Merge şi-aşa!

Florentina SÂMIHĂIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
Merge şi aşa! jpeg

Ce înseamnă un manual bun? Depinde de cine răspunde la această întrebare. Un sondaj făcut acum cîțiva ani printre elevi, părinți, profesori și reprezentanți ai instituțiilor care evaluează manualele arată că există puncte comune, dar și așteptări diferite în privința manualelor. Accesibilitatea este unul dintre criteriile importante pentru elevi și părinți; conformitatea cu programa și caracterul nediscriminatoriu ale manualului sînt relevante pentru profesori și pentru evaluatori; atît profesorii, cît și elevii consideră că un ma-nual bun trebuie să aibă un design atractiv și să conțină diverse jocuri; profesorii, părinții și evaluatorii așteaptă de la un manual exerciții pentru diferite niveluri de dificultate, apreciind în același timp informația științifică bogată, actualizată și conectată la realitate. Fiecare perspectivă vine totuși și cu ceva în plus. Profesorii vor ca manualul să fie însoțit de caietul de exerciții al elevilor, ghidul profesorului și cartea electronică; manualul să fie bine sistematizat și să ofere exemple, sarcini și întrebări; să conțină dicționare; să propună legături interdisciplinare. Părinții apreciază ilustrațiile, tabelele sau diagramele care sintetizează informația; însă cel mai important mi se pare că ei așteaptă ca manualul să le formeze copiilor lor abilități de viață. Evaluatorii manualelor sînt preocupați, între altele, de măsura în care manualul contribuie la formarea de competențe. În vreme ce elevii așteaptă de la un manual să aibă teme interesante și să aibă mister, să fie fascinant!

Ca autor de manuale, cred că toate aceste perspective merită să fie luate în seamă, dar, de departe, exigența elevilor mi se pare cea mai mare! Ce înseamnă asta? Manualul să aibă mister și să fie fascinant? Hm… Cum am tradus noi, eu și colegii cu care am făcut echipă de-a lungul timpului, acest lucru? Încercînd să găsim o metodă incitantă, stimulativă, dar în aceeași măsură consistentă, de explorare a disciplinei. De fapt, am încercat să construim o metodă de explorare bazată pe descoperire (care are întotdeauna măcar un dram de mister) și pe stimularea creativității (fascinantă, căci aduce mereu soluții neașteptate). Iar ca să propui teme interesante, nu e suficient să le găsești, ci și să alegi, în cazul manualului de română, texte valoroase, accesibile și atractive, care să se potrivească cu tema. În plus, așa cum spune programa nouă pentru gimnaziu, trebuie să fie texte integrale și să fie, „în primul rînd, texte din operele autorilor clasici ai literaturii române“. Cred că nu e nevoie să argumentez cît de dificilă e această sarcină pentru autorii de manuale. Sau că pentru a face un ma-nual bun e nevoie de timp: pentru reflecție, dezbatere și negociere între autori, pentru căutarea soluțiilor și a textelor, pentru redactarea lecțiilor, realizarea și selectarea ilustrațiilor, pentru integrarea feedback-ului primit de la colegi, dar și pentru lectura atentă a secvențelor scrise de ceilalți autori, pentru paginare, redactare, corectură… Și peste toate, pentru realizarea variantei digitale a manualului, un proces foarte complicat și foarte costisitor. Iar dacă vrei să oferi un pachet complet, așa cum își doresc profesorii, mai scrii, pe lîngă manual, caietul elevului și ghidul profesorului. Trei luni sînt suficiente, nu? Așa cred cei care au făcut calendarul pentru concursurile de manuale. Probabil că mulți dintre autorii de manuale nu s-ar grăbi să se aventureze în această experiență dacă nu ar fi convinși că au ceva de spus, că vin cu o metodă nouă, care să îi încînte deopotrivă pe elevi și pe profesori.

