Manual de bună purtare pentru miniştri

Publicat în Dilema Veche nr. 98 din 1 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Relaţiile cu presa Liana PĂTRAŞ Să bine-cuvînteze Miniştrii trebuie să păstreze graniţa oficială între instituţia pe care o reprezintă şi presă. Pentru aceasta, un ministru trebuie: - să pună la punct un Birou de Presă cu tot suportul logistic şi uman necesar pentru a comunica în timp util, coerent şi într-un limbaj inteligibil, informaţiile de interes public. De cele mai multe ori, birourile de presă produc comunicate scrise într-un limbaj de lemn, iar intervenţiile ofiţerilor de presă sînt ridicole lecturări şcolăreşti ale acestor comunicate. Cum el nu poate avea tot timpul cuvinte la purtător, ministrul ar trebui: - să angajeze un purtător de cuvînt . Deşi organigramele ministerelor au prevăzută această funcţie, mulţi miniştri încă nu au un purtător de cuvînt pentru că, de fapt, nici nu simt nevoia. Politicienii sînt obişnuiţi să-şi poarte singuri vorbele, precum îşi poartă sîmbetele, numai că riscă astfel să piară pe propria limbă. Ioan Mircea Paşcu a avut astfel un exces de tandreţe retorică faţă de ziarişti cînd a semnat un fax în care cuvînta filosofic că "viaţa e scurtă, iar sănătatea preţioasă". Pentru o şi mai bună relaţie cu presa, un ministru trebuie: - să aibă un purtător de cuvînt care ştie să cuvînteze cum se cuvine . Că "românii au ţara pe care şi-o merită" o ştim cu toţii, tot la fel precum ştim, de pildă, bancuri cu politicieni şi purtătorii lor de cuvînt. Nu le vehiculăm însă în public şi nici de la tribune instituţionale. Sulfina Barbu a înţeles acest lucru abia după ce purtătorul său de cuvînt avea să ne binecuvînteze cu vorbele de mai sus. În încheierea cuvîntării, s-a ales cu o destituire. Deci, un ministru trebuie: - să destituie un purtător de cuvînt din lumea celor care nu bine-cuvîntă . Cum purtătorul de cuvînt nu poate fi tot timpul la purtător, e nevoie ca însuşi ministrul: - să fie atent cu propriile cuvinte . Ziariştii vor fi astfel scutiţi de a se simţi deosebit de "inteligenţi" (Traian Băsescu), după un mandat în care se vor fi dovedit îndărătnici ca nişte "măgari" (Ion Iliescu). Ca să nu suferim debusolările din plină criză aviară, cînd ministrul de la Agricultură ne prezenta gravitatea situaţiei, iar celălalt, de la Sănătate, ne îndemna să NU ne panicăm, dar ei înşişi organizau cinci conferinţe de presă în aceeaşi zi, un ministru trebuie: - să convină şi cu ceilalţi colegi de Cabinet asupra subiectelor comune . Dacă un ministru are nemulţumiri - nu trebuie să telefoneze nici jurnalistului semnatar, nici redactorului-şef. Telefonul poate fi o formă de presiune. Ministrul trebuie să ceară un drept la replică, prin intermediul Biroului său de Presă . Acest birou nu va putea ameninţa "să taie publicitatea" sau "să dea foc ziarelor", cum au făcut domnii Dan Matei Agathon sau Aurel Pană. - ministrul poate oferi cadouri jurnaliştilor, cu o valoare cel mult simbolică şi dacă protocolul o cere . O ziaristă nu poate astfel refuza trandafirii lui Adrian Năstase de 8 martie, dar în mod cert va refuza plicurile bănoase ale Rodicăi Stănoiu. Liana Pătraş este jurnalistă la Realitatea TV. Relaţiile externe Iulian CHIFU Să asculte ce i se spune - Cunoaşterea limbilor străine Prima regulă intervine chiar din momentul nominalizării şi se referă la cunoaşterea limbilor străine. Dacă un ministru nu cunoaşte o limbă străină, ar trebui să refuze nominalizarea. Dacă nu cunoaşte limba engleză, trebuie să se apuce urgent de ea. În cazul ministrului de Externe, dacă nu cunoaşte două limbi străine (obligatoriu engleza), ar trebui să se lase de