Mediocri din toate țările, uniți-vă!

Marina CONSTANTINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 959 din 25 august – 31 august 2022
image

De fapt, nu trebuie să le spună nimeni. Ei asta fac. Acesta a devenit un principiu de a funcționa. Pe orizontală. Și funcționează. Meritocrația, evitată cu atîta tenacitate din structuri să spunem recente, ca a noastră, este ușor înlocuită cu mediocrația. Simplu. Ea se întinde ca o pată de ulei și cucerește suprafețe. Cei care au har, vocație, pregătire și formare excepționale se așază pe pămînt în raport cu verticala spiritului. Cu altitudinea lui. Aceștia se aruncă în orice situație, își forțează limitele, știu că pot duce orice înainte, în față, spre o evoluție. Spre armonie, poate. Cei altfel decît noi au ce pierde. Au ce rata. Totuși, atunci cînd fluturele iese din înveliș, zboară. Cei altfel decît noi au fost invidiați, marginalizați, excluși deseori din cetate, arătați cu degetul. Sînt periculoși pentru că arată că există viață și dincolo de turmă. În care ei nu au cum să stea. Ei gîndesc. Au idei care frămîntă lumea, care o modelează, care contaminează, care pot seduce, care duc spre Lumină și, în consecință, spre libertate. Ei sînt cei neliniștiți. Ei caută. Ei sparg șabloanele pentru că necunoscutul acolo se află. Și vor să-l exploreze. Cei altfel caută și găsesc calea. A lor și, uneori, și a noastră.  

 Cîndva, mediocru însemna obișnuit. Și nu încorpora vreun sens peiorativ. Calitatea de a fi „obișnuit” este una care vorbește despre o parte majoritară a unui întreg. De orice fel. Nu excelează prin lucruri excepționale sau strălucitoare, dar mediocritatea poate să asigure o formă de echilibru a unei comunități. În artă, de pildă, din baza normală apar salturile. Spectacolele mari. Interpretările mari. Ele țîșnesc. În sus. Tocmai fiindcă nu vin din gol. De nicăieri. Partea mediocră nu riscă nimic. Poate că de teama eșecului. Și atunci, ține în balanță pîrghiile. Asta, însă, a fost demult. De o mare parte de vreme, însă, segmentul acesta majoritar pare că nu este mulțumit cu accepțiunea din definiția cuvîntului și consideră că trebuie să preia, sub o formă sau alta, puterea. Să conducă. Să fie lider. Sa iasă din coconul banalității. Straniu, avînd în vedere că nimic pregnant din alcătuire, din ceea ce sînt nu ar putea să-i ducă cu gîndul la asta. Să conducă. Liderii politici sînt tot mai mediocri. Banalitatea lor nu ar avea cum să-i recomande pentru a fi lideri, pentru a se îngriji de celălalt, de ceilalți. Impasul mondial vine și de aici. Și se scurge peste tot, în orice domeniu. Ca și lipsa anvergurii, a strategiilor înalte, a viziunii. În locul criteriilor de valoare, își fac loc tot felul de termeni, de noțiuni care tulbură apele. Nu le clarifică. Le învolburează. De aici, confuzia este gata. Și apărată de cei mediocri pentru că este singura lor șansă. Cei altfel se îngrijesc de sine. Sînt indivizi. De sine stătători. Se asociază greu. Cei mediocri, fără structura individuală precizată, fac și desfac grupuri, tabere. Este singura lor șansă. Altfel, sînt pierduți. Vorbim despre azi. Pare că nu își mai acceptă statutul de „obișnuiți”. Dar nu îl înlocuiesc cu pregătire, cu performanță. Ci doar cu blamarea și excluderea celorlalți. A conceptului de performanță. De valoare. 

Elitele, de orice fel, se pun greu împreună. Au principii care, uneori, mai degrabă îi separă pe indivizi decît să-i aducă împreună. Clare. Precise. Cu mii de nuanțe. Foarte rar, într-un anumit context istoric, în vreun moment crucial pentru societate sau pentru o breaslă, luptă, coagulează, exprimă principii și le apără. Atunci, merg un timp împreună. Umăr la umăr. Mediocrii merg tot timpul așa. Chiar dacă nu se agreează neapărat între ei, chiar dacă nu se preocupă de sine, sînt determinați să închidă accesul celorlalți la orice. Mediocrii sînt astăzi și foarte vocali. Agresivi. Ei nu mai țin situații în echilibru, ci, pur și simplu, dezechilibrează societatea, o scindează, creează tabere, le încaieră. Hmmm... straniu. Și deșirant. 

