Manifestul nostru a avut succes!

Publicat în Dilema Veche nr. 212 din 9 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- interviu cu Nicolae ION din Sintești, județul Ialomița - Sînteţi unul dintre cei doar 61 de deţinuţi politici din vremea regimului Ceauşescu. Aţi fost arestat în 1980. Pentru ce anume? Calificarea lor, a Securităţii, a fost "propagandă împotriva orînduirii socialiste"! Dar nu a fost ăsta adevărul, ci, efectiv, eu am făcut nişte manifeste cerînd eliberarea lui Paul Goma, cu toţi cei care au fost arestaţi în 1977. Pentru acest motiv, m-au descoperit după vreo 4 ani şi pentru acest motiv m-au ameninţat cu 20 de ani de puşcărie şi că-mi confiscă tot ce... au şi trecut la confiscare! Cum aţi ajuns să cunoaşteţi Mişcarea Goma? Aveam un atelier de reparaţii radio în Bucureşti, pe strada Nerva Traian. Acolo, fiind între... marea majoritate erau evrei, am cunoscut un cetăţean căruia i-am întreţinut aparatul de radio şi i l-am reglat de două ori pentru ca să asculte "Europa liberă". A venit într-o zi la mine în atelier plîngînd şi mi-a povestit despre arestarea lui Paul Goma; de fapt, era arestarea lui a doua oară! M-a rugat să facem ceva! Noi aveam încredere unul în altul pe motiv că el mi-a cerut la începutul începutului să-i reglez mai clar aparatul de radio, ca să asculte mai bine "Europa liberă". După cum se ştie de către toată lumea, "Europa liberă" era distorsionată de multe semnale ca să nu se poată auzi. I-am tras puţin oscilatorul din radio, moderatorul, pe postul de radio "Europa liberă"! Aşa am prins încredere unul în altul. A fost singurul căruia i-aţi făcut figura cu oscilatorul? Nu, au mai fost cîţiva, dar nu prea mulţi. Printre ei a fost omul ăsta, mai apropiat pentru faptul că mi-a povestit că a fost arestat şi el, a fost trimis la Canal, şi pentru faptul că a suferit din cauza comunismului. Şi am început şi eu să-i povestesc despre părinţii mei. Tata a fost bătut, chinuit... la Sfatul popular, de către cineva de la raionul de partid, că aşa era înainte, ca să se înscrie la colectiv. A venit acasă, l-a aruncat peste poartă şi multe chinuri de felul ăsta... Şi uite aşa, s-a întîmplat ca eu, crescînd odată cu necazurile care au fost în toată ţara, a pornit în mine, mi s-a născut ura, ura împotriva comunismului. Vă mai amintiţi cum îl chema pe domnul respectiv? Milea Tănăsescu, str. Negru Vodă, 10! Pe lîngă biserica Sfînta Vineri stătea... Mai trăieşte? Nu, a murit, a murit exact în momentul cînd ne-a arestat pe noi. A venit Securitatea ca să-l aresteze, a făcut un infarct şi a murit pe loc! Aşa cum v-am spus, am prins încredere unul într-altul, am rămas prieteni. În momentul cînd el a venit plîngînd la mine să-mi povestească despre Paul Goma, m-am gîndit şi i-am zis: "Domnu’ Milea, am să trec pe la dvs. ca să vedem ce putem face!" Ce credeţi c-am făcut? Dintr-un storcător de maşină de spălat - pe care le ştie toată lumea, erau cu o manivelă, cu două suluri de cauciuc, băgai rufele între ele şi le storceai după ce spăla maşina - am făcut o tiparniţă. Nu pot s-o numesc altfel! Am tipărit manifestele! Am luat nişte ştampile din comerţ, pe cauciuc din ăla de se schimba data... am decupat literele şi cu cifrele de care am avut nevoie, le-am aplicat pe unul dintre suluri, în sens invers... şi am făcut tiparniţa. Am mai cunoscut doi prieteni... între timp am devenit prieteni, o femeie şi un bărbat. Ce scriaţi în manifeste? Am cerut eliberarea lui Paul Goma cu cei 50 de oameni care au fost... au fost 50 de inşi arestaţi în seara respectivă şi, dacă nu - ei, la mintea noastră de atunci, era şi o minte mai slabă - trecem la măsuri ca: aruncăm în aer nu ştiu cum, facem nu ştiu ce... Bine, lor... eu cred că, pe undeva, le-a fost frică, că ei nu şi-au dat seama că noi sîntem doar patru inşi! Ei