Melchisedec şi Noul Ierusalim

Madeea AXINCIUC
Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
Melchisedec şi Noul Ierusalim jpeg

Despre Melchisedec se vorbeşte puţin şi tainic în textul biblic. Numele îi este menţionat de trei ori în Biblia ebraică, respectiv în Vechiul Testament, în trei versete diferite (două în Geneză şi unul în Psalmi). El se înfăţişează, neaşteptat şi misterios, ca „rege al Salemului“ şi „preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt“. Salemul (ebr. Shalem) a fost interpretat ca făcînd referire la Ierusalim, una dintre etimologiile posibile ale numelui cetăţii (ebr. Yerushalayim) fiind Yir Shalem, Cetatea Salemului, adică Cetatea Păcii (de la aceeaşi rădăcină ebraică, sh.l.m., precum shalom, „pace“). Dacă aşa stau lucrurile, prima menţiune a Cetăţii Ierusalimului în text este legată de prezenţa Marelui Preot Melchisedec, deopotrivă conducător spiritual şi politic al Cetăţii. Mai multe nu ni se spun. Aflăm însă că Melchisedec este „preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt“ cu mult înaintea instituirii preoţiei, ceea ce se va întîmpla, urmînd tradiţia textuală, tîrziu, prin mijlocirea lui Moise. Primul Mare Preot, uns după rînduiala descoperită prin revelaţie lui Moise, este, ştim cu toţii, Aaron.

Cine este atunci Melchisedec, „preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt“, înaintea instituirii preoţiei şi „rege al Salemului“, înaintea atestării Cetăţii Ierusalimului ca atare?

Iată cum ne este prezentat în Geneză (14:18-19):

Melchisedec, regele Salemului, a adus pîine şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt. / Melchisedec a binecuvîntat pe Avram, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului.

Melchisedec nu este un preot oarecare: vedem că Patriarhul Avram însuşi îl recunoaşte ca Mare Preot, primeşte binecuvîntarea lui şi îi dă zeciuială (Gen. 14:20), prefigurînd rînduiala de la Templul din Ierusalim.

Cea de-a treia ocurenţă a numelui lui Melchisedec apare în Psalmi, de data aceasta într-un context pregnant mesianic:

Domnul a jurat şi nu-I va părea rău: ,,Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melchisedec“. (Ps. 110:4)

Înţelegem astfel că Melchisedec întruchipează preoţia veşnică pe linia căreia va veni Mesia, înainte şi mai presus de instituţia preoţiei rînduite prin descendenţă levitică, pe linia lui Aaron.

Avem aici mărturia unei semnficaţii înalte şi edificatoare cu privire la menirea Ierusalimului. Locul păcii, ca armonie dintre cer şi pămînt, nu este altceva decît locul prezenţei divine. Marele Preot întruchipează, printr-o mijlocire tainică, această prezenţă. El uneşte cerul cu pămîntul. Melchisedec ne vorbeşte despre acel Ierusalim, Ierusalimul etern, aflat dincolo de timp, nepieritor şi stînd chezăşie pentru legătura noastră cu cerul. Acest Ierusalim coboară pînă la noi în instanţierile vremelnice, pieritoare, ale Ierusalimului pămîntesc, şi este aşteptat să revină, din alt timp şi pentru totdeauna, în perspectivă mesianică.

De aceea, Isaia (cap. 6) şi Iezechiel (cap. 1 şi 10) Îl descriu pe Domnul şezînd pe tron, în Templul Lui, ca imagine, pentru noi, a Ierusalimului ceresc.

Visul lui Iacov

Unirea cerului cu pămîntul prin prezenţa Domnului în Templul din Ierusalim a fost prefigurată de Iacov, nepotul Patriarhului Avram:

Şi a visat o scară rezemată de pămînt, al cărei vîrf ajungea pînă la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea. /Şi Domnul stătea deasupra ei, şi zicea: „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac“.  (Gen. 28:12-13)

Cînd se trezeşte, Iacov înţelege că se află într-un spaţiu al prezenţei Domnului, prezenţă ilustrată grăitor în vis prin imaginea scării ce uneşte tainic toate treptele existenţei:

I-a fost frică, şi a zis: „Cît de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!“ / Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătîi, a pus-o ca stîlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vîrful ei. / A dat locului acestuia numele Betel […]. (Gen. 28:17-19) 

Betel în limba ebraică înseamnă „Casa (beit) lui Dumnezeu (El)“. Cu acelaşi termen va fi desemnat mai tîrziu Templul (bait) din Ierusalim. Stîlpul de aducere aminte nu este altceva decît reificarea, printr-o corespondenţă liturgică, a scării din vis, iar untdelemnul turnat înfăţişează prezenţa Domnului care „stătea deasupra ei“. Mai mult, Iacov anunţă explicit instituţia Templului, legînd naşterea ei de relaţia personală pe care o va avea cu Domnul:

