Mediocri din toate țările, uniți-vă!

Marina CONSTANTINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 959 din 25 august – 31 august 2022
image

De fapt, nu trebuie să le spună nimeni. Ei asta fac. Acesta a devenit un principiu de a funcționa. Pe orizontală. Și funcționează. Meritocrația, evitată cu atîta tenacitate din structuri să spunem recente, ca a noastră, este ușor înlocuită cu mediocrația. Simplu. Ea se întinde ca o pată de ulei și cucerește suprafețe. Cei care au har, vocație, pregătire și formare excepționale se așază pe pămînt în raport cu verticala spiritului. Cu altitudinea lui. Aceștia se aruncă în orice situație, își forțează limitele, știu că pot duce orice înainte, în față, spre o evoluție. Spre armonie, poate. Cei altfel decît noi au ce pierde. Au ce rata. Totuși, atunci cînd fluturele iese din înveliș, zboară. Cei altfel decît noi au fost invidiați, marginalizați, excluși deseori din cetate, arătați cu degetul. Sînt periculoși pentru că arată că există viață și dincolo de turmă. În care ei nu au cum să stea. Ei gîndesc. Au idei care frămîntă lumea, care o modelează, care contaminează, care pot seduce, care duc spre Lumină și, în consecință, spre libertate. Ei sînt cei neliniștiți. Ei caută. Ei sparg șabloanele pentru că necunoscutul acolo se află. Și vor să-l exploreze. Cei altfel caută și găsesc calea. A lor și, uneori, și a noastră.  

 Cîndva, mediocru însemna obișnuit. Și nu încorpora vreun sens peiorativ. Calitatea de a fi „obișnuit” este una care vorbește despre o parte majoritară a unui întreg. De orice fel. Nu excelează prin lucruri excepționale sau strălucitoare, dar mediocritatea poate să asigure o formă de echilibru a unei comunități. În artă, de pildă, din baza normală apar salturile. Spectacolele mari. Interpretările mari. Ele țîșnesc. În sus. Tocmai fiindcă nu vin din gol. De nicăieri. Partea mediocră nu riscă nimic. Poate că de teama eșecului. Și atunci, ține în balanță pîrghiile. Asta, însă, a fost demult. De o mare parte de vreme, însă, segmentul acesta majoritar pare că nu este mulțumit cu accepțiunea din definiția cuvîntului și consideră că trebuie să preia, sub o formă sau alta, puterea. Să conducă. Să fie lider. Sa iasă din coconul banalității. Straniu, avînd în vedere că nimic pregnant din alcătuire, din ceea ce sînt nu ar putea să-i ducă cu gîndul la asta. Să conducă. Liderii politici sînt tot mai mediocri. Banalitatea lor nu ar avea cum să-i recomande pentru a fi lideri, pentru a se îngriji de celălalt, de ceilalți. Impasul mondial vine și de aici. Și se scurge peste tot, în orice domeniu. Ca și lipsa anvergurii, a strategiilor înalte, a viziunii. În locul criteriilor de valoare, își fac loc tot felul de termeni, de noțiuni care tulbură apele. Nu le clarifică. Le învolburează. De aici, confuzia este gata. Și apărată de cei mediocri pentru că este singura lor șansă. Cei altfel se îngrijesc de sine. Sînt indivizi. De sine stătători. Se asociază greu. Cei mediocri, fără structura individuală precizată, fac și desfac grupuri, tabere. Este singura lor șansă. Altfel, sînt pierduți. Vorbim despre azi. Pare că nu își mai acceptă statutul de „obișnuiți”. Dar nu îl înlocuiesc cu pregătire, cu performanță. Ci doar cu blamarea și excluderea celorlalți. A conceptului de performanță. De valoare. 

Elitele, de orice fel, se pun greu împreună. Au principii care, uneori, mai degrabă îi separă pe indivizi decît să-i aducă împreună. Clare. Precise. Cu mii de nuanțe. Foarte rar, într-un anumit context istoric, în vreun moment crucial pentru societate sau pentru o breaslă, luptă, coagulează, exprimă principii și le apără. Atunci, merg un timp împreună. Umăr la umăr. Mediocrii merg tot timpul așa. Chiar dacă nu se agreează neapărat între ei, chiar dacă nu se preocupă de sine, sînt determinați să închidă accesul celorlalți la orice. Mediocrii sînt astăzi și foarte vocali. Agresivi. Ei nu mai țin situații în echilibru, ci, pur și simplu, dezechilibrează societatea, o scindează, creează tabere, le încaieră. Hmmm... straniu. Și deșirant. 

Mediocrii sînt obișnuiți, dar mulți. Și au schimbat raportul cu aerul de la vîrful unei piramide. O răstoarnă. O întorc cu capul în jos. Anapoda. Cei mulți sînt acum acolo, sus. Și de acolo fac regulile pentru cei de jos. Axa nu mai ține de verticala ei. Ci de partea groasă cocoțată. În mod inevitabil, tocmai asta apasă și, încet-încet, duce construcția în jos. O afundă. S-a terminat cu aspirația. Cu verticala. Cu înaltul. Este spațiul de dedesubt. Al lui Lucifer. Îngerul căzut. Îngerul briliant căzut în mațele lumii și ale umanității. Dar aici este o altă discuție. Despre Lumină și Întuneric. Cei mediocri nu știu exact ce este asta. Sau alb și negru. Știu doar ce este gri. Mînjit. Și îi unește, în consecință. Deși, aș zice, iluzoriu. Dacă punem toată discuția aceasta în relație cu spațiul și cu timpul... ar mai fi o șansă. Dar eu nu o pot închipui. Și știu că nu o voi mai prinde. Niciodată. Aici, pe pămînt.

Marina Constantinescu este critic de teatru, realizator TV și eseist.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

bai ocna3 jpg
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, în probe tehnologice. Stațiunea balneară a fost construită cu 7 milioane de euro VIDEO
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, investiție în valoare de circa 7 milioane de euro, a intrat în etapa de final a investiției. Constructorul a demarat procedura probelor tehnologice.
marian cozma jucator handbal jpeg
Omagiul maghiarilor pentru Marian Cozma, handbalistul omorât la Veszprem VIDEO
Dinamo a jucat miercuri în turul 3 al Ligii Campionilor la handbal contra lui Veszprem. A fost întâlnirea echipelor la care a evoluat sportivul ucis mișelește într-un bar din Ungaria.
Aleksandr Vucic si Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Parlamentul European va cere suspendarea negocierilor de aderare a Serbiei la UE
Serbia a început negocierile de aderare la UE în ianuarie 2014, dar a înregistrat puţine progrese până acum. Ea a deschis 18 dintre cele 35 de capitole de negociere şi a închis provizoriu doar două dintre ele.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.