au crezut că sîntem, eu ştiu, o organizare puternică! Şi, într-adevăr, a avut succes manifestul nostru! Deci, în seara de 9 mai înspre 10, 1977, am dat, de la 12 pînă la 4 dimineaţa, în două oraşe, în Bucureşti şi Ploieşti. Cîte manifeste aţi tipărit? Cred că vreo 30-40.000! Pe ce hîrtie? Pe hîrtie din asta velină de scris, de la librărie, pachete mari... Şi, am împrăştiat... După două zile i-a pus în libertate! Le-a dat paşaportul şi direcţia: Franţa! Bineînţeles că Franţa le-a acordat azil politic care se dădea foarte greu în timpul ăla şi au plecat în Franţa. Nu ştiam nimic de ei şi nici ei de mine, dar ceva, ceva se auzise! Cum s-a produs arestarea dvs.? Cum v-au găsit, cum v-au prins? Eu am un fiu, un fiu din prima căsătorie, prima şi ultima, bineînţeles, am avut un copil. ...îmi pierdusem buletinul în seara cînd am împărţit manifeste. Eu am anunţat buletinul la Secţia de Miliţie. Acolo era un oarecare ofiţer care îmi era prieten... venise la mine, îl servisem şi eu cu nişte reparaţii de radio. A venit la mine ca să mă întrebe dacă am găsit buletinul sau... În timpul ăsta, pe cînd era în casă acest ofiţer de Miliţie, a venit şi fi-miu. Beşliu Mariana, trecuse pe la mine..., mi-a adus o mapă cu toată documentaţia care trebuia să plece peste hotare, trebuia să plece la postul de radio "Europa liberă"! Fiul meu, avînd vreo 13-14 ani şi cînd l-am văzut, mi-a venit inima în mînă! Ce înseamnă toată documentaţia asta? Noi am avut... am trimis la fiecare minister din timpul ăla, în care am pus într-un plic manifestul nostru şi fiecare ne-am trecut în manifest acolo, numărul de buletin, dar nu le-am... n-am specificat nicăieri că e numărul nostru de buletin că - vă daţi seama - ne tăiam craca de sub picior! Da’ am dat numărul! Nu numele, ci numărul! Noi sîntem cetăţeni, cetăţeanul cu numărul cutare. Îi fac semn lui fi-miu, îi spun să ia mapa de pe masă şi să plece, în parc, undeva, să stea o oră, o oră şi ceva şi pe urmă să vină înapoi! I-am atras atenţia: "Nu umbli în mapă pentru că n-ai ce să găseşti acolo, sînt nişte acte!". Grupul dvs. avea vreun nume? Da, sigur... Partidul Liber Român! Ştampilă de secretar, ştampilă de... mai mult aşa, ca să apărem că sîntem o organizaţie cît de cît puternică... Şi chiar am apărut o organizaţie pentru ei... că le-a fost teamă! Aşa a făcut, mi-a luat mapa şi a plecat! Dacă eu i-am zis să nu umble, el a umblat, a luat la nimereală un plic! A scos un plic de acolo şi l-a păstrat. Cît l-a păstrat? Nu prea mult... Cine l-a învăţat, mă-sa, nu ştiu... şi plicul a ajuns la Miliţie. Unde v-au dus după ce v-au arestat? La Securitate, în Rahova. Acolo ne-a ţinut în timpul anchetei. Cît a durat ancheta? Foarte mult... vreo două, trei luni a durat. Ce întrebări vă puneau? Toate întrebările erau ca să recunoaştem! Mai mult forţat... de ce ai făcut-o, pentru ce ai făcut-o... mai ales mie, mi-a făcut atîtea... nu numai nervi, da’ ameninţări... Procesul a fost judecat de un tribunal militar? Tribunal militar... cum naiba se numea... cel care l-a judecat pe Antonescu! Pe acolo, pe Plevnei. A fost un proces deschis, cu public sau cu uşile închise? N-a avut nimeni acces decît doi sau patru poliţai... miliţieni cu arme automate. Aţi fost judecaţi individual sau... Am fost judecaţi individual, da’ toţi în ziua aia şi grupul băgat pe rînd! După ce m-a ascultat primul pe mine, au intrat ceilalţi, da’ pe mine nu m-au dat afară, pe mine m-au ţinut în continuare cu ei pînă cînd s-a terminat. Cînd s-a terminat, ne-a dus pe toţi trei la dubă. Ce condamnare aţi primit? Care a fost sentinţa? Eu am primit 10 ani, colegul meu, 7 şi femeia a primit 5 ani. (aceste fragmente dintr-un interviu de radio le-am obţinut prin amabilitatea doamnei Victoria Ionescu)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.