[…] „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pîine să mănînc şi hai­ne să mă îmbrac, / şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; / piatra aceasta, pe care am pus-o ca stîlp de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da“. (Gen. 28:20-22)

Reiese că instituirea Templului şi, în general, orice reificare întruchipînd vizibil, în exterior, parcurgerea treptelor interioare sînt intrinsec legate (şi condiţionate) de fluiditatea relaţiei personale cu divinul. Împlinirea acestei legături la nivel comunitar prin construirea Templului din Ierusalim prefigurează era mesianică, recuperînd fragmentar, acolo unde divinul este instanţiat, părţi din lume. Coborîrea divinului în exterioritatea vizibilă şi, deci, reperabilă spaţio-temporal se împlineşte pe ultima treaptă, în perspectivă mesianică, prin transfigurarea trupului însuşi, fără rest, după cum prefigurează grăitor exemplul lui Ilie luat la cer cu trupul.

În această lumină, prezenţa lui Melchisedec reaşază istoria fragmentată a în­tîm­plărilor şi instituirilor ulterioare sub semnul mai înalt al Ierusalimului etern pe care îl întrupează.

Noul Ierusalim

Recuperarea dimensiunii spaţio-temporale prin coborîrea prezenţei divine la nivelul tuturor manifestărilor şi registrelor de existenţă echivalează cu o interiorizare a treptelor: lumea şi trupul nu ne mai rămîn „în afară“, ci toate se re-unesc în virtutea principiului divin care le dă fiinţă. Astfel, Templul Domnului şi, în consecinţă, Ierusalimul ca sălaş al prezenţei divine vor fi resemnificate la alt nivel în perspectivă mesianică: noul Ierusalim, în cheia explicită a textelor profetice, nu este de aici, neputînd fi localizat într-un spaţiu geografic anume, iar trupul devine Templul prezenţei divine. Melchisedec stă mărturie, dincolo de timp, pentru acestea: Templul Marelui Preot este însuşi trupul său, iar Cetatea Păcii, Ierusalimul, este însăşi Pacea (Salemul). De aceea, el „scoate“ (ebr. hotzi, „face să iasă“) pîine şi vin (în traducere se preferă îndeobşte varianta mai puţin problematică: „aduce“).

Pe linie creştină, trupul lui Hristos este Templul (Ioan 2:20-21), Hristos fiind „preot în veac, după rînduiala lui Melchisedec“ (Evrei 6:20, 7:17, 7:21). Veşnicia preoţiei lui Melchisedec, dincolo de toate circumstanţierile de ordin spaţio-temporal, este explicitată în Noul Testament astfel:

În adevăr, Melchisedec acesta, regele Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt, […] care, după însemnarea numelui său, este întîi „Rege al neprihănirii“, apoi şi „Rege al Salemului“, adică „Rege al păcii“; / fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavînd nici început al zilelor, nici sfîrşit al vieţii – dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu –, rămîne preot în veac. (Evrei 7:1-3)

Noul Ierusalim, cetatea eternă, va aduce cu ea prezenţa deplină a Domnului, după cuvintele profetului Iezechiel:

Şi din ziua aceea, numele cetăţii va fi: „Domnul este aici!“ (Iez. 48:35)

Iar trupurile celor drepţi vor fi Templul Domnului:

Pe cel ce va birui, îl voi face un stîlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou. (Apoc. 3:12)

În hasidism, se accentuează faptul că ţadik-ul – lit. „omul drept/ neprihănit“, cu referire la omul desăvîrşit spiritual – este stîlpul lumii:

„[…] «Există un stîlp în lume şi i se spune ţadik», pentru că ţadik este unul, din pricina numelui unirii prin care se uneşte cu toate treptele care sînt de la pămînt la cer, adică de la materialitate, care este aspectul lui Tav, capătul de jos al treptelor, pînă la cer, care este treapta supremă, aspectul lui Alef […]. Iată de ce i se spune ţadik, temelia lumii: căci lumea este ca un edificiu care se înalţă pe temelia lui.“ (R. Menahem Nahum, Meor Einayim, apud M. Idel, Ascensiuni la cer în mistica evreiască, p. 261). De alt­fel, numele ebraic al lui Melchisedec este Malkiţedek: „regele meu [malki] este dreptate(a)/ neprihănire(a) [ţedek]“. 

Madeea Axinciuc este profesor de Studii Iudaice la Universitatea din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.