Memoria tîmplelor albe

Alexandra CONSTANTIN
Publicat în Dilema Veche nr. 181 din 30 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sînt născută în urmă cu paisprezece ani, la trei ani după căderea comunismului. Am văzut lumina zilei într-un sătuc aruncat pe lunca şi dealul ce mărginesc rîul Dîmboviţa, sat apărut în negura vremii şi înfiinţat de un anume Lucian şi ai lui. Satul meu, călcat şi el de comunişti, se numeşte Lucieni. Pentru mine şi sora mea, comunismul înseamnă tîmplele albe ale bunicii, toate istorioarele povestite de ea cînd mă legăna într-un leagăn făcut dintr-o copăiţă de lemn. Filmele văzute la televizor şi spusele bunicii mi-au întipărit în minte frînturi din perioada comunistă. Spunea bunica că mulţi săteni au plecat definitiv din sat după ce pămîntul a fost luat de C.A.P., mai ales tinerii. Au rămas să muncească la C.A.P. bătrînii şi cei tineri cînd veneau în concediu. O parte din sat trebuia demolată şi oamenii duşi la bloc în centrul satului cu căţel, cu purcel, cu tot ce aveau. Au fost ani de nesiguranţă, nelinişte şi teamă. Nimeni nu putea să cumpere ulei, zahăr, făină, pîine, toate erau cartelate. Cînd văd azi în magazine puzderie de mărfuri fără nici o restricţie, totul îmi pare un basm trăit de bunica mea şi semenii ei. Mai zicea sora bunicii că, dacă nu aveai contract de porc, nu primeai butelie de aragaz şi te afumai toată luna la focul cu lemne din curte. Cartela de benzină, dacă aveai maşină, ţi-o dădea primarul după ce făceai contract de viţel. Pîinea, în sat, se aducea o dată pe săptămînă, marţea spre seară, să vină oamenii de la munca cîmpului, să-şi ia cota de pîine. Cum cinci mii de suflete primeau pîine de la două băcănii, îmi spunea un vecin trecut de optzeci de ani că se formau cozi de patru-cinci rînduri, erau îmbrînceli, loviri, călcări în picioare, vaiete şi înjurături. Fiecare se împingea să ajungă la geam să-şi ia porţia de pîine pentru o săptămînă. Ca o ironie, tocmai ţăranii care dădeau ţării grîu şi porumb duceau lipsa pîinii. Pentru unii, pîinea ajunsese un fel de cozonac. Pîinea adusă în sat ajungea pentru 2-3 zile, aşa că oamenii luau calea Bucureştiului, unde pîinea nu era pe cartelă, şi aduceau pîine cu sacii. Se urcau în trenul Bucureşti-Pietroşiţa, denumit "Trenul Foamei", pe acoperişul vagoanelor, lîngă sacii lor de pîine. Tot ce producea satul lua drumul statului: grîu, porumb, lapte, vaci şi viţei, porci, mere, cartofi, prune, ouă şi păsări. Şi astăzi se mai vede depozitul de grîu şi porumb unde tot satul căra recolta, care lua apoi drumul exportului. Povesteşte bunica cu lacrimi în ochi: "Iarna anului 1962 a fost o iarnă de coşmar pentru tot satul. Veneau din casă în casă echipe de activişti comunişti, alături de primar şi directorul şcolii, să lămurească oamenii să-şi dea pămîntul, caii şi atelajele la Colectiv. Mulţi fugeau şi se ascundeau prin pădure sau sub glugile de coceni, pînă noaptea tîrziu, îndurînd cu stoicism gerurile. Majoritatea oamenilor au cedat sub ameninţarea că le dau copiii afară din şcoală sau de la serviciu. Din toţi, doi au rezistat pînă la capăt. Nu s-au înscris niciodată în C.A.P. Nici o comisie nu i-a putut convinge pe Vasile Banu (Cobzaru) şi pe Constantin Popa (Mielu’ lu’ Cojan) să-şi dea pămîntul. Al doilea văzuse cum trăiesc ţăranii în colectivele ruseşti, cît a luptat alături de nemţi în război, contra ruşilor. Era teroare în tot satul. Acestor doi gospodari le-au fost luate abuziv căruţele, caii, pămînturile, chiar dacă nu făceau parte din C.A.P. Aceasta era legea comuniştilor. Nu aveai cui să te plîngi: primarul şi Partidul Comunist dictau peste tot. Nu exista nici cel mai mic respect pentru proprietatea omului. Banu Vasile (Cobzaru) a murit