Maternitatea, o păpuşă matrioşka

Nicoleta ROMAN
Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
Maternitatea, o păpuşă matrioşka jpeg

A vorbi despre maternitate într-o posibilă istorie, la români, este ca și cum ai avea în față o păpușă matrioșka. Deschizi una și în spatele ei găsești altele, mai mici, dar la fel de viu colorate și frumoase. Așa și despre mame. Sînt atîtea tipologii care merg în tandem: cea căsătorită sau singură; cea bună sau la mère cruelle (nu neapărat vitregă); mama casnică sau, dimpotrivă, de carieră. Și nici măcar nu sînt statice, pot trece una în locul alteia, ca într-un dans, în funcție de contextul vieții lor. Mai nou, într-o literatură a subiectului, racordată la fenomenul migrației economice, un grup semnificativ ca număr este reprezentat de mamele transnaționale. Această tipologie amintită de noi, selectivă pînă la urmă, se diversifică și mai mult dacă luăm în considerare etnia, statutul social și variațiile regionale.

La alții și la noi

Într-o primă istorie a mamelor și a maternității, Catherine Fouquet amintea de un timp al tăcerii care se prelungea din Evul Mediu pînă spre jumătatea secolului al XVIII-lea din pricina precarității surselor și predominării unui discurs masculin. În umbra bărbatului, acolo se regăsesc femeile; iar pentru spațiul românesc situația nu este diferită. Le descoperim ca mame de domni, creînd și apărînd alianțe politice și matrimoniale, luptînd pentru dreptul fiilor la tron după cum a făcut-o Elisabeta Movilă în Moldova veacului al XVII lea. Și au înzestrat fiicele, au semnat testamentele sau ne-au privit trist din vreun tablou votiv; toate, boieroaice. Restul erau și mai tăcute decît suratele lor. Conform pravilei, se puteau căsători la 12 ani, dar nu se întîmpla mereu așa. Copiii îi aveau însă de foarte tinere și, chiar dacă aceștia erau mulți, condițiile precare de trai nu asigurau supraviețuirea tuturor. În secolul al XIX-lea, care aduce o cunoaștere statistică, utilă unui profil al mamei, s-a observat că: procentul căsătoriților era mai mic în mediul urban, că femeile sînt adesea mai tinere decît soții lor, dar că aveau și o durată de viață mai lungă. Cu alte cuvinte, mamele rămîneau mai mult alături de copii, ajunși adulți; și nu este doar o prezență fizică, ci una asumată în mai mare măsură la nivelul implicării în viața lor. În această perioadă, prioritatea era educarea și formarea cetățeanului, încorporînd și ideea că prin părinți se ajunge la copil. Primul ziar românesc dedicat maternității (Mama și copilul), apărut în 1865, își propunea o educare a mamelor românce tocmai în acest sens. Însă gradul scăzut de alfabetizare și acces la presă și cărți limita publicul feminin la cel provenind din mediul burghez și urban. Către el se îndrepta fondatoarea Maria Rosetti, o străină de loc, care arăta în primul număr al ziarului că femeia căsătorită și mamă era Regina și-ntîiul ministru al casei, chemată a împlini funcțiunile impiegatului celui mai de jos, dar nu și cel mai puțin folositor, avînd atîta merit în împlinirea funcțiunilor ei cît și capul unui stat cînd își împlinește pe ale sale. Ea avea, cel puțin teoretic, libertatea de gestionare asupra căminului și o relativă determinare, alături de soț și rude, a destinului familiei sale.

Spre contemporaneitate

Comunismul a politizat corpul feminin și rolul de mamă în vederea păstrării sănătății și tinereții națiunii noastre, Nicolae Ceaușescu afirmînd în 1973 că misiunea este una nobilă, creșterea unui număr cît mai mare de copii, pentru formarea unei generații sănătoase, robuste, profund devotate cauzei socialismului. Gail Klingman și alții au arătat dimensiunile de responsabilizare stabilite de Partidul Comunist Român pentru viitoarea mamă și care nu mai țineau de opțiunea personală, de cea a familiei și de ceea ce-i putea oferi copilului. Femeia trebuia să-și îndeplinească rolul reproducător; nu conta cum îi creștea, alături de cine, doar să dea naștere la cît mai mulți copii. E drept, primeau o relativă și simbolică recunoaștere publică prin decorații: ordinul „Mamă eroină“ (cel puțin 10 copii), ordinul „Gloria maternă“ (7-9 copii) și „Medalia maternității“ (5-6 copii). Retribuția bănească dată de această recunoaștere venea o singură dată, nu anual: 2000 de lei, 1500 de lei și 500 de lei pentru ultima categorie. Femeile se puteau pensiona mai devreme de 50 ani dacă aveau cel puțin trei copii, obțineau prioritate în acordarea de credite pentru locuință și zile suplimentare de concediu pentru anul primirii premiului. Toate acestea, raportat la nivelul de trai, erau o încurajare prea mică. Și atunci, dacă nu vrei să continui a fi mamă? Dacă doi sau trei copii sînt de ajuns? Ei bine, statul s-a gîndit și la asta și din 1966 a declanșat o politică pronatalistă restrictivă, devenită principala cauză a mortalității materne. Nedorind copilul, femeile (majoritatea covîrșitoare căsătorite, din medii sărace, fie agricultoare, casnice sau muncitoare) recurgeau la avort, iar analiștii occidentali au calculat o medie a mortalității de 302 femei pe an în 24 ani. Cifrele înregistrate de istoricii români nu sînt departe de adevăr, un maximum fiind atins în 1977, cînd au loc 614 astfel de decese. Maternitatea nedorită era blamată religios, neînțeleasă economic și social și a acționat ca o presiune psihologică asupra femeilor. Astfel, s-au născut de trei ori mai mulți copii, dar au murit cel puțin tot atîtea mame, un număr important de familii s-au destrămat, penuria economică a gospodăriei s-a resimțit acut, iar societatea în ansamblul ei nu reprezenta nici pe departe un tablou al armoniei. Un echilibru între dorința statului și cea a individului nu a fost atins, lupta continuînd tacit.

Azi, femeia își are dreptul său de a decide cînd să devină mamă, chiar dacă și aici există recomandări recente despre numărul de copii. Trei ar fi ideal pentru ca măcar unul să poată răspunde chemării țării și Bisericii. Profilul mamei s-a schimbat oarecum față de secolele anterioare și asta ne-o arată cel mai bine statisticile întocmite din 1990 și pînă în 2015. Vîrsta primei nașteri pendulează adesea între 25-29 ani, fiind în creștere în ultimii ani, în corelație cu vîrsta la căsătorie, și ea apropiată de 30 ani. Pare că femeia vrea să se simtă mai matură, mai pregătită să dea calitate vieții pe care se pregătește să o aducă în lume. Este de bine? Este de rău? Încă nu știm care e răspunsul, dar trebuie reținut că, în fond, un copil este un dar pe care trebuie să știi să l prețuiești, să-i dai valoare și să-l ajuți să strălucească, nu încă o bifare între atîtea posibile realizări. 

Nicoleta Roman este cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ din București. Cea mai recentă carte publicată: Deznădăjduită muiere n’au fost ca mine. Femei, onoare și păcat în Valahia secolului al XIX-lea, Humanitas, 2016.

Foto: Vinoth Chandar, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.