar el, consumatorul, trăieşte în propriile medii de referinţă (familie, şcoală, vecinătate, serviciu, parteneriat, biserică etc.), care au cea mai mare influenţă asupra sa. Un individ social, care nu ar fi interesat de fotbal, nu poate evita meciul naţionalei, cînd mediul lui de referinţă "arde" şi există un singur televizor în casă sau în local. Nimeni nu o poate evita pe Andreea Marin din percepţie, sîmbata, citind o carte, cînd cele două adolescente din familie îşi manifestă preferinţele. De aici formarea de "ciorchine" de audienţă în mediile de referinţă. Consumatorul de media, avînd nevoia firească de a alege, are impresia că "scapă" de ceea ce nu-i convine şi butonează, navighează, schimbă pagina. Dar "spam"-urile? Invitaţiile de a da click, celelalte butoane ale telecomenzii sau celelalte ziare colorate sînt alternativele frivole ale mesajului ce tocmai a fost evitat. Cu siguranţă, populaţia mai tînără, ori cea care face parte din mediile mai bogate are o receptivitate mai selectivă (alte mijloace de distracţie, cel puţin două televizoare în casă). Iar cea săracă e mai puţin informată şi cu mai puţine mijloace de-a alege şi va prefera mesajul simplu, emoţional. În acelaşi timp, în absenţa informaţiei alternative, va fi mai credulă. Va prefera ceea ce a fost obişnuită să înghită. Este deci mai manipulabilă. Dar nimeni nu este ferit de manipularea media. Avem desigur preferinţe ferme, dar... Povestea cu media şi cu ceea ce preferăm seamănă cu "fenomenul Stockholm", descris de psihologi: teroristul şi mijloacele lui de tratament îţi devin oarecum dragi, îţi lipsesc în momentul în care eşti pus să alegi, după ce ai scăpat de teroare. E ceea ce psihanaliza a numit "identificarea cu agresorul" şi care a fost excelent ilustrată în filmul Portarul de noapte. În anii ’90, media noastră a scăpat de cenzură. Libertatea s-a exprimat compensatoriu prin mesaje fără nici o cenzură: sexul, violenţa, sîngele din reportaje, rubrica de morţi violente, cadrul mişcat, limbajul vulgar, ritmul cocainic

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un nutritionist, specializat în pierderea în greutate, dezvăluie „cea mai ușoară rețetă de mic-dejun sățios”, sub 200 de calorii VIDEO
Micul-dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei, iar o masă nutritivă poate furniza energia de care organismul are nevoie. Un nutriționist a publicat pe Tik-Tok rețeta celui mai sănătos și sățios mic-dejun, care nu îngrașă.
image
România, fără plan pentru o pană de curent masivă. Cum sunt pregătiți austriecii: „Elevii au primit din 2023 informări cu măsurile”
În ultimele săptămâni, din cauza caniculei, în mai multe zone din România s-au înregistrat fluctuații de curent electric. Dacă austriecii sunt pregătiți constant pentru o pană de curent masivă, nu același lucru se poate spune despre români.
image
Caz unic în rețeaua globală a geoparcurilor UNESCO: propunere retrasă din cauza unei primării din România FOTO
O primărie a reușit performanța de a anula munca de ani de zile a unei organizații și a mai multor comunități locale dornice să creeze un geoparc UNESCO în România, al cărui ambasador este chiar britanicul Charlie Ottley, cunoscut drept cel mai mare promotor al imaginii țării noastre peste hotare.

HIstoria.ro

image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.