Manual de bună purtare pentru miniştri
Relaţiile cu grupurile de interese Adrian MORARU Ce prieteni mai are un ministru - Completarea declaraţiei de avere este doar un prim pas în deplina transparenţă în privinţa posibilelor interese. Miniştrii trebuie să îşi prezinte în CV toate activităţile anterioare şi să răspundă oricăror suspiciuni, exprimate public legate de conexiunile din trecut cu persoane sau entităţi comerciale. - Dacă miniştrii urmează să ia decizii care implică susţinerea unor cauze ce afectează în mod distinct entităţi din circumscripţia în care sînt parlamentari, aceştia trebuie să evite posibilele conflicte de interese. - Toate întîlnirile cu potenţiali beneficiari ai deciziilor miniştrilor trebuie ţinute de aceştia numai într-un cadru oficial. Lista acestor întîlniri trebuie să fie accesibilă publicului, ca şi concluziile întîlnirilor, prin comunicate de presă sau stenograme. - Miniştrii trebuie să se abţină să aibă contacte neoficiale cu posibile persoane care pot fi sau sînt beneficiari direcţi ai deciziilor acestora. Acest lucru ar trebui limitat chiar şi în cazul unor relaţii lungi de prietenie sau de rudenie, dacă se poate considera că există un potenţial de influenţare a deciziilor, dublat de un interes direct material sau nematerial. - La părăsirea postului, miniştrii trebuie să se abţină să colaboreze cu foşti parteneri privaţi. De asemenea, nu trebuie să facă uz de informaţiile confidenţiale sau clasificate, la care au avut acces în perioada cît au deţinut funcţia, în scopul obţinerii unor avantaje materiale. Finanţarea activităţii politice - Folosirea resurselor publice (bani, bunuri, servicii, logistică, resurse umane) în interese politice, altele decît cele strict legate direct de activitatea din fişa postului, este un lucru imoral, chiar şi în cazurile în care nu este ilegal. - Miniştrii trebuie să ţină seama de faptul că salariul primit trebuie acoperit de un număr rezonabil de ore dedicate poziţiei pe care o ocupă. Prin urmare, desfăşurarea pe perioade lungi a unor activităţi ce au caracter politic, în afara aceleia de parlamentar, trebuie limitată. - Miniştrii nu trebuie să transforme postul ocupat şi ministerul condus într-un avanpost al partidului căruia îi aparţin. Trebuie prevenită asocierea, afişarea sau sugerarea oricăror însemne, culori, logo-uri ale partidului în simbolistica activităţii ministerelor. - Miniştrii nu trebuie să folosească postul pe care îl ocupă pentru a crea avantaje donatorilor curenţi sau potenţiali ai partidului căruia îi aparţin, nici să defavorizeze pe cei ai adversarilor politici. - Miniştrii nu trebuie să angajeze personal care să lucreze în mod clar pentru susţinerea propriei imagini sau pentru sprijinirea partidului. - Miniştrii nu trebuie să promoveze, să sprijine sau să tolereze practica solicitării de cotizaţii sau donaţii substanţiale din partea persoanelor pe care le numesc în diverse funcţii sau demnităţi, proporţionale cu salariile obţinute. Adrian Moraru este director "Programe partide politice şi alegeri" la Institutul de Politici Publice. Relaţiile cu Justiţia Georgiana IORGULESCU Imparţial cu imparţialii - Un ministru nu trebuie să intervină, direct sau indirect, într-un dosar aflat în soluţionarea instanţei ori într-o cauză aflată în cercetarea organelor de urmărire penală, pentru a obţine o soluţie favorabilă sie ori unei terţe persoane. - Un ministru nu trebuie să se intereseze de un dosar aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau la organele de urmărire penală. - Un membru al Cabinetului, interesat de activitatea generală a parchetelor, se poate informa asupra acestui aspect numai prin intermediul ministrului Justiţiei; acesta din urmă poate să ceară procurorului general sau procurorului-şef al Departamentului Naţional Anticorupţie informări scrise pe această temă. - Un ministru interesat de activitatea generală a instanţelor de judecată se poate informa în scris asupra acestui aspect adresînd o