Mesajele incoerente ale familiei

Publicat în Dilema Veche nr. 91 din 13 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ce vedem Fără îndoială că percepţia familiei în prezentul nostru ne este formată prin expunerea la realitate. Familia ne pare o realitate autonomă, suspendată în domeniul relaţiei între persoane şi fără legătură cu alte realităţi, fără de care ea nu există: situaţia economică şi parentalitatea. Şi totuşi sîntem ajutaţi să vedem ce se întîmplă cu familia, ce este familia astăzi, glisînd evident către cuplu. Se trece de la familie - celula de bază a societăţii, la cuplu - celula de bază a societăţii şi, mai puţin evident, la biografiile individuale din cadrul familiei. O serie de emisiuni de televiziune - ca şi cele de ştiri -, de pe canale diferite ne aduc imagini despre familie. Majoritatea sînt însă realităţi care se includ cu dificultate în ceea ce definim tradiţional drept familie ci, mai degrabă, în forme comune de convieţuire. Realităţi ca violenţa, infidelitatea, iubirea etc. ocolesc sau fac referiri rapide la problemele cu care se confruntă cei care sînt legaţi prin relaţii familiale. La emisiunile Din dragoste, încrîncenările şi lupta pentru a păstra o relaţie par că cer un alt titlu, de pildă "Pe viaţă şi pe moarte". Mai mult, ştirile PRO TV de la ora cinci, încrîncenările din familii se sfîrşesc cu înjunghieri, bătăi mortale, înecări, ura părînd să fie o trăire cu mult mai intensă decît ce ar fi fost o iubire de început. Uite ce se întîmplă în familii, îşi spune cel ce stă să vadă, trăgînd concluzia că familia este un infern. La una dintre ultimele emisiuni Din dragoste, am asistat cu stupoare la solidaritatea feminină între o fiică indulgentă cu erotica mamei, care-şi roagă soţul să se întoarcă la mult prea îndrăgostita soacră, care intră în emisiune înlăcrimată ca o văduvă recentă şi înduioşător de înamorată de ginere. Ceea ce ar fi putut fi o trăire adolescentină - este vorba de mamă - era, în fapt, adierea unei debilităţi mentale, acompaniată de o imaturitate emoţională atît a fiicei, cît şi a mamei, doar că la prima ar mai fi putut fi vorba despre speranţa unei maturizări ulterioare. Două femei îşi plîngeau întîmplarea vieţii lor: un bărbat tînăr, cu aspectul unui emigrant italian, bine dotat pentru muncă fizică, şi el rătăcit în acest triunghi de dramă antică. Figura deznădăjduită a mamei, expresia ochilor ei luminaţi de o dragoste pe care o vedem în ochii animalelor fidele, o dragoste care scăpa oricărui control al raţiunii, confiscarea ei într-o logică a inimii, imposibilă, cochetăria ei stînjenind privirea, gura ştirbă, rochia provocatoare, de fată pe litoral, toate la un loc nu puteau duce în nici un fel nici la ideea de mamă şi nici la cea de soacră. Astfel te întrebi dacă selecţia celor ce apelează la emisiune - nu discutăm raţiunea ei - nu răspunde ideii de senzaţional hîd, de insalubritate morală mult mai atractivă publicului decît o conflictualitate moderată, dar rămasă în limitele unui normal, fie el mai puţin bine conturat, avînd în vedere dificultatea dihotomiei normal-anormal. Ceea ce este adesea interesant este urmărirea mesajelor trimise de telespectatori la unele emisiuni tangente la tema familiei sau chiar direct asociate ei, varietatea ideologiilor de cuplu, apelul unora la raţiuni ale ortodoxiei şi al altora la modernitate, cinism şi chiar la libertinaj. Dacă la acestea adăugăm publicitatea, cu scenele de familie armonioasă, în care ni se arată că un iaurt sau o budincă nu numai că exprimă această armonie, dar o şi întreţin, desigur că avem destule informaţii ca, fără intenţie sau efort pentru rigoare, să ne conturăm o imagine a familiei. Înăuntrul şi în afara familiei Pe de o parte, societatea industrială normalizează şi standardizează viaţa comună, după modelul celulei familiale restrînse. Pe de altă parte, celula familială restrînsă se bazează pe repartiţia rolurilor masculin-feminin, care are tendinţa de a se eroda în continuitatea procesului de modernizare (integrarea femeilor în procesul de formaţie pentru piaţa muncii, creşterea numărului de divorţuri etc.). Totodată, raportul între producţie şi reproducere se modifică, împreună