Memorabile replici despre singurătate

Cristi LUCA, Luiza VASILIU
Publicat în Dilema Veche nr. 111 din 15 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Luiza: Hai să de-dramazităm singurătatea. Cristi: Şi mai ales imaginea asociată ei, suferinţa patetică. L.: Aşa e, nu-nţeleg de ce atîţia se plîng că n-au şi ei pe cineva lîngă care să se trezească dimineaţa. Uneori, e mai bine să n-ai pe nimeni. Te poţi trezi liniştit, după ritmul tău, cu părul răvăşit şi hainele lălîi, fără să te uiţi îngrijorat în oglindă. E linişte, îţi bei cafeaua, nu te sîcîie nimeni, faci toot ce vrei. C.: Şi poţi citi ziarele înaintea celor din preajma ta. L.: Cum adică? C.: Nu suport să citească cineva ziarul înaintea mea. E un semn de singurătate. Şi de egoism. Ştiu, ştiu, nu e frumos, dar e mai mişto să fii primul care citeşte. Şi putem extinde la filme, cărţi, muzică. L.: Şi ce mai e bine? C.: La mine e bine că pot să vorbesc de unul singur, fără cenzură. Apoi ar urma tabieturile: îţi faci cafeaua cum vrei, îţi poţi pune în mîncare sare şi piper cît vrei, fără să lezezi gusturile culinare ale cuiva, ţigările, zbînţuitul pe ritmuri de Rolling Stones, presa de dimineaţă. Toate cochetăriile astea au farmec. L.: Totuşi, singurătatea poate fi şi inconfortabilă. Se-ntîmplă să-mi fie frică de întuneric. Ce fac dacă sînt lăsată de izbelişte într-o casă pe care n-o cunosc şi se aude un zgomot din bucătărie? Sau poate sună telefonul? C.: Mă gîndeam că mulţi oameni sînt predispuşi la depresii. Mă fascinează cei care reuşesc să aibă un raport onest cu "interiorizarea" asta. L.: E onest să fii mizantrop? C.: Dacă nu e poză şi reuşeşti cumva cu graţie să exprimi interiorizarea asta într-o formă artistică, e chiar foarte bine. L.: Deci dacă eşti mizantrop, dar şi artist, se iartă. (Mi-am adus aminte de-un tricou de-al lui Barbu, cu un citat din Daniil Harms: "Cînd văd un om, îmi vine să-i dau un şut în fund".) Oare oamenii singuri pot deveni, mai uşor decît ceilalţi, cinici şi mizantropi? Sau poţi să fii singur şi să iubeşti întrega omenire cu prostioarele ei cu tot? C.: Mă faci să plîng. L.: Reiau. Îţi trebuie mult curaj ca să fii mizantrop. Mie îmi lipseşte asemenea pornire. Pot să mă despart de lucruri şi de peisaje şi să mă izolez în vreo fundătură, dar nu pot să mă despart de prieteni. N-aş fi niciodată un mizantrop veritabil. Am nevoie de rumoare, de susţinere, de dat din cap. Şi cred că, secret, am o admiraţie temătoare pentru mizantropi. C.: Eu aş fi un mizantrop cu moderaţie, unul fals, ca Bukowski: "Nu mă deranjează oamenii, numai că m-aş simţi mai bine fără ei în preajma mea". L.: Deci n-avem stofă de mizantropi. Dar stofă de singuratici avem? C.: Mmmh, aici mă gîndeam să spun ceva deştept, dar nu-mi vine. C.: Eu mă simt mult mai bine într-un oraş aglomerat, ca Bucureştiul. Mă deranjează ăia care se tot plîng de mizerie, gălăgie, mitocănie. Cred că fix ăştia nu merită să stea aici. Dacă nu înţelegi nimic din diversitatea asta şi nu ştii să vezi frumuseţea uşor burgheză a multor străzi, case, parcuri, degeaba. Îmi plac mai mult librăriile, cafenelele, cinematografele, decît excursiile la munte sau la mare. Am o problemă cu peisajele idilice. Mă sperie puţin. Cel mai confortabil e să mă afund într-un scaun dintr-o sală de cinema, singur... L.: Da, aici te recunosc. La mine e invers - sînt prea puţin urbană şi nu mă sperie pitorescul. Am un imaginar corupt - plajă pustie, pui de broască ţestoasă, valuri albastre, pajişte întinsă şi oi, miros de brad, casă la munte fără curent electric. Nu înţeleg prea multe din "seva" oraşului, din aglomeraţie şi înghesuială. . C.: Dar să spunem că e mai uşor în aglomeraţie, cînd încep să-ţi devină familiare locurile. Ce