Mentalitatea populară într-o oglindă instituţională

Dorin C. DOMUŢA
Publicat în Dilema Veche nr. 95 din 10 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Instituţiile în care românii au cea mai puţină încredere - partidele politice şi Parlamentul - sînt, paradoxal, cele care, prin însuşi modul de constituire şi componenţa lor, îi reprezintă cel mai bine ca mentalitate. Cei 469 de parlamentari, fără a fi aleşi prin vot uninominal, rămîn totuşi reprezentativi pentru întreg corpul electoral, iar performanţele instituţiilor în discuţie sînt, în egală măsură, rezultante ale mentalităţii societăţii din care provin. Statisticile* indică faptul că 74% dintre români au încredere puţină, foarte puţină sau deloc în Parlament, procentele de refuz fiind chiar mai ridicate în cazul partidelor politice (80%). Această lipsă de încredere este manifestată de o populaţie care declară, în acelaşi timp, că nu este interesată de viaţa politică din România (74%) şi de lecturi pe teme politice (86%), că nu a participat niciodată la o întîlnire politică, la vreun protest sau demonstraţie politică, nu a semnat nici o petiţie şi nu a contactat vreodată un politician sau vreun alt oficial (circa 90%). Majoritatea calificată a electoratului nu cunoaşte atribuţiile Parlamentului (47% dintre respondenţi cred că Guvernul aprobă legile, iar 21% recunosc că nu ştiu cine le aprobă) şi nu are idee care este pragul minim pe care un partid trebuie să îl atingă, astfel încît să fie reprezentat în această instituţie. Un procent covîrşitor dintre cei chestionaţi (80%) declară că sînt convinşi că nu pot influenţa hotărîrile importante care se iau pentru localitatea din care provin sau pentru ţară, recunoscînd însă, în egală măsură, (75%) că nici nu fac vreun demers în acest sens: nu sînt membri şi nu participă la acţiuni ale vreunei organizaţii, fie ea politică, civică, religioasă sau ecologică. Neîncrederea, deplin justificată de altfel, este una pasivă; românii nu ştiu şi nu sînt interesaţi să afle cum (sau, mai bine spus, de ce nu) funcţionează Legislativul şi structurile partinice şi nu au dorinţa reală de a întreprinde ceva pentru a le acorda la aşteptările lor. Sondajele de opinie nu reuşesc - datorită constrîngerilor impuse de metoda interviului structurat - să contureze, într-un mod satisfăcător, "portretul robot" al unui Parlament şi al unor partide politice care să corespundă aspiraţiilor populare. Soluţiile la modă acum - structură unicamerală, vot uninominal sau ridicarea pragului electoral pentru a impune formarea unui sistem bipartit - nu prezintă nici o garanţie de schimbare în bine a situaţiei. Probabil că inserarea în chestionare a unor întrebări - de genul "Credeţi că o instituţie în care nu aveţi încredere nu vă reprezintă?", "Dumneavoastră aţi făcut ceva pentru ca Parlamentul să devină o instituţie în care să aveţi încredere şi care să simţiţi că vă reprezintă?" - ar fi utilă nu doar pentru că ar putea oferi o imagine mai explicită a raportului dintre români şi instituţii - depăşind simpla şi deja comuna enunţare a încrederii în instituţiile de ordine -, ci pentru că l-ar constrînge pe respondent să înţeleagă, măcar în parte, responsabilitatea care îi revine pentru buna funcţionare a instituţiilor statului. Ar mai fi reprezentative pentru societatea românească Parlamentul şi partidele politice dacă s-ar transforma peste noapte în instituţii demne de încredere? Probabil că nu. Desigur, le-am prefera mai degrabă demne de încredere decît reprezentative, dar este suficient de limpede că nu există o aşteptare realistă de schimbare în bine a acestor instituţii în afara limitelor pe care mentalitatea românească însăşi le impune. Aceste forme instituţionale reflectă fidel fondul românesc şi o bună parte din activitatea lor nesatisfăcătoare se datorează tocmai acestui fond. Susţinătorii teoriei formelor fără fond, precum şi partizanii sincronismului şi ai legilor imitaţiei pot fi în egală măsură contrariaţi. Cei dintîi de adopţia entuziastă şi unanimă a unei forme de import, lipsită de suficient suport cultural autohton, iar cei din urmă de incapacitatea vădită a formei - democraţia, în sens larg - de a-şi crea singură fondul care să-i asigure funcţionarea corespunzătoare. În cazul nostru, fondul îşi declară făţiş neîncrederea în instituţia hibridă pe care a produs-o adaptarea formei la fond, manifestîndu-şi fără putinţă de tăgadă apetenţa pentru forma originară. Cu alte cuvinte, românii nu se opun Parlamentului, un model instituţional alogen, care funcţionează ireproşabil în Anglia, cu condiţia ca şi parlamentarii noştri să fie de nivelul celor britanici. O asemenea condiţionare nu poate fi decît utopică, în măsura în care populaţia nu conştientizează faptul că, fără un efort propriu de modernizare, oricît s-ar modifica sistemul electoral, legile care guvernează activitatea partidelor sau regulamentele Camerelor Parlamentului, în finalul reformei, acestea vor funcţiona la fel. Pînă la urmă, avem instituţiile pe care le merităm şi lipsa de încredere în ele ar trebui să oblige la serioase introspecţii. ________________ * Gallup România, Barometrul de opinie publică, mai 2005.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.