politică externă (nu poate să o facă decît la nivel de diletant dacă nu poate citi analize şi documente în limba în care au fost redactate). - Normalitate Un ministru trebuie să se comporte normal, fără excese. Să discute deschis şi credibil. Nu trebuie să fie centrul atenţiei nicăieri, e mai important să devină relevant cînd deschide gura şi propune soluţii şi idei. - Respect Un ministru trebuie să asculte pînă la capăt ceea ce i se spune, chiar dacă nu este de acord cu cele auzite, şi să-şi expună clar poziţia acolo unde nu este de acord. - Responsabilitate Un ministru nu trebuie să angajeze România în nici un punct fără mandat sau înainte să se fi consultat cu colegii săi, în special premierul şi ministrul de Externe. Să nu îşi spună părerea în chestiuni pe care nu le cunoaşte. Să respecte cu precizie obiectivele vizitei şi mandatul, pus la punct cu premierul şi ministrul de Externe. Să nu-şi ia angajamente pe chestiuni de care nu e sigur. Să nu se angajeze la lucruri pe care nu le poate respecta. Să realizeze cu bună-credinţă tot ce a promis. Nu orice ministru face politica externă a unui stat. Mai mult, pentru că sistemul românesc atribuie responsabilităţi şi instituţiei prezidenţiale, ministrul de Externe trebuie să se pună de acord cu preşedintele şi să respecte sarcinile trasate de premier în realizarea politicii externe, aşa cum a fost ea prezentată şi susţinută în programul votat de Parlament la validarea Cabinetului. - Coerenţa şi un dezvoltat simţ al ridicolului Un ministru - oricare ar fi domeniul său de activitate - trebuie să ceară totdeauna consultaţii de la Ministerul de Externe, înaintea unei vizite în străinătate, şi să se pună de acord cu premierul privind spaţiul său de manevră. Astfel va evita un turneu de fotbal într-o ţară unde sînt suspiciuni de proliferare nucleară şi nu va încerca să vîndă frigidere în Groenlanda. Bunul-simţ, simţul umorului şi un dezvoltat simţ al ridicolului pot să modeleze orice intervenţie externă a unui ministru. - Evitarea tensiunilor Un ministru nu trebuie să devină sursă primară de conflict prin modul în care arată, prin ceea ce face sau spune. În afară de tenacitatea şi hotărîrea cu care trebuie să susţină propriile poziţii în limitele mandatului sau să ştie cînd e nevoie să ajungă la un compromis acceptabil în favoarea României, e relevant să nu fie habotnic în apărarea unor poziţii, să evite agresivitatea şi ridicarea tonului şi, mai ales, să evite să escaladeze atmosfera unor negocieri mai strînse într-o zonă conflictuală. Iulian Chifu este conf. univ. dr., secretar ştiinţific al Departamentului Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană al SNSPA. Relaţiile cu adevărul Mihaela MIROIU Minciuna împotriva binelui public Democraţia presupune consimţămîntul informat al cetăţenilor în privinţa viitorului guvernării. Informarea se realizează în campanii electorale, prin programe sau mesaje politice. Noi alegem prestatori de servicii de guvernare. Consimţămîntul se realizează prin vot. Consecinţa minciunii, a înşelăciunii sistematice în politică este prăbuşirea în trepte a încrederii publice: întîi într-un partid, apoi în altele, iar în condiţii de minciună endemică, chiar încrederea în democraţie. Politicienii sînt ispitiţi să confişte statul pentru ei înşişi. În faţa falsităţii politice cronice şi a lipsei de control transparent asupra bugetului public, oamenii încep să creadă îndreptăţit că statul nu le mai aparţine. Mai speră o vreme, sub lozinca generică, adresată guvernanţilor: "Daţi-ne statul înapoi! ", dar apoi tind să se revolte în moduri imprevizibile şi adesea anarhiste. Prima poruncă a eticii în politică este: - Nu te folosi de cetăţeni ca de simple mijloace pentru interesele tale şi ale grupului tău! Iar cea de-a doua poruncă, derivată din prima, este: - Să nu faci promisiuni mincinoase! Promisiunea mincinoasă nu este totuna cu "minciuna albă", cea flatantă, diplomatică, de tipul: "Cetăţenii minunaţi ai acestei ţări merită tot ce e mai bun!" sau: "Viaţa mea aparţine poporului român!". Promisiunea politică: "Va creşte bugetul educaţiei la 6%" determină oamenii să facă alegeri: să rămînă la studii în România, să dorească o carieră didactică fiindcă se poate trăi din ea, să creadă că vor avea studii de calitate şi vor fi căutaţi pe piaţa europeană şi pentru altceva decît pentru căpşunărit, menaj, construcţii, ciobănie şi prostituţie, sau măcar să creadă că nu le mai cad copiii în privata insalubră şi fără uşi, din fundul curţii şcolii. Pentru spirite mai sofisticate, liberalismul şi social-democraţia sînt doctrine care se asociază obligatoriu cu politici de investiţie în educaţie, căci de aceasta depinde capacitatea indivizilor de a intra în competiţie. Cînd aud de politici antieducaţie, refuză să creadă că statul are guvernămînt liberal sau/şi social-democrat. Tot aşa, ei refuză să creadă că este vorba de social-democraţie cînd un partid autointitulat astfel (cazul PSD), odată aflat la guvernare, face politici care conduc la polarizare socială între cei "putred de bogaţi" şi cei "putred de săraci" (M. Cărtărescu). Despre caracterul "criptic" al conţinutului integrării europene se spune că este o minciună prin omisiune, în interesul binelui public. Dacă oamenii ar şti ce-i aşteaptă prin intrarea în competiţie transnaţională - susţin politicienii paternalişti -, s-ar speria şi n-ar mai dori integrarea. Cei tineri vor beneficia de pe urma faptului că nu a existat un consimţămînt informat. Cazul nu este scuzabil etic. Experimentele pe cetăţeni nu sînt permise! Deci: - Informează cetăţenii corect, inteligibil şi din timp, asupra schimbărilor majore care îi privesc! Dincolo de acest caz, domină însă înşelăciunea împotriva binelui public: deturnarea statului de drept, capturarea statului de către grupuri private de interese. Cetăţenii nu îşi pot pune interesele pe agenda politică şi pierd controlul banilor publici. Păcatul capital al politicienilor este capturarea statului. Cum adesea capturarea o fac sub acoperire legală, odată ce ei fac legile, nu mai pot să fie pedepsiţi decît moral, prin excludere din politică.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

episcopia tulcii jpg
Ierarhi menționați în scandalul sexual cu deputatul Bălășoiu în prim-plan. Scrisoarea care poate arunca în aer BOR
Numele a patru ierarhi ai Bisericii Ortodoxe apar menționate într-o scrisoare adresată Patriarhului României, în care înaltelor fețe bisericești li se aduc acuzații grave de natură sexuală. Prelații se apără și spun că acuzatorul este un frustrat.
 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Bătaie între soldați și recruți la o bază militară din regiunea Moscova: Poliția Militară a intervenit pentru a calma spiritele
Soldați aflați sub contract și bărbați recent mobilizați pentru război s-au luat la bătaie la baza Alabino, din regiunea Moscova, după ce aceștia din urmă s-au opus confiscării telefoanelor mobile.
foto 1 luminite jpg
Primăria care sfidează criza energetică. La Craiova, luminițele de Crăciun se aprind din 11 noiembrie
Primăria Craiova a hotărât ca în acest an luminițele de Crăciun să fie aprinse cu trei săptămâni mai devreme decât în 2021. Autoritățile susțin că beculețele din oraș consumă pe lună cât 13 calorifere electrice.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.