te faci atunci cînd eşti pentru prima oară într-un oraş necunoscut? E un lost in translation? Cum a fost la tine? L.: A fost în mod clar un lost in translation auf Deutsch. Nesiguranţa, teama că spun ceva greşit. La început, mă rugam să nu mă întrebe nimeni pe stradă cît e ceasul (odată am răspuns în engleză că nu ştiu germană - nu era adevărat). Acum e mult mai bine, intru singură în orice birou, cer informaţii la telefon şi pot zîmbi relaxată. Nu mă mai însingurează limba. C.: Dar eu am altă întrebare. De ce e văzută "singurătatea" ca o chestie mai interesantă decît bucuria dezinhibată? Stau şi mă gîndesc că revistele de high-life, şi nu numai, îi învaţă pe bărbaţi că singurătatea afişată e cool. Eu cînd apăream pe la petreceri cu o faţă de morgă şi pe chipul meu se citea "SUFĂR!", eram întrebat: tu ce dracu' ai de nu vorbeşti? L.: Păi, pentru că lumii îi place să inventeze poveşti, să scormonească în intimitate şi apoi, salvator, să apară cu panaceul contra singurătăţii tale. Omul cred că e social şi melodramatic. C.: Mi-e frică să nu părem de pe un forum de gagici. "Ce te faci, dragă?" Cei mai singuri oameni din lume - top Portarii care păzesc noaptea blocurile din cartierele bune ale Bucureştiului. Unii, mai culţi, citesc despre conspiraţii şi războaie. Restul fumează de zor, mereu afară, să nu lase miros pe scară. Femeile de serviciu din firme, care nu primesc niciodată flori sau mărţişoare. Pescarii de la Capul Cod, cînd e sezonul mort. Cîteodată, eu. (Cristi adică) Filme, cărţi, muzică de văzut/citit/ascultat în singurătate Cristi: Noi Albinosul - pentru cîteva diapozitive cu o plajă însorită, în mijlocul gheţarilor islandezi. De fiecare dată mă gîndesc că emoţia mea face valurile să se mişte, la finalul filmului. Vladimir Nabokov, Pnin - pentru că este cel mai frumos dicţionar de gesturi: gesturile pniniene. Tom Waits, "A Good Man Is Hard To Find" - pentru cruzimea acelui: "îmi voi aminti mereu să te uit". Luiza: Cinema Paradiso - ca să fac rîsu'-plînsu' cum vreau în timpul (şi la finalul) filmului. Don Quijote - să fiu eu singurul Pierre Ménard din lume. Nina Simone, "My Baby" - ca să mă pot prosti vocal/coregrafic după bunul plac. L.: Ţie ţi-e frică de singurătate? Acum, sau poate peste 20-30 de ani? C.: Mi-e frică de lipsa de afecţiune, nu de singurătate... nu e chiar aceeaşi chestie. L.: Da, cred că şi la mine e la fel. Şi mi-e şi frică de uitare. Adică să mă uite toată lumea şi să stau să aştept singură, într-un colţ, un telefon sau o scrisoare. C.: Stai liniştită, o să vin eu să-ţi aduc trandafiri. L.: Eşti morbid. C.: Gata pe azi, mai am nişte treabă. Cristi LUCA, Luiza VASILIU

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

TANC2 jpg
Motivul hilar pentru care rușii au abandonat două tancuri T-90 lângă Harkov VIDEO
În timp ce încercau să contraatace forțele ucrainene lângă Harkov, două tancuri rusești T-90A au pierdut lupta împotriva unui inamic subestimat - terenul extrem de greu.
platou unt foto Instagram/oliveandpinecharcuterieco JPG
Platoul cu unt, cel mai nou trend culinar. Preparatele seamănă cu adevărate opere de artă
După platourile cu mezeluri și cele cu brânzeturi, platourile care combină untul, fructele, legumele, condimentele și florile comestibile, sunt ultimul trend culinar pe TikTok.
Cseke Attila si Nicolae Ciuca FOTO Guvernul Romaniei
Banii din „Anghel Saligny”. Baronii locali iau caimacul, liderii mici, lăsați cu mai puține fonduri
Alocarea banilor din Programul „Anghel Saligny” pentru fiecare județ în parte arată diferențe față de promisiunile inițiale, fiind cazuri în care unele sume au fost modificate și cu peste 100 de milioane de lei.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.