Merită să pleci la studii? Merită să te întorci?

Doru COJOC
Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Răspunsul la prima întrebare e da, în anumite condiţii. La a doua întrebare răspunsul e nu, în nici un caz. Dacă însă vrei sau trebuie să te întorci în România, atunci răspunsul la prima întrebare e nu, nu merită să pleci. Minime reguli deontologice impun unui jurnalist să îşi declare limitele competenţei şi intenţiile, într-un articol de opinie. Dînd cărţile pe faţă: am plecat la studii şi nu mă mai întorc. Am reuşit să încurajez o mînă de studenţi români să plece, şi am eşuat în multe alte cazuri. Atît la Clemson, unde am primit doctoratul, cît şi la Stanford am cunoscut îndeaproape procesul de admitere. Deşi situaţia în alte domenii sau ţări e probabil asemănătoare, am să mă refer aici strict la studiile de economie în America la nivel de doctorat. Merită să pleci? Da, dacă înţelegi exact ce înseamnă economia, dacă crezi că îţi va face plăcere să o studiezi patru-cinci ani şi să o aplici apoi tot restul vieţii. Da, dacă nu te sperie munca grea şi cîteodată frustrantă într-un Graduate School amplasat de obicei departe de orice te-ar putea distrage de la studii. Da, dacă crezi că o să-ţi placă să trăieşti apoi în Statele Unite, Canada sau Marea Britanie. Greşeala cea mai mare pe care o poate face viitorul doctorand e să se aştepte să înveţe management, marketing, contabilitate sau finanţe, adică ceea ce se numeşte în România economie, şi în restul lumii business. Economia e o ştiinţă care analizează comportamentul uman în prezenţa rarităţii. Economiştii examinează o vastă mulţime a alegerilor pe care le fac oamenii, de la numărul copiilor la numele lor, de la căsătoriile dintre indivizi la unificarea firmelor. De exemplu, Cristian Pop-Elecheş de la Columbia a publicat de curînd un articol într-o revistă prestigioasă analizînd efectele măsurilor pronataliste din timpul dictaturii comuniste asupra calităţii copiilor români. Dacă cuvintele "calitatea copiilor" nu îl oripilează, viitorul doctorand e probabil pregătit pentru a-şi pune alte întrebări interesante, cum ar fi: care e valoarea vieţii umane sau dacă nu cumva maşina distruge mediul înconjurător mai mult cînd e parcată, decît cînd e condusă. Locul ideal pentru studii e într-una din cele opt universităţi din Ivy League, la Chicago, MIT, Stanford şi o parte din şcolile de stat californiene, denumite în mod generic de aici înainte "Ivy League". Acestea sînt programe cu profesori recunoscuţi şi resurse imense care dictează direcţiile de cercetare în lume. Aici se pregătesc profesorii de mîine sau deţinătorii de slujbe prestigioase de pe Wall Street sau din Guvern. Pentru români însă e foarte dificil să ajungă la Ivy League direct de pe băncile universităţii. Deşi pot obţine note bune în facultate şi scoruri mari la testele standard, lor le lipseşte un element indispensabil al unei candidaturi de succes pentru o universitate de elită: recomandările din partea unor profesori renumiţi. Cum ajung totuşi românii să studieze economie în Ivy League? Unii ajung direct din România, de obicei după ce au studiat matematică la un nivel foarte înalt. Alţii se înscriu întîi la şcoli mai obscure şi candidează apoi la şcoli mai prestigioase, dacă au note mari şi recomandări entuziaste ale unor profesori cît de cît cunoscuţi. Majoritatea însă urmează facultatea în Statele Unite; dacă obiectivul e un doctorat la Ivy League aproape că nu există un substitut. Un aspect puţin cunoscut al sistemului de învăţămînt american e că există multe şcoli decente în afara celor prestigioase care participă la tîrgul de burse de la Bucureşti. Clemson e una dintre ele: undeva pe locul 60 în Statele Unite, universitatea a acceptat un mare număr de români care probabil că nu ar fi putut ajunge într-o universitate de top candidînd direct din România. Unii au plecat cu master la universităţi mai bune, alţii au rămas şi au obţinut un doctorat. Dintre aceştia, aproape toţi au locuri de muncă mai satisfăcătoare şi mai bine plătite decît cele ale majorităţii americanilor. Ca departamentul de economie de la Clemson sînt multe altele în Statele Unite: şcoli bune, dar nu extraordinar de pretenţioase, care acceptă, bucuroase, riscuri cu studenţi care nu au CV-ul necesar pentru a ajunge la Ivy League. Studentul care a terminat de citit Modul economic de gîndire de Paul Heyne, dar căruia îi lipseşte un profesor cu publicaţii în American Economic Review care să-l recomande pentru o universitate de prestigiu ar putea să încerce să intre în contact cu aceste departamente bunicele, dar mai puţin cunoscute. Merită să te întorci în România, odată ce ai obţinut o diplomă din Statele Unite? Categoric, nu. Ai şanse mari să găseşti o slujbă bună chiar şi cu un doctorat de la o universitate ceva mai slabă. Odată angajat, şansele de a deveni rezident şi apoi cetăţean sînt foarte mari: labor certification, cel mai important pas în obţinerea green card-ului, e aproape o formalitate. Deşi procesul e costisitor, absolvenţii cu doctorat trec de această fază aproape automat, şi de multe ori angajatorul acoperă o parte din costurile angajatului. Numărul de vize de muncă H1-B pentru absolvenţii străini a fost redus în ultimii ani, însă una din părţile bune ale unei eventuale administraţii democrate e influenţa pozitivă pe care o poate exercita Sillicon Valley în creşterea numărului de vize de muncă. Dar dacă vrei sau trebuie, totuşi, să te întorci? Atunci, e mai bine nici să nu pleci. România nu recunoaşte diplomele obţinute în Statele Unite. Da: pentru a avea în România aceeaşi slujbă pe care ai obţine-o în State, trebuie să îţi "echivalezi" doctoratul. Deşi costisitoare, îndelungată, absurdă şi umilitoare, echivalarea nu este totuşi imposibilă. Însă simplul fapt că echivalarea e necesară ar trebui să îţi dea serios de gîndit despre semnalul pe care ţi-l transmite societatea românească. Ce este mai plauzibil: că cineva în România se preocupă în mod serios ca doctorii de la Stanford să fie la înălţimea celor de la Oneşti? Sau că cineva, nu e greu de ghicit exact cine, nu e foarte fericit să i se strice aranjamentele din universităţi şi multinaţionale? Echivalarea doctoratului e cel mai puternic semnal pe care ţi-l poate transmite România că nu eşti dorit, fără a recurge la măsuri evident neconstituţionale. Aşadar, studiile din străinătate sînt extrem de folositoare pentru cei care rămîn în străinătate. Asta nu e o variantă rea pentru cei mai mulţi români. America păstrează capitalul uman în care a investit împreună cu doctorandul român pentru că îl plăteşte bine, îi dă voie să se angajeze unde e cel mai productiv şi nu îi face viaţa prea amară cu multe piedici absurde. Legislatorii şi guvernanţii României au ales calea opusă: universităţi slabe cu profesori nepricepuţi sau nepăsători, care trimit capitalul uman în afară, şi reguli stupide, care îl opresc să se întoarcă sau să fie productiv cînd se întoarce. În pofida îngrijorării oficiale despre brain drain, România nu pare a avea nevoie de capitalul uman care pleacă şi îşi bate joc de cel care se întoarce. __________ Doru Cojoc este lector universitar în economie la Stanford University.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.