cu tot ce ţine de tradiţie: cuplu, parentalitate, sexualitate, iubire etc. Scriind despre societatea de risc şi despre o "altă modernitate", Ulrich Beck îşi intitula un capitol astfel: "EU sînt eu: opoziţii, relaţii şi conflicte între sexe în interiorul şi exteriorul familiei". El sublinia existenţa unor exprimări lingvistice sugerînd un vocabular care exclude pacifismul în relaţiile între sexe: "Războiul împotriva familiei", "Războiul sexelor" etc. Opiniei publice trebuie să i se aducă aminte şi să i se atragă atenţia asupra familiei şi cuplului, ca să nu mai vorbim de copii. Dacă - ne spune Beck - "vom aborda relaţiile între sexe numai sub unghiul sexualităţii, tandreţei, cuplului, parentalităţii" etc., vom neglija - şi deci vom induce necunoaştere - alte aspecte, la fel de importante, cum sînt munca, profesiunea, inegalitatea, politica, economia. Dacă vorbim despre familie, trebuie, de asemenea, să vorbim despre muncă şi bani, dacă vorbim despre cuplu, trebuie să vorbim şi despre formaţie, profesiune, mobilitate, accesibile, în general, dar antrenînd inegalitate în realitate. Contradicţiile între dorinţa de egalitate - proprie, mai degrabă, populaţiei feminine tinere - şi realitatea inegalităţii, între discursul masculin a ceea ce este comun şi replierea bărbaţilor pe vechile poziţii, ne arată că a conştientiza egalitatea a precedat evoluţia realităţilor. Societatea românească se aliniază tendinţelor generale privind familia: numărul crescut de "uniuni consensuale" ("uniuni libere") sau concubinaje, în exprimare tradiţională - aproape regulă la tineri şi tolerate, din ce în ce mai mult, de către părinţi -, numărul tot mai crescut de divorţuri, familii monoparentale - involuntare sau voluntare -, numărul crescut de persoane singure. Se constată şi la noi o disoluţie şi o diferenţiere a elementelor vieţii şi a modurilor de comportament care, în trecut, erau reunite în familie şi în cuplu. O dificultate din ce în ce mai mare: raportul între reprezentări mentale şi realitate Reprezentările mentale sînt rezistente, indiferent dacă ele sînt individuale sau colective. Ele au constanţă şi unicitate - familie, cuplu, părinţi, tată, mamă, copii -, neglijînd diversitatea în continuă creştere a situaţiilor care există în spatele lor. Există categorii care parcă au explodat, într-un timp relativ scurt: mame divorţate, mame adoptive, taţi de duminică, părinţi de etnii diferite, mame monoparentale, taţi monoparentali, taţi monoparentali văduvi, taţi şomeri, bunici pe rol de tată/mamă etc. Cum să numim acea familie în care mama este "căpşunară", tata trăieşte un adulter tolerat şi aproape înţeles, iar copiii sînt crescuţi de bunică? Constatăm, pe de o parte - cum prea bine se exprimă Beck - tendinţele către "o anarhie în creştere şi o fugă în faţa angajamentului/angajării" în relaţiile dintre femei şi bărbaţi şi, pe de altă parte, nostalgii faţă de familia tradiţională - imposibil de reînviat - şi dorinţa de a nu trăi singur sau de a nu duce o viaţă detaşată de orice legătură. Tinere emancipate, taţi noi, cupluri care mimează cu greu tradiţia La tineri, dorinţa de a avea o relaţie stabilă ocupă încă, astăzi, primul loc în practica vieţii, indiferent de reticenţele faţă de familie şi cuplu şi de reproşurile aduse modelului familial propus şi trăit de părinţi. Înclinaţi către biografii personale, dar şi dornici de stabilitate, taţi noi au apărut: ei merg la Cora sau Selgros sau Metro etc., sîmbăta, cu iubita sau soţia şi fac cumpărături, ajută la gospodărie, spală bebeluşi şi chiar îi plimbă. Femeile nu mai acceptă să fie confiscate de bucătărie. Şi totuşi ei îşi visează libertatea şi înghit cu greu negocierile cotidiene. Există femei care pleacă-n lume să cîştige fie pentru ele - pe diferite căi, mai mult sau mai puţin ortodoxe sau legale -, fie pentru familie. Globalizarea îşi spune şi ea cuvîntul. Am întîlnit în Grecia o maseuză, din Kiev, care lucra "la negru", banii cîştigaţi fiind trimişi acasă la fiică, ginere şi nepoţi. Modelul vechi - plecarea bărbatului la muncă peste ţări şi mări sau chiar mai aproape - nu mai este o specialitate masculină.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.