De ce e nevoie de mai multe manuale? Nu e de ajuns unul și bun? Categoric, nu. Pentru că trăim într-o societate care se pretinde democratică și pentru că într-un astfel de context e nevoie întotdeauna de mai multe voci, de mai multe idei. Se poate întîmpla ca, aplicînd anumite criterii de evaluare, să tragi concluzia că un manual e mai bun decît altul/altele, dar asta nu înseamnă nimic. Pentru că manualul cel mai bun e întotdeauna cel potrivit unei anumite clase de elevi. Și pentru că profesorii au dreptul și discernămîntul de a alege. Pentru că mai multe manuale înseamnă mai multe căi posibile de abordare a unei discipline. Și pentru că manualul nu e o Biblie, pe care profesorul s-o urmeze cu sfințenie. Dacă ar exista un singur manual, ar fi un semnal că există o singură abordare corectă. Un ministru al Educației spune că, în fond, într-un manual contează informațiile, conținuturile și că teoremele din matematică, de pildă, sînt aceleași ca acum sute de ani. Asta ar însemna ca toate manualele pentru o disciplină să fie foarte asemănătoare. Ceea ce nu se întîmplă. Pentru că manualul nu e un compendiu, un tratat sau un dicționar, adică rolul lui principal nu e de a oferi informații. Pe lîngă informații acurate și la zi, manualul oferă o cale de abordare didactică a unor conținuturi (teoreme, texte, reguli gramaticale, evenimente istorice etc.) ce aparțin unor domenii ale cunoașterii. Iar căile de abordare pot fi diverse. Important e ca ele să conducă la formarea unor abilități de viață, așa cum spuneau părinții că își doresc de la un manual. De altfel, programele de după 1995 sînt flexibile, deschizînd posibilități pentru găsirea unor căi diverse de abordare a disciplinelor. Acesta e rolul manualelor, de a propune căi prin care profesorii să le formeze elevilor abilități care să-i ajute să aibă succes în viața școlară, profesională, în plan personal și social.

Și ce dacă ne întoarcem la manualul unic? N-ar fi nimic, dacă n-ar fi cu totul aberant. O dată pentru că editura de stat și manualul unic sînt asociate cu totalitarismul din perioada comunistă, cînd prin manual se promova ideologia partidului (unic și el!) și în care libertatea de exprimare era o utopie. Ne întoarcem acolo? Să ștergi cu buretele douăzeci de ani de reformă în educație și de existență a pieței libere de manuale? În timp, autorii și editurile s-au profesionalizat, pentru că, nu-i așa?, concurența stimulează creșterea calității. Să ignori bunele practici internaționale în sistemele de educație din jur? Să nu știi că puținele țări europene care au revenit la manualul unic (Polonia sau Ungaria, de exemplu) au eșuat? Să ignori dreptul profesorului de a alege? Dreptul autorilor de a propune o viziune proprie asupra disciplinei? Și toate astea de ce? Pentru că nu se poate gîndi un plan și un calendar realist pentru realizarea unor manuale de calitate. Păgubosul principiu „merge și așa“ funcționează în cele mai multe cazuri. Merge să facem programe în cîteva luni (cînd în alte țări, o reformă curriculară durează cel puțin doi-trei ani), merge și să facem manuale bătînd din palme, în trei luni (cînd în sistemele serioase de educație acest proces durează cel puțin un an). Dar nu merge ca rezolvarea unor contestații privind manualele („bun de interes public“, cum se precizează în propusa lege a manualului) să se facă într-o lună! Sîntem în situația în care, deși manualele sînt gata de la jumătatea lui iunie, iar evaluarea acestora s-a terminat la sfîrșitul lui iulie, să nu existe manuale în școli pentru că nu s-au rezolvat încă toate contestațiile. Procedurile ne omoară! Așadar, nu putem schimba procedurile și nu vrem să ne gîndim serios la cum putem îmbunătăți calitatea manualelor, pentru că e mult mai simplu (?!) să avem o editură de stat, care să tipărească manualele la timp. Tot acest plan pare elaborat nu pentru a îmbunătăți calitatea învățămîntului românesc, ci mai degrabă pentru a elimina editurile din piața de manuale școlare. Pentru că, să nu uităm, nici măcar auxiliarele nu vor mai putea fi trimise în școli fără aprobarea unei comisii care evaluează, contra cost, fiecare resursă educațională. Prețul va fi unul usturător de scump pe termen lung pentru întreaga societate românească: fără concurență, calitatea manualelor va scădea; uniformizarea va lua locul diversității; posibilitatea de alegere va dispărea; faptul că elevii sînt individualități și că au nevoi și posibilități diferite de învățare va fi ignorat. Sună orwellian și chiar așa e: „Cînd vom fi atotputernici… nu va mai exista curiozitate şi nici o bucurie a vieţii. Orice plăcere va fi anihilată. Dar întotdeauna – ţine minte, Winston – întotdeauna va exista intoxicaţia puterii, din ce în ce mai insistentă şi mai subtilă“ (1984, Polirom, 2002, p. 330). Pentru că o țară în care educația este atacată în principiile ei fundamentale nu are ce oferi generațiilor de azi și celor viitoare. 

Florentina Sâmihăian este autoare de manuale de limba și literatura română.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.