fără să-şi vadă pămîntul dat înapoi, iar cel de-al doilea, Mielu’ lu’ Cojan, a apucat Revoluţia din 1989 şi s-a bucurat ca un copil, cu lacrimi în ochi, de reprimirea pămîntului furat de comunişti." Multe asemenea poveşti are bunica despre oamenii din sat, despre chinurile şi suferinţele lor. Mai zice bunica despre Ceauşescu că a fost împuşcat avînd soarta unui cîine mort la zid, din cauza blestemelor, a nucilor scoşi cu buldozerul din lunca satului Lucieni şi a cailor sătenilor, luaţi cu forţa şi făcuţi cu sutele salam italian. Anii 1950-1989 au fost ani de tăcere surdă, de supunere oarbă, de constrîngeri la tot pasul. Se demolau valorile autentice (învăţători, preoţi) şi se promovau nonvalorile (analfabeţii), aşa zice bunica mea. La noi în sat, familiei Costică Georgescu, fost învăţător şi primar, dar gospodar de frunte, i-au fost confiscate batoza, utilajele agricole şi casa. I-au lăsat o singură cămăruţă unde să locuiască. În casa lui au instalat jandarmii. Preotul Ilie Florescu a fost arestat şi dus la canalul Dunăre-Marea Neagră, care începuse să fie construit, după vorbele preotului, "cu roaba şi tîrnăcopul şi zeci de mii de deţinuţi politici". În aceste vremuri toţi dormeau tremurînd în pat. Cui nu se supunea, îi bătea noaptea în geam jandarmul. Era arestat şi nimeni nu mai ştia nimic de el. În aceşti ani de tristă amintire, în perioada cotelor obligatorii, a apărut în satul nostru un primar, rămas în memoria sătenilor sub numele de Costică Ţiganu. Bunica îşi aminteşte cum a încercat să dosească cîteva tîrne de porumb şi să dea o cotă mai mică, avînd multe guri la masă (şi era şi secetă mare în acel an). A îngropat porumbul în grădină, dar în zadar. Costică Ţiganu cu o echipă de trei sau patru sărăntoci i-au săpat peste tot în grădină şi i-au luat tot porumbul, în jalea şi suspinele copiilor. Ani mulţi au ruginit plugurile confiscate ţăranilor, în spatele magaziei C.A.P.-ului. Sătenii, îndeosebi cei tineri, au făcut cu mîna lor cărămida şi au construit căminul cultural, unde sîmbăta la bal şi duminica la horă - spune bunica - mai uitau de necazuri, de munca grea din săptămînă. Bunica mai povesteşte că la noi la Lucieni a fost un blestem. Căminul cultural a ars din temelii, în ziua de 26 ianuarie 1987, ziua de naştere a lui Ceauşescu, cînd comuniştii ţineau la cămin şedinţă pentru lăudarea conducătorului. Treizeci de ani a fost comunismul la noi, la Lucieni. Dacă sufletele oamenilor au rămas otrăvite de minciunile şi fărădelegile făcute, cîteva clădiri mai spală din petele comunismului: şcoala, dispensarul, magazinul sătesc. Multe a şters comunismul la noi, la Lucieni, de la hotare pînă la garduri, de la pomii luncilor la viile răspîndite pe lunci, numai memoria tîmplelor albe din Lucieni a rămas întreagă. Zice bunica: "Ţi-am zis toate astea să le ştii aşa cum au fost, că nu vreau să plec cu ele dincolo în cimitirul din luncă".

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

Parasutistii comemorati la Jilava FOTO Fundatia Gavrila Ogoranu crop jpg
Cine sunt luptătorii anticomuniști parașutați de SUA în România. Unii au trădat și au trăit cu identități false
Între anii 1951-1953, mai multe avioane militare americane au survolat România ocupată de sovietici, parașutând oameni pregătiți să întărească rezistența anticomunistă.
bautura - sticla vin - mahmureala FOTO 123RF
Cum previi mahmureala. Capcane când bei la o petrecere, ce e interzis și de ce trebuie să mănânci înainte
Cu cât bei mai mult, cu atât starea de mahmureală va fi mai accentuată. Ca să nu ajungi în această situație trebuie să știi ce să consumi, dar mai ales cât. De asemenea, e important să nu amesteci licorile.
rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.