Mefiență

Publicat în Dilema Veche nr. 811 din 5-11 septembrie 2019
Mefiență jpeg

Să fii naiv sau ancorat în cea mai cruntă neîncredere? Să crezi că tot ce zboară se mănîncă sau să te lași ros de îndoială, negînd pînă la absurd că cei din jurul tău poate îți vor și binele? Pe axa mefienței, unde este cel mai bine să ne situăm?

Bineînțeles, ca întotdeauna, răspunsul e „undeva la mijloc“. Adică nici prea-prea, nici foarte-foarte, cum am spune mai pe românește. Căci o încredere oarbă poate avea exact aceleași rezultate ca o suspiciune maladivă: refugiul în ignoranță, refuzul de a cîntări în mod obiectiv realitatea.

Însă, în realitatea noastră românească, plină încă de fantomele unui trecut comunist, ne este foarte greu să ajungem la acel echilibru.

Înainte de Revoluție, neîncrederea era unul dintre instrumentele de supraviețuire pe care era musai să îl ai mereu cu tine. Țineam garda sus cînd vorbeam, în special cu oameni străini, dar mefiența se manifesta și față de vecini sau printre prieteni. Bineînțeles, lipsa încrederii era, în acel context, mai degrabă salutară, însă pervertea major conceptul de normalitate, punînd de fiecare dată sub semnul întrebării sentimentul de siguranță.

Deși după Revoluție frica de a ne spune părerile a dispărut – azi nu mai intră nimeni la pușcărie pentru opiniile sale –, cancerul mefienței instalat în societatea noastră în comunism a produs metastaze. Pe o neîncredere deja instalată este foarte ușor să manipulezi. Pe principiul „Eu nu sînt prostul tău“ construiești foarte bine teorii ale conspirației, manevrînd o mare parte a opiniei publice, care, paradoxal, dintr o suspiciune maladivă, cade înspre acea naivitate a omului predispus să creadă, mai ales, pe cel care îi hrănește și îi confirmă neîncrederea.

Naivitatea născută astfel din mefiență a dus, în timp, la propagarea unei elite politice care se bazează, în primul rînd, pe vorbe, nu pe fapte. Or, haosul pe care îl vedem azi, la nivel de societate, neîncrederea crescîndă atît în clasa politică, cît și în instituțiile statului nu sînt deloc o consecință a unor Moire potrivnice, ci mai degrabă a acelei frici maladive cînd vine vorba de o schimbare autentică. Pe care ne-am dorit-o, dar în care nu am avut încredere.

Ilustrație de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Ciprian Ciucu, live din STB
Ciucu neagă tăierea salariilor la STB, într-un live din autobuz, și trage un semnal de alarmă: „Are bugetul Brașovului. Pe ce se duc banii?”
Primarul Capitalei, Ciprian Ciucu, a comentat, într-un live pe Facebook în timp ce călătorea cu transportul public, zvonul potrivit căruia salariile angajaților STB ar urma să fie tăiate.
coperta februarie jpg
A apărut numărul de februarie al revistei Click!Sănătate!
Găseşte numărul de februarie al revistei Click!Sănătate la chioşcurile de difuzare a presei şi la magazinele Inmedio din mall-uri.
imane khelif getty webp
Chivu (EPA) jpg
Cristian Chivu nu este mulțumit de campania de achiziții făcută de Inter Milano în pauza de iarnă: „O porcărie”
Inter Milano este lider în Serie A și calificată în semifinalele din Coppa Italia.
image png
Nu vei ghici cât de vechi sunt primele bărci folosite de oameni!
De-a lungul istoriei, oamenii au fost în mod constant fascinați de apă și de posibilitățile pe care le oferă. Încă din preistorie, ambarcațiunile au fost nu doar mijloace de transport, ci instrumente de explorare, supraviețuire și colonizare a noilor teritorii.
260122 Penny E commerce KV (cei mici) 2 Landscape jpg
Ai Click & Collect PENNY, ai mai mult timp pentru ce contează cu adevarat
Ai Click & Collect PENNY, ai mai mult timp pentru ce contează cu adevarat.
tricolori jpg
De ce vor fi 4 ceremonii de deschidere la JO de Iarnă 2026. 7 sportivi vor purta drapelul României
Italia va găzdui Jocurile Olimpice de iarnă Milano Cortina 2026, eveniment programat între 6 și 22 februarie.
tren ICE Deutsche Bahn Foto EPA EFE jpg
Tragedie într-un tren din Germania: Un controlor a fost ucis de un călător fără bilet
Un controlor de tren a murit miercuri, 4 februarie, în Germania după ce a fost lovit de un pasager care călătorea fără bilet. Sindicatul feroviar din țară a cerut prezența personalului de securitate în tren.
geanta png
De ce nu ar trebui să îți mai pui niciodată geanta pe jos. 5 motive ignorate de majoritatea oamenilor
Pare un detaliu nesemnificativ: intri într-un restaurant, la sală sau într-o sală de așteptare și îți lași geanta lângă scaun, direct pe podea. Este un gest pe care mulți îl fac zilnic, fără să se gândească de două ori.