Mai putem să visăm la spațiul cosmic?

Cristi MĂRCULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
Mai putem să visăm la spațiul cosmic? jpeg

Am trecut deja de primele două Odisei spațiale (2001 și 2010) și nici măcar n‑avem o amărîtă de bază pe Lună. 

Ni s-au promis chestii. Baze pe Lună, colonii pe Marte, exploatări miniere prin centura de asteroizi, porți galactice. Ce-am avea de fapt sînt ruinele Space Age-ului american și grupuri statuare cu tematici cosmonautice răsfirate prin spațiul ex-sovietic. Piese de iconografie datată, vintageuită și căzută în ruine. Ne-am ales cu siri-uri și alexe în loc de Lt. Data, avem fabrici de sex dolls în loc de cyborgi și viitorul pare mai aproape de dezastrele ecologice prevăzute prin cinema-ul SF al deceniului opt. E foarte ușor să rezonezi cu dez-încîntarea generalizată apropo de posibilitățile de-a realiza măcar ceva din fanteziile științifico-fantastice în viitorul apropiat. Pentru că avem știința, dar nu avem voința de-a ieși cu tehnologiile (care chiar sînt avansate) din zona consumerismului cretinopat în care s-a îngropat capitalismul. Același capitalism ai cărui miliardari din Silicon Valley dau cu mașini prin sistemul solar și vorbesc de o nouă eră spațială.

Dar chiar avem un nou elan de eră spațială? Să vedem ce zice programul teve, pentru că la televizor, prin seriale, s-a construit și se va construi orice bază pentru aventuri dincolo de atmosfera Terrei.

Teve-ul zică că ne regrupăm pentru a o pune de-o nouă epocă de explorare a cosmosului sau, mă rog, sistemului solar proxim nouă. Semnele sînt clare: serie nouă din Star Trek (mult prea disperat să fie woke și corect politic ca să mai aibă loc și de SF adevărat), The Expanse (ecranizare a romanelor lui James S.A. Corey și antidot pentru tot ce-i penibil la Star Trek Discovery), un surplus de cool-ness din seria animată Love, Death & Robots (care, da, este di grande și ecranizează nuvele semnate de nume mari, alde John Scalzi, Peter F. Hamilton, Ken Liu și Alastair Reynolds). Nici cu Nightflyers (o nuvelă a lui George R.R. Martin extinsă pe un întreg sezon) nu are de ce să ne fie în vreun fel rușine. Ba din contra. BBC-ul, ca o grande dame perfect cuplată la posibilitățile tehnologice ale momentului, lansează o serie nouă din The Planets, o docu-serie despre who’s who pe la noi prin ograda sistemului solar. Avem chiar și un spoof deloc camuflat la adresa lui Star Trek: The Orville, de (și cu) Seth MacFarlane. Și dacă umorul și umorile lui MacFarlane nu-s chiar atît de tocite cît să fie pentru oricine, Lost in Space, serial remake al unui alt serial din deceniul șase, acoperă și restul demografic neinclus de celelalte. Lost in Space este recomandabil doar celor sub 14 ani și celor peste 64 de ani. Și Mars, serialul de docu-ficțiune despre cum ar fi dacă în 2033 ne-am apuca serios de colonizat planeta Marte.

Sînt mai multe seriale decît cele menționate, dar toate au o problemă: sînt derivațiuni și remake-uri. Le-am mai văzut, fie sub formă episodică, fie compactate în filme de lungmetraj, pe toate. Și totuși, visele noastre despre coloniile pe Lună par absente. Sînt îngropate. Au ajuns într-un punct mort. Numai chinezii mai par vag interesați, în real-politica contemporană, de Lună. Bizar, pentru că visam la Lună încă dinainte să inventăm cinema-ul. Bizar pentru că, da, există toate teoriile despre aselenizarea falsificată într-un studio strict secret de Stanley Kubrick. Ce‑i drept, au dat subiectul spumos al unei comedii hipsterești, Moonwalkers (2015, regia Antoine Bardou-Jacquet), în care niște tineri deloc isteți, dar plini de elan, trebuie să ofere serviciilor secrete americane un fake moon landing, lipsiți fiind de Kubrick, cel care era responsabil de proiect. Și nu-i singura dată cînd teoriile conspirației spațiale au dus la filme memorabile. Capricorn One (1977, regia Peter Hyams) duce o altă misiune spațială, de data asta spre Marte, în miezul unui cataclism de imagine. Misiunea fiind doar o înscenare, atunci cînd nava explodează cosmonauții din studioul de transmisii video „de pe Marte“ trebuie să dispară. Thriller-ul lui Hyams vine la pachet cu anxietățile epocii Watergate și pe fondul unei încrederi extrem de scăzute a publicului american în propriile sale instituții. Se aterizează cu mai mult succes pe Europa, luna lui Jupiter, în Europa Report (Sebastián Cordero, 2013), iar aici situația este cu totul alta. Departe de chestionarea veridicității, filmul lui Cordero plusează la surplus de realism și alege un format de found footage pentru ca aventurile lui Sharlto Cooper și ale Anamariei Marinca să dea mai realist impresia de pericol și de mister pe o planetă străină.

Ar mai fi multe de zis și despre cum ne dezarhivăm visele despre cosmos și cosmonauți puse pe celuloid, și despre cum ne putem încrede (sau nu) în guvernele și corporațiile contemporane să facă treaba cum trebuie în ce privește spațiul cosmic. Dacă vom cuceri sistemul solar, lucrurile vor fi mai mult ca în serialul The Expanse și extrem de puțin asemănătoare cu Odiseea spațială 2001. Capodoperele n-au preconizat niciodată exact viitorul. Dar să nu ne deprimăm. Cu mai bine de un secol în urmă, Georges Méliès trimitea domni și doamne într-un obuz pe Lună (1902) și, prin 1964, First Men in the Moon (regia Nathan Juran) făcea deja mișto dulce și ironic de romanul din 1901 al lui H.G. Wells. Explorarea spațiului cosmic ficționalizată de cinema și de literatură supraviețuiește mai mult estetic decît intelectual. 

Cristi Mărculescu este critic de film.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Ziua 55 a războiului Ucraina - Rusia Bucha FOTO Gettyimages
„Sunt al naibii de civili”: apelurile telefonice interceptate dezvăluie mărturisiri făcute de soldații ruși
Un soldat rus l-a expus pe președintele Vladimir Putin cu o recunoaștere uluitoare în timpul unei conversații înregistrate cu iubita sa, conform unui articol apărut pe https://www.dailytelegraph.com.au/.
edi iordanescu selectioner jpg
Edward Iordănescu, făcut praf: Gică Popescu a dat un verdict devastator după campania din Liga Națiunilor
În ianuarie, selecționerul vorbea despre promovarea în Liga A. În septembrie, a dus România în Liga C. De pe ultimul loc în grupă!
parlamentar bosnia jpg
Fost parlamentar bosniac, arestat la Timișoara. Este condamnat în țara lui pentru corupție
Un fost parlamentar bosniac, condamnat în țara sa la trei ani de închisoare pentru corupție, a fost arestat la Timișoara în baza unui mandat european de arestare. Fostul parlamentar a fost introdus în arestul IPJ Timiș.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.