Mediocrii sînt obișnuiți, dar mulți. Și au schimbat raportul cu aerul de la vîrful unei piramide. O răstoarnă. O întorc cu capul în jos. Anapoda. Cei mulți sînt acum acolo, sus. Și de acolo fac regulile pentru cei de jos. Axa nu mai ține de verticala ei. Ci de partea groasă cocoțată. În mod inevitabil, tocmai asta apasă și, încet-încet, duce construcția în jos. O afundă. S-a terminat cu aspirația. Cu verticala. Cu înaltul. Este spațiul de dedesubt. Al lui Lucifer. Îngerul căzut. Îngerul briliant căzut în mațele lumii și ale umanității. Dar aici este o altă discuție. Despre Lumină și Întuneric. Cei mediocri nu știu exact ce este asta. Sau alb și negru. Știu doar ce este gri. Mînjit. Și îi unește, în consecință. Deși, aș zice, iluzoriu. Dacă punem toată discuția aceasta în relație cu spațiul și cu timpul... ar mai fi o șansă. Dar eu nu o pot închipui. Și știu că nu o voi mai prinde. Niciodată. Aici, pe pămînt.

Marina Constantinescu este critic de teatru, realizator TV și eseist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

PNL CIUCA FB png
Ședință de mobilizare la PNL: „Totul a fost pe atacul asupra noastră cu mizerii. E nevoie să lăsăm deoparte aceste fake-news-uri”
Înaintea primului tur al alegerilor prezidențiale 2024, liderii PNL au lansat un apel la mobilizare. „Să avem dialog cu primarii. Să mai explicăm, dacă e nevoie, importanța vitală a momentului”, a îndemnat președintele partidului, Nicolae Ciucă.
marius batu jpg
Încă un artist a plecat la ceruri: Marius Bațu. „Aveai tu, Marius, o melodie care se numea "Voi fi stea"
Cântărețul de folk Marius Bațu a murit sâmbătă, 23 noiembrie. Avea doar 65 de ani. Anunțul a fost făcut de organizatorii unui concert care la care
Gabriel Cotabita
Marea cumpănă a lui Gabriel Cotabiță: „Nu trebuie să vă fie frică de moarte, dacă ai făcut bine, vei fi primit bine”
Marele artist, Gabriel Cotabiță, s-a stins din viață în urma unui accident vascular cerebral. În ultimii ani, îndrăgitul cântăreț a avut o sănătate fragilă, fiind internat de mai multe ori în spital.
image png
Artiștii români, val de reacții după moartea lui Gabriel Cotabiță: „Toată copilăria mea am încercat să îl imit”
Industria românească, în doliu după moartea artistului Gabriel Cotabiță. S-a stins din viață astăzi, 23 noiembrie, la vârsta de 69 de ani. Vestea tristă a fost oferită de compozitorul Ionel Tudor, unul dintre prietenii de suflet ai regretatului cântăreț. De asemenea, un șir de mesaje de „adio” curg
banner cotabiță 1 2 png
Cum arată acum prima soţie a lui Gabriel Cotabiţă. Cei doi au fost căsătoriți timp de 19 ani
Gabriel Cotabiță și Alina și-au unit destinele în 2016, devenind un cuplu care a uimit pe toată lumea. Însă, înainte de aceasta, în viața artistului altă femeie i-a fost alături: Ioana Nagy. Prima căsătorie a solistului a început în 1996 și a durat 19 ani.
vot tur 1 prezidentiale 2024 strainatate   foto FB MAE jpg
Alegeri prezidențiale 2024. Votul în zonele de conflict, după reguli stricte. „Procesul va fi întrerupt în timpul alertei aeriene”
Românii care votează la Alegerile prezidențiale 2024 în străinătate, în zone de conflict, sunt obligați să respecte câteva reguli suplimentare față de procesul electoral obișnuit.
Marous Bațu FB nicu Alifantis jpg
A murit folkistul Marius Baţu. „Unde vă repeziti așa, toți, că ne năuciti?”
Folkistul Marius Marius Baţu, o legendă a muzicii folk, a murit. Vestea vine în aceeași zi în care s-a stins și artistul Gabriel Cotabiță.
marina voica jpg
Marina Voica, lecție de rafinament și eleganță, la 88 de ani! Ținuta cu care a impresionat
Marina Voica, una dintre cele mai iubite interprete, care a devenit celebră cu refrenul „Și, afară, plouă, plouă!”, oferă lecții de stil, grație și eleganță la cei 88 de ani ai săi. Imaginile postate de artistă pe rețelele de socializare au atins inimile fanilor săi. În ce ipostaze s-a fotografiat M
467980950 1029846658942946 1963227793890767177 n jpg
Ninsori și viscol în România. Drumuri acoperite cu zăpadă, copaci prăbușiți de rafalele de vânt și trenuri întâziate
Circulaţia pe mai multe drumuri naţionale a fost blocată sau îngreunată sâmbătă, din cauza vântului puternic şi a ninsorilor. Vremea rea a afectat şi circulaţia trenurilor.