mediu politic

Alina MUNGIU-PIPPIDI, Cristian PÂRVULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 92 din 20 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Chestiuni specifice pentru acest capitol: * Schimbarea politică a afectat pozitiv sau negativ integrarea în ultimul an? * Evoluţiile din mediul politic au afectat capacitatea administrativă? * Consideraţi că a existat voinţă politică pentru a îndeplini angajamentele asumate la încheierea negocierilor? * Consideraţi că evoluţia mediului politic din ultimul an a fost pozitivă sau negativă pentru procesul de integrare? Hoţi şi vardişti Condiţiile formulate de Consiliul European în decembrie trecut erau adaptate la stadiul de întîrziere al României la acea dată, deci nu vizează nici realităţi, nici standarde; sînt strict procedurale. Este ca şi cum un medic ar evalua pacientul nu în funcţie de temperatură, ci după cîte din medicamentele prescrise a luat. Asta e foarte favorabil pentru pacient - Guvernul; să iei medicamente este o treabă relativ simplă. Să te însănătoşeşti este însă ceva mai complicat. Condiţiile din decembrie nu mai trebuie discutate, ele au fost satifăcute deja pe 31 martie, altfel nu se semna tratatul. Faţă de aceste condiţii, raportul de ţară va încerca să mai aducă şi ceva mai profund, adică o minimă evaluare a sănătăţii. Dar, dată fiind metodologia folosită de obicei, standardele nu vor fi clare, nici identice cu cele aplicate în alte ţări, deci e loc de mult subiectivism în aprecierea României la toate capitolele. Trebuie spus că vorba lui Rehn - sound reform drive - este indiscutabil o laudă adusă Guvernului, pentru că exact asta apreciază raportul. Condiţiile privitoare la industria oţelului, ca şi cele privitoare la justiţie şi afaceri interne par să fi găsit soluţii în mare măsură, deci raportul va fi pozitiv. Probabil vor fi critici la capacitatea administrativă, mai ales în zona agriculturii, unde este enorm de construit instituţional, dar nu vor avea un caracter esenţial. Ce se întîmplă în politică sau, mai curînd, ce nu se întîmplă - adică lipsa de progres a PSD în planul democraţiei şi incapacitatea Alianţei de a ajunge la o viziune strategică comună - nu va fi în nici un caz menţionat. Numai cine nu a văzut cum s-au petrecut celelalte integrări ale vecinilor noştri crede că politica vicioasă postcomunistă ia o pauză din cauza integrării, ce se întîmplă de fapt este că lupta, cu toate aspectele ei jenante, de la oportunism politic la denunţuri reciproce la Bruxelles, devine paralelă cu procesul integrării şi are loc o coabitare nu neapărat confortabilă, dar nici neliniştitoare. Nu are rost să ne stresăm pe tema asta, Prodi şi Berlusconi se înjurau la Bruxelles fără nici o jenă şi se acuzau reciproc de corupţie chiar în timpul preşedinţiei italiene. În ce priveşte chestiunile concrete ridicate: capacitatea administrativă nu a scăzut în acest an, dar nu a crescut cît ar fi trebuit. A rămas la ritmul ei de totdeauna. Schimbarea politică a eliminat o serie de probleme ce ţineau de criteriile politice de la Copenhaga şi care ar fi făcut problematic raportul sub o guvernare PSD. Presa tot nu e cine ştie ce liberă, sau justiţia - integră, dar măcar e clar că nu din vina Guvernului, că alte grupuri de interese, care erau apropiate guvernării acum un an, au sforile, şi asta înseamnă că ai totuşi pluralism. E un progres faţă de acum un an, ai hoţi şi vardişti, nu hoţii sînt şi vardişti în acelaşi timp. Asta au realizat alegerile din decembrie trecut, deci schimbarea a fost foarte de bine. În ce priveşte voinţa politică, voinţa cui? Nu putem face un agregat cu voinţa preşedintelui, a Guvernului, a miniştrilor etc. Clar, Monica Macovei a avut voinţă destulă şi lucrul e apreciat la Bruxelles. Mandatul dnei Boagiu, care vine direct de la preşedinte, e un alt semn de voinţă reînnoită, preşedintele guvernînd prin oamenii lui apropiaţi. La nivel de