solicitare Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) sau adresîndu-se ministrului Justiţiei, în virtutea dublei calităţi a acestuia din urmă, de membru în Cabinet şi membru de drept al CSM. - Ministrul Justiţiei, sub autoritatea căruia îşi desfăşoară activitatea procurorii, odată cu primirea unei sesizări legate de activitatea unui procuror în faza de urmărire penală, trebuie să îndrepte cererea, fără nici un fel de interferenţă, procurorului general ori procurorului-şef al Departamentului Naţional Anticorupţie. - Ministrul Justiţiei, cînd face propunerile de numire a procurorului general, prim-adjunctului şi a adjunctului acestuia, procurorului-şef al DNA, a adjuncţilor acestuia, precum şi a procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi a adjuncţilor acestuia, către preşedintele României, trebuie să aibă în vedere, în mod exclusiv, criterii de competenţă profesională şi conduită morală recunoscute. - Un ministru sesizat de către un cetăţean în legătură cu un anumit dosar aflat în instrumentare, trebuie să îndrepte acel justiţiabil către Consiliul Superior al Magistraturii. - Un ministru este dator să explice cetăţenilor că sesizările privind dosarele instrumentate de instanţe şi parchete trebuie adresate organelor competente. În acest fel, executivul va respecta independenţa şi imparţialitatea magistraţilor. Georgiana Iorgulescu este directoare executivă a Centrului de Resurse Juridice. Averea personală şi conflictele de interese Radu NICOLAE Poporul primeşte cadouri prin reprezentanţii săi - Un ministru ar trebui să declare, odată cu propria sa declaraţie de interese, şi interesele de care are cunoştinţă ale rudelor sale de gradul I. Astfel, respectarea obligaţiei legale a unui ministru, de a nu emite un act administrativ sau de a nu încheia un act juridic ori de a nu lua sau a nu participa la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul sau rudele sale de gradul I, va putea fi verificată de orice cetăţean. - Printre interesele private care ar putea afecta/compromite exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiei de demnitate publică, se numără şi interesele apropiaţilor demnitarului - prieteni, colegi politici, foşti sau actuali parteneri de afaceri. Miniştrii ar trebui să se abţină să ia decizii sau să emită acte de care ar putea beneficia apropiaţii săi. - Miniştrii trebuie să evite apariţia unui conflict între îndatoririle lor publice şi interesele lor private. Dacă astfel de situaţii apar, miniştrii ar trebui, pe lîngă abţinerea de la decizie, să şi prezinte în scris prim-ministrului sau/şi publicului, circumstanţele în care a apărut situaţia de conflict de interese şi modul în care au acţionat. - Miniştrii nu trebuie să folosească bunuri aparţinînd Guvernului/ministerelor, pentru activităţi de partid sau în interes personal. - Miniştrii nu ar trebui să-şi folosească autoritatea simbolică şi respectul de care beneficiază ca urmare a exercitării funcţiei, pentru a influenţa deciziile altor instituţii/autorităţi publice în chestiuni care îl vizează personal sau care vizează familia, prietenii, colegii, partenerii lor. - Miniştrii ar trebui să se abţină să folosească sau să comunice informaţii nepublice, dobîndite în exercitarea funcţiei, care sînt de natură să aducă beneficii sau să evite pierderi persoanei care le primeşte. Declararea averii, cadourile - Miniştrii trebuie să completeze riguros toate cîmpurile declaraţiei de avere şi să o actualizeze periodic, oferind aparatului administrativ un exemplu de bună practică. Chiar dacă completarea riguroasă a unor rubrici din declaraţia de avere necesită consultarea anumitor documente sau solicitarea anumitor informaţii de la direcţiile finanţelor publice, miniştrii ar trebui să aleagă această variantă decît să completeze declaraţia cu valori aproximative. - Miniştrii nu ar trebui să încurajeze primirea de cadouri substanţiale ci, cel mult, simbolice, în exercitarea funcţiei publice. - Miniştrii şi familiile acestora nu ar trebui să accepte cadouri care