Malformaţia reality show

Gabriel DALIȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Malformaţia reality show jpeg

De cîţiva ani buni, România a devenit ţara reality show-urilor, iar acest tip de program de televiziune este locul perfect în care moare capra vecinului, iar asasinul ei cîştigă marele premiu. Începutul fenomenului are două cauze: importul formatelor TV de succes din Occident şi instituţionalizarea circului autohton. Deşi aceste emisiuni beneficiază de bugete extrem de mari, popularitatea lor a ratificat amatorismul pe micile ecrane, a degradat ideea de realitate şi a promovat fals, în mare parte, nevoia de celebritate a unor oameni obişnuiţi.

M-a preocupat într-o vreme destul de mult dinamica reality show-urilor de succes din România şi de afară. Goana după „materiale“, căci „materiale“ se numesc acele filmări care se difuzează publicului, după ce au fost selectate şi prelucrate din brutul de 24 de ore din 24, constituie prima etapă a show-ului însuşi care nu trebuie să fie anticipat de telespectatori sau mimat de realizatori. Căci nu doar personajul luat individual este important într-un reality show, ci jocul acestuia în raport cu celelalte personaje şi capacitatea lui de a folosi intriga ca pe o marfă traficată în favoarea sa. În fond, un reality show nu este un documentar despre activităţile unor oameni, ci o sumă de interacţiuni menite să construiască un program atractiv pentru un anumit target.

„Realitatea“ reality show-ului nu este imparţială şi rece, ci învolburată şi direcţionată, în funcţie de prioritatea anumitor poveşti care o compun. Îmi amintesc de doi concurenţi care, la un moment dat, au avut posibilitatea de a pleca împreună la o lecţie de dans cu un instructor. Deşi între ei nu exista nici un fel de instinct romantic, materialul difuzat mai apoi a surprins, printre altele, flirtul băiatului cu acea fată. Filmat cu o singură cameră, decupajul a fost foarte uşor de realizat la montaj. Întoarcerea privirii băiatului, singur aflat într-un cadru general, către instructorul de dans care îi indica mişcările, a fost montată de parcă s-ar fi uitat spre fundul colegei lui, iar răspunsul la o întrebare adresată concurentei cu privire la instructorul de dans, montat ca şi cum ar fi fost despre colegul ei: „este atent şi răbdător, nu şi-a pierdut firea cu mine. Deşi eu nu prea ştiu să dansez, cu un partener potrivit, totul se rezolvă“. E un caz izolat de trucaj, deşi nu trucajul defineşte reality show-ul. Inutil să mai spun că telespectatorii care au comentat materialul au fost surprinşi de reacţia de respingere a celor doi, înţeleasă ca un gest pudibond.

„Realitatea“ reality show-ului se defineşte uneori ca un hibrid aflat între camera de filmat şi cabina de montaj. În fond, brutul este de multe ori orientativ şi foloseşte doar dacă este împachetat corespunzător de un producător TV talentat. Evident, nu tot ce se filmează poate fi difuzat la televizor. Audienţa e cea care ţine într-o grilă de programe o emisiune, nu adevărul sau realitatea pură. Succesul unui reality show constă mai ales în ideea „de a (se) lua de bun“ tot ce se difuzează şi în lipsa oricărui dubiu. Totul trebuie să pară real, credibil, să aibă puterea să modifice comportamentul telespectatorului de la unul suspicios, fără aderenţe la acest tip de program de televiziune, la altul credul şi participant activ în show. Foarte importantă este şi atitudinea părtinitoare a celor care urmăresc reality show-ului, care ajung să empatizeze cu oameni care le seamănă comportamental, „tari în gură“, care ştiu „să i-o tragă altuia“, care „bine i-au făcut ăluia.“

Dacă am încerca stabilirea unui anumit grad de realitate, vom descoperi că, în cea mai pare parte, materialele difuzate într-un reality show reflectă realităţi, cosmetizate. Caracteristica unui reality show nu este neapărat trucarea sau reflectarea adevărului, ci malformarea realităţii prin accente care devin cheie de interpretare a unui material dat. În cele din urmă, concurenţii reality show-rilor, aflaţi în căutarea unei străluciri intense, sînt, de fapt, aventurierii propriei lor degradări. 

Gabriel Daliş este poet. Cel mai recent volum publicat este antologia : pînă mereu (Editura Charmides, 2010). A lucrat în echipa de producţie a unui reality show de succes din România. Blogul autorului: www.gabrieldalis.ro.

Foto: Florin Lăzărescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Ce „trucuri” folosesc supermarketurile pentru a vă determina să cumpărați mai mult decât vă trebuie
Când merg la cumpărături în supermarket, majoritatea românilor au în vedere un buget prestabilit, însă rareori pot să-l respecte respecte, din cauza unor „trucuri” folosite de retaileri.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.