secretari de stat sau mai jos, voinţa nu e uşor de deosebit de putinţă, şi de asta ce trebuie să evaluăm nu este - cum face Comisia - ce s-a vrut, ci ce a ieşit. Dar e mai bine pentru noi că e aşa, astfel încît nu văd de ce cine critică Guvernul se leagă de raport, din mentalitate colonială, şi nu construieşte o critică fondată pe criterii proprii, mai riguroase decît ale Comisiei. Loc este. Justiţia - punctul slab şi cel puternic Aparent paradoxal, atît punctul slab, cît şi cel puternic al actualei guvernări este justiţia. Reforma acesteia a devenit o prioritate publică conexă temei corupţiei. A devenit notoriu rolul justiţiei în conservarea structurilor de putere transpartinice după 1990. Dar complicităţile politico-economice, reţelele locale şi naţionale de clientelă au făcut dificilă schimbarea la acest nivel. De reuşita acestei reforme depinde capacitatea României de a trece examenul maturităţii instituţionale. Fără un arbitru imparţial - statul - spaţiul public nu poate funcţiona. Privatizarea sectorului de stat, iar nu public, căci nici un control civic nu a existat, a fost arma prin care s-a operat marea fraudă: construirea capitalismului neconcurenţial cu minimă aparenţă democratică. De aceea, înainte de a fi un obiectiv legat de integrarea europeană, reforma justiţiei era o prioritate internă. Dincolo de buna-credinţă şi disponibilitatea pentru reformă a unor miniştri sau guverne, schimbarea nu s-a putut realiza. Rezistenţa culturii organizaţionale consolidată în exerciţiul de asistenţă juridică al dictaturilor succesive din România (regală, antonesciană şi comunistă) a inhibat orice tendinţă de independenţă a judecătorilor. Separaţia puterilor în stat, şi aşa introdusă tîrziu în Constituţie, doar în 2003, nu putea funcţiona din lipsa actorilor. De aceea, Monica Macovei, mai mult decît ceilalţi membrii ai Guvernului actual, pentru că nu are o afiliere partizană, a avut parte de cea mai mare expunere politică. Iar întîrzierile şi ambiguităţile au transformat reforma justiţiei în proba de foc a capacităţii Guvernului de a rezolva problemele restante. Chiar dacă alternanţa la guvernare a dominat tranziţia românească, diferenţa semnificativă dintre guvernele FSN-PDSR-PSD şi celelalte a stat în modul de raportare la reformă. În decembrie 2000, primul act al noului Guvern PDSR era revanşard: o parte a legislaţiei anterioare a fost anulată. În decembrie 2004, Guvernul coaliţiei era concentrat spre reforma financiară: adoptarea cotei unice. În primul caz prevala o viziune pragmatică, iar controlul resurselor, inclusiv al celor juridice, dădea tonul unei guvernări urmărind stabilizarea clientelelor, în al doilea caz, tenta doctrinară a cotei unice relevă schimbarea perspectivei şi încercarea de atragere a unor noi aliaţi socio-economici. Cadrul juridic, dar mai ales calitatea personalului din justiţie asigură protecţia sau limitarea corupţiei.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Gheorghe Hagi, „fiert“ din cauza lui Ianis: întrebarea care l-a iritat după România – Ucraina
Fostul căpitan al tricolorilor a asistat din tribune la marea victorie a naționalei.
image
Cântărețul Florin Decuseară a căzut de la înălțime la Centrala de la Cernavodă. Șanse minime de supraviețuire
Un bărbat de 46 de ani este în stare gravă, la spital, după ce a căzut de la 10 metri înălțime la Unitatea 3 a Centralei Nucleare de la Cernavoda, în timpul serviciului. Victima este Florin Decuseară, un cunoscut cântăreț local.
image
Scăldătoarea ursului din Parcul Național Retezat. Imagini rare surprinse în sălbăticia munților VIDEO
Temperaturile ridicate de la începutul verii au fost resimțite și în Munții Retezat, unde animalele sălbatice au căutat locuri de scăldat pentru a se răcori. Camerele de monitorizare a faunei au surprins în imagini un urs, bucurându-se de o baie într-un ochi de apă.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.