Maria a noastră

Pe 25 septembrie anul acesta, s-au împlinit 100 de ani de la naşterea Mariei Tănase. Centenarul a fost marcat de cîteva spectacole, reportaje la televizor şi texte sentimentale apărute în presă, Primăria Sectorului 4 a dezvelit un bust realizat de sculptorul Alexandru Papuc şi a anunţat construirea unei fîntîni în Parcul Tineretului („Va fi o fîntînă semiîngropată într-un mic deal de flori, pentru că Maria Tănase a iubit florile, şi în mijloc să aibă o cumpănă, ca element autentic“, a declarat arhitectul Bruno Andreşoiu pentru Libertatea), Banca Naţională a României a emis o monedă din argint, una din tombac cuprat şi una din aur, iar Poşta Română a pus în circulaţie 300 de plicuri, 7000 de coliţe dantelate şi peste 10.000 de timbre în valoare de 9,10 lei. Am mai bifat o aniversare. Dincolo de ea, rămîn însă o sumedenie de cîntece numai bune de pus pe rană, şi povestea uneia dintre cele mai fascinante figuri ale României secolului XX.

Fascinaţia (sau mai degrabă dorinţa de-a cerceta sursa acestei fascinaţii) este şi motivul pentru care am decis să-i dedicăm Mariei Tănase ultimul dosar din 2013 al Dilemei vechi. Am rugat opt tineri artişti români (Paul Hitter, Alina Filipoiu, Matei Branea, Mircea Drăgoi, Alex Nimurad, George Roşu, Ioana Şopov) să reinterpreteze imaginea Mariei Tănase, apoi am invitat cîţiva jurnalişti să scrie despre muzica ei, biografia încurcată, mecanismul drepturilor de autor, starea arhivei de la Craiova, despre muzicieni şi regizori care s-au inspirat din cîntecele ei şi, în final, despre propria poveste cu Maria Tănase. A lor şi a noastră. Există ceva profund autentic în muzica ei, puţină iubire, puţină moarte şi o mîndrie a propriei fragilităţi care ţine de un blazon de altădată. Un blazon al bunicilor care-şi învăţau nepoatele, cu o complicitate amuzată, să cînte „Mi-o zîs mama că mi-o da“, şi care dădeau radioul mai tare cînd o auzeau pe Maria Tănase, pentru că le amintea de vremea în care Capşa era centrul lumii. De neratat în dosar e şi fragmentul din eseul „Lume, lume, soro lume“ al Hertei Müller, unele dintre cele mai frumoase pagini care s-au scris vreodată despre Maria Tănase.

În noaptea de Revelion (sau la alte chefuri care se-anunţă în ianuarie), ţineţi dosarul acesta lîngă un pahar de vin roşu. S-ar putea să înceapă să cînte. (L.V.)

Ilustraţie realizată de Ion BARBU