Mesaj dintr-o temniţă autistă

● Birger Sellin, Ich will kein in mich mehr sein (Nu mai vreau să stau în mine), Editura Kiepenheuer & Witsch, Köln Un tînăr de 20 de ani, cu sindrom autist sever, care de la 2 ani nu mai vorbeşte, scrie texte de o frumuseţe bizară. Ele ne lasă să aruncăm o privire în "lumea încastraţilor" şi sînt o mărturie a supliciilor prin care trece autorul. compun abia acum un cîntec despre bucuria vorbirii un cîntec pentru autiştii muţi să-l cînte în cămine şi ospicii unghiile furcilor sînt instrumentele cînt acest cîntec din străfundul iadului şi-l strig tuturor nevorbitorilor de pe pămînt faceţi din el strigătul vostru de luptă topiţi zidurile de fier nu vă lăsaţi daţi la o parte vrem să fim o nouă specie de nevorbitori un cîrd cu noi triluri şi cîntece cum vorbitorii nicicînd n-au auzit printre toţi poeţii n-am găsit nici un nevorbitor aşa că noi vom fi primii cîntecul nostru se va auzi peste tot compun pentru surorile mele nevorbitoare şi pentru fraţii mei nevorbitori şi vom fi auziţi şi ne veţi da un loc unde vom avea voie să trăim printre voi într-o viaţă a acestei societăţi. traducere de Magdalena Schubert