îi obligă sau care par că îi pot obliga. - Miniştrii ar trebui să evite primirea de cadouri substanţiale, chiar şi la aniversări private, de la persoane care au beneficiat sau se poate estima că vor beneficia de o dispoziţie emisă de ministru în exercitarea funcţiei publice. Orice cadou care depăşeşte valoarea de 300 de euro, indiferent dacă este primit în calitatea privată sau cea publică a ministrului, se va declara la registratura instituţiei pe care o conduce. Este recomandabil ca ministrul să doneze instituţiei pe care o conduce orice cadou primit în exercitarea funcţiei publice, dacă valoarea acestuia depăşeşte suma de 300 de euro. Dacă totuşi doreşte să beneficieze, după terminarea mandatului, de cadourile primite în exercitarea funcţiei, ministrul le poate achiziţiona, plătind instituţiei din banii personali valoarea de piaţă a obiectului. - Cînd există acuzaţii publice documentate la adresa lor privind modul în care şi-au dobîndit averea, miniştrii trebuie să se pună la dispoziţia Comisiei speciale de cercetare a averii de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Radu Nicolae este coordonatorul programului de Integritate Publică din cadrul Centrului de Resurse Juridice. Relaţiile cu subordonaţii Ciprian NICOLAE Fiinţe efemere Miniştrii trebuie să trateze instituţiile din subordine plecînd de la ideea că sînt doar deţinători temporari ai unei funcţii, că răspund şi vor răspunde pentru modul în care îşi exercită autoritatea, că activitatea lor de a coordona elaborarea şi implementarea politicilor publice trebuie să poată fi argumentată raţional, pe baza intereselor publice, acum sau mai tîrziu. De la aceste premise se dezvoltă şi relaţia cu administraţia subordonată. Miniştrii trebuie: - Să stabilească politica şi viziunea autorităţii pe care o conduc şi să o comunice angajaţilor. - Să stabilească relaţii profesionale cu funcţionarii publici din subordine. - Să comunice ordine în scris, astfel încît orice audit ulterior să poată stabili care au fost ordinele exacte comunicate funcţionarilor, precum şi modul în care au fost îndeplinite. - Să asigure cadrul unei comunicări transparente cu toţi factorii interesaţi şi în primul rînd cu cetăţenii. Principiile de bază pe care trebuie să le respecte miniştrii în relaţia lor cu angajaţii din administraţia publică, fie ei funcţionari publici sau alte categorii, sînt: - respectarea legii: să nu ceară acestora efectuarea de activităţi care presupun încălcarea legii. - imparţialitatea: să nu ceară acestora să se subordoneze unor interese politice sau de altă natură, în exercitarea atribuţiilor conferite de lege; să nu le ceară să se angajeze în activităţi care le-ar pune la îndoială imparţialitatea politică; să se asigure că nu se exercită presiuni şi influenţe asupra angajaţilor din administraţia publică. - transparenţa: să ceară angajaţilor din instituţiile pe care le conduc să sprijine accesul cetăţenilor atît la informaţiile de interes public de care au nevoie, cît şi la procesul de luare a deciziilor. - eficienţa şi eficacitatea: să asigure mijloacele cele mai adecvate pentru promovarea profesionalismului; să asigure o cît mai bună şi transparentă valorificare a competenţelor, cunoştinţelor şi aptitudinilor angajaţilor; să se asigure de cea mai bună utilizare a resurselor disponibile. - responsabilitatea şi responsabilizarea: să nu se disocieze de angajaţii din subordine cînd lucrurile nu ies bine, ci să-şi asume responsabilitatea pentru rezultate; să delege rezonabil sarcinile şi responsabilităţile către subordonaţi. - tratamentul egal: să asigure egalitatea de tratament între angajaţi şi nediscriminarea pe motive de gen, rasă, religie, sex. - obiectivitatea: în evaluarea activităţilor, să caute în primul rînd soluţii, iar nu greşeli şi vinovaţi. Ciprian Nicolae a fost funcţionar public în cadrul Unităţii Centrale pentru Reforma Administraţiei Publice - MAI, şi la Institutul Naţional de Administraţie. În prezent este consultant la Institutul Român de Training.
