Marea înşelătorie

Publicat în Dilema Veche nr. 533 din 1-6 mai 2014
Marea înşelătorie jpeg

Întotdeauna discuţiile despre pensii şi pensionari îmi evocă amintiri ale copilăriei, în care am cunoscut oameni ce mergeau „la serviciu“ doar pentru a avea, mai tîrziu, o pensie. Toată povestea legată de locul lor de muncă, efortul zilnic, salariul foarte prost şi naveta infernală erau suportate cu stoicism, gîndindu-se că, într-o zi, vor ajunge la pensie. Mergeau la lucru, de cele mai multe ori, în trei schimburi, purtaţi de nişte autobuze IRTA care, obosite, abia se strecurau printre dealuri şi hîrtoape înspre o aşezare pe care numai imaginaţia debordantă a vreunui secretar de partid putuse s-o numească oraş. Unii se lăudau că au un „servici“ uşor, că nu prea muncesc, şi zîmbeau în colţul gurii gîndindu-se ce uşor puteau înşela statul pentru că, iată, „anii trec şi pensia va veni“. Alţii munceau din greu, în zone ale fabricii cu mult praf, noxe şi temperaturi foarte ridicate. Nu se gîndeau la sănătatea lor, ci la faptul că erau nişte privilegiaţi. Aceştia erau cei care „aveau grupă“ – asta însemnînd că, din cauza condiţiilor vitrege, primeau pentru fiecare an de muncă un surplus la vechime. Puteau ieşi la pensie mai devreme şi cu un venit mai mare. Şansa lor, cel puţin teoretică, era aceea de „a mînca“ pensie de la stat pentru o perioadă de timp mult mai mare. De fapt, acesta era mobilul principal al vieţii lor, visul de aur. Să stea acasă ca pensionari şi să vină poştaşul să-i strige, să-i cheme la drum şi să le numere banii în palmă. De fiecare dată de sărbători, fie că era Crăciun sau Paşti, se adunau la cîrciumă, în jurul unui pahar de vin, şi povesteau. Discuţia de bază era cea legată de pensii. Îşi calculau vechimea în muncă şi făceau socoteli în legătură cu mărimea viitoarei pensii. De cele mai multe ori, dezbaterea degenera şi începeau să se contrazică şi să se certe. Mergeau acasă şi aduceau dovezi scrise în legătură cu vechimea şi condiţiile de muncă. Pariau pe statutul lor de viitori pensionari, ca şi cum cineva, vreodată, îşi va mai aminti de ele. Cei mai vîrstnici stăteau liniştiţi pe margine. Erau respectaţi ca atare, dar şi pentru vechimea lor în muncă. Li se citea pe faţă oboseala determinată de anii îndelungaţi de navetă, sau de miile de pachete de ţigări fără filtru fumate sau de miile de sticle de alcool prost, băute. Cei mai mulţi dintre cei bătrîni erau liniştiţi şi dintr-un alt motiv. Aflaseră cu timpul un secret. Pensia era, de fapt, o himeră, o mare înşelăciune pusă la cale de stat. Puţini sau foarte puţini dintre ei ajungeau să „mănînce“ pensie. Mureau înainte de vreme, copleşiţi de dublul lor statut de ţărani şi muncitori. Munceau cîte 20-30 de ani, se pensionau, dacă aveau noroc, în jurul vîrstei de 60 de ani şi mureau cîţiva ani mai tîrziu, lăsînd în urma lor văduve care primeau drept compensaţie, după munca lor, nişte sume insignifiante, de ordinul, să zicem, a cîteva sute de lei.

Am început discuţia despre pensii cu această amintire, deoarece în mintea mea a rămas, de atunci, ideea că pensia e ceva neserios, un fel de înşelătorie în care tu plăteşti foarte mult şi nu primeşti nimic sau aproape nimic. Nu s-au schimbat foarte multe de atunci. Bancul cu acel „ceva“ pus de „cineva“ în pensie, care îi omoară pe pensionari, la noi este încă foarte adevărat. Singura diferenţă, tot în defavoarea pensionarului, este că se munceşte mai mult, mult mai mult. Pensia funcţionează şi azi ca ceva magic, îndepărtat, un tărîm al minunilor în care primeşti bani fără să munceşti şi de care pot beneficia numai cei cu adevărat norocoşi. Sistemul de pensii din România a devenit şi mai nedrept decît era, iar pensiile se calculează, parcă, după formule şi mai complexe, halucinante. Aşa se face că un miliţian „de ţară“ poate avea o pensie, şi chiar o are, mai mare decît a unui profesor universitar. Cînd constaţi asta, te întrebi pe ce lume trăieşti şi dacă nu cumva cineva a dorit să-şi bată joc de tine. Din această cauză, bătrîneţea poate deveni o perioadă foarte grea, în care celor mai mulţi dintre noi, de bună credinţă, ajung să le tremure mîna pe ultimul leu. Sistemul de pensii a fost puternic grevat de pensionările sub toate formele – vechimea variată şi stagii posibile de cotizare. „Socialiştii“ de la putere, despre care acum mai aud pe unii că îi şi laudă, au folosit pensionarea ca pe o măsură antişomaj. Nu le plăcea lor cum sună. Cum adică să ai şomaj în ţară? S-a întîmplat aşa pentru că, nedorind „să ne vindem ţara“, aproape toată industria şi ramuri întregi ale economiei s-au prăbuşit sub ochii lor vigilenţi, „plini de patriotism“. Dintr-un fond de pensii naţional excedentar, păstrat astfel prin înşelătorie, s-a ajuns în numai cîţiva ani la unul deficitar.

Pensia nu este un venit ca oricare altul. Este venitul unui om bătrîn, sau aproape bătrîn, care, de cele mai multe ori, nu mai poate munci. Cel mai demoralizator zvon cu care se tot joacă televiziunile, pentru a face rating, este acela că nu mai sînt bani de pensii. Nu spune nimeni, odată pentru totdeauna, că sistemul nostru de pensii este unul de stat şi că nu poate falimenta odată cu statul. De aceea a nu-i plăti la timp sau a-i tăia pensia unui asemenea om este echivalent cu a-l ucide. Guvernarea „de dreapta“, care a produs un asemenea gest, va rămîne în istoria economiei noastre ca un exemplu de cinism şi indiferenţă. Cînd eşti tînăr, mai fugi de cinismul şi de prostia lor. Îţi mai cauţi un job, dormi mai puţin, mănînci mai puţin sau fugi din ţară şi îi laşi pe toţi cu nebunia lor. Problema este ce faci cînd eşti prea bătrîn pentru a te mai gîndi la toate astea?

Rămînem în zona problemelor şi mai semnalăm una. Taxarea la cote foarte mari a muncii duce deja la situaţii paradoxale în care angajatul nu se mai gîndeşte la viitor. Fiecare negociază cu angajatorul un venit pe care îl împart, de comun acord, în două. Suma oficială, trecută în documente, şi pentru care se plătesc acele dări foarte mari, şi suma neoficială, care se plăteşte la negru. În acest fel, şi angajatorul, şi angajatul sînt mulţumiţi, numai că înţelegerea se face prin sacrificarea veniturilor de pensionar ale celui care munceşte. Există un fel de disperare în această înţelegere şi în acest tip de renunţare. Angajatul nu mai are încredere în statutul său de viitor pensionar şi sacrifică viitorul de dragul prezentului. O impozitare relaxată a veniturilor din salarii, cel puţin pînă la o cotă, se impune, numai că nu are cine să se gîndească la ea. Chiar dacă s-ar pierde iniţial, pe termen mediu şi lung se cîştigă prin intrarea în sistem a noi cotizanţi. Se impune să facem un calcul. Azi România are a opta cea mai înaltă rată legală de taxare a muncii, însă sumele încasate ne situează pe poziţia a patra, în rîndul ratelor mici (vezi www.capital.ro). Evaziunea în zona plăţilor muncii este foarte mare – 1,8 milioane de persoane lucrează la negru. Pentru a compensa pierderea pe termen scurt propun readucerea în bugetul statului a sutelor de milioane de euro pe care le pierdem anual la Loteria Română. Ştie cineva ceva?

Un lucru bun în legătură cu pensiile a fost că nu s-a privatizat sistemul. Spun asta nu pentru că aş fi etatist sau că m-aş gîndi la pensia mea, ci pentru că îmi imaginez ce jaf ar fi fost şi aici. Vi-i imaginaţi pe hoţii ăştia care încep, în sfîrşit, să umple puşcăriile că ar fi fost managerii bine intenţionaţi ai sumelor cotizate? Ar fi sifonat totul prin offshore-uri, iar a doua zi ar fi apărut la televizor să ne explice că asta e, în afaceri nu există morală. Ar fi fost o bătălie uriaşă în care soţiile şi amantele politicienilor ar fi avut un cuvînt greu de spus, aşa cum au de fiecare dată cînd se ia cîte o decizie importantă care implică „expertiză“ înaltă. Pilonul II de pensii deţine o pondere redusă în total sume şi pare bine administrat. Plasamentele sale pot fi catalogate ca prudente şi sigure, dacă observăm că aproape 70% din sume sînt investite în titluri de stat. Următoarele forme sînt reprezentate de acţiuni – 9%; depozite bancare, aproape 9%; obligaţiuni corporative, o sumă mică reprezentînd aproape 5%;. Pilonul II al pensiilor private obligatorii deţine, la finalul lui 2013, un procent de 4% din totalul fondurilor de pensii, iar randamentul său a fost în medie de 11,5% pe an, pînă la finalul lui 2012. Pilonul III al pensiilor facultative a avut un randament mediu, în aceeaşi perioadă, de 7,7%. Se observă că ambii piloni au randamente peste rata inflaţiei, ceea ce înseamnă uşoare acumulări în favoarea cotizanţilor. Pilonul II şi III deţin peste 6 milioane de clienţi şi active de peste 10 miliarde de lei (www.wall-street.ro). Un alt punct cîştigat este că, după anul 200, pensia se calculează în funcţie de contribuţia fiecăruia la fondul naţional. Indexarea cu rata inflaţiei se face chiar mai de curînd.

În rest, totul este bine. Marea înşelătorie continuă. La noi, durata medie de viaţă este în jur de 70 de ani, iar pensionarea se va face la 65 de ani. Aşa cum spuneam, cotizăm 30-40 de ani, şi doar cîţiva dintre noi „le mîncăm“ pensia. Nu recomand nimănui să se bazeze, însă, chiar şi pe această situaţie. Spun asta pentru că, nu se ştie, poate mai vine vreunul şi, imaginîndu-şi că poate rămîne în istoria noastră economică, sau dintr-un eroism rău înţeles, sau dintr-un calcul electoral, sau cine mai ştie din ce motiv, mai taie încă o dată pensiile.

Dorel Dumitru Chiriţescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. În 2010, a publicat cartea A treia Romă. Despre capitalism, America şi criza din 2007, Editura Academică „Brâncuşi“.

Foto: V. Dorolţi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Scrisoarea unui supraviețuitor al Titanicului, vândută la licitație pentru 400.000 de dolari
O scrisoare scrisă de un pasager al Titanicului cu câteva zile înainte ca nava să se scufunde a fost vândută la o licitație în Marea Britanie pentru suma record de 400.000 de dolari.
Donald Trump și Vladimir Putin FOTO AFP
CTP își imaginează un dialog între „măcelarii” Trump și Putin: «Hai, nu mă-nnebuni, ești de la Circulație?»”
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu îi compară pe președinții Donald Trump și Vladimir Putin cu doi măcelari, care „tranșează” pacea din Ucraina.
cuplu jpg
Cele 4 minciuni care îți distrug relația
Relațiile de cuplu pot fi o sursă profundă de bucurie și împlinire, dar și un teren minat de capcane emoționale și așteptări nerealiste.
image png
Cel puţin 18 persoane au murit și alte peste 700 sunt rănite după explozia imensă din cel mai mare port al Iranului
Uriaşa explozie provocată, probabil, de substanţe chimice a ucis cel puţin 18 persoane şi a rănit alte peste 700, sâmbătă, în cel mai mare port din Iran, Bandar Abbas.
Donald Trump FOTO AFP
„Poate fi foarte arogant”. Popularitatea lui Trump se prăbușește. Tot mai mulți americani îl consideră „slab” sau „groaznic” SONDAJ
Aproape jumătate dintre americanii sunt înclinaţi să spună că Donald Trump s-a concentrat pe priorităţi greşite odată cu preluarea celui de-al doilea mandat de președinte, potrivit unui sondaj.
Simona Halep (EPA) jpg
image png
O mașină a lovit din plin mulțime adunată la un festival stradal în Canada. Sunt morți și răniți
Mai multe persoane au fost ucise după ce o mașină a intrat în plin în mulțime în orașul canadian Vancouver, a declarat poliția locală.
ploaie primavara shutterstock 1660946191 jpeg
Vremea continuă să se răcească. Ploi, vânt și risc de brumă în mai multe zone din țară
Administrația Națională de Meteorologie (ANM) a transmis că vremea se va răci în majoritatea regiunilor. Informarea meteorologică este valabilă până marți, 29 aprilie, ora 10:00.
image png
Vânzătorii de pe Amazon, reacție în lanț la tarifele impuse Chinei de Donald Trump. Cu cât au majorat prețurile
Vânzătorii de pe Amazon majorează preţurile după tarifele impuse de Donald Trump Chinei. Ei spun că se confruntă cu dificultăţi majore, deoarece majoritatea produselor sunt fabricate în China.