Mai multe feluri de a vorbi și de a tăcea în Parlament

Sebastian ZACHMANN
Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
Mai multe feluri de a vorbi și de a tăcea în Parlament jpeg

„Hai, stinge repede țigara, că urmează Crin la cuvînt!” Vorbele au fost rostite cu frenezie în vara anului 2012 de un senator PSD cu greutate (la propriu și la figurat), absorbit de retorica lui Crin Antonescu, liderul PNL în vremea uriașului politic USL. Se trăgea intens din țigări pe holurile Parlamentului, nu venise încă legea care să interzică fumatul în interior. Fumătorii erau fericiți și nu știau asta, ca să parafrazez un celebru titlu spaniol din vremea pandemiei. Ca președinte al Senatului, Crin Antonescu era, oficial, al doilea om în stat, însă purta la rever un titlu onorific mult mai prestigios: era cel dintîi orator al Parlamentului, calitate recunoscută, deopotrivă, de Putere și Opoziție, de prieteni și rivali. Legenda lui Crin Antonescu sporise în campania prezidențială din 2009, cînd, la o dezbetere în doi, i-a ținut piept lui Traian Băsescu, aflat atunci la apogeul său politic și verbal. În esență, nu mesajele transmise de Crin Antonescu impresionau audiența, ci abilitatea sa de a vorbi liber minute în șir, cu intonație, fără să citească de pe foi. „Are darul vorbirii, dom’le, ce mai!”, spuneau, la unison, senatori și deputați de la toate partidele. De multe ori, liderul PNL se pierdea printre virgule, făcea slalom printre fraze goale, însă cuvintele sale adunau cu arcanul parlamentari înșirați pe hol, la bufet sau la bîrfă, care lăsau deoparte țigări, cafeluțe și crenvurști îndesați în muștar ca să se ghiftuiască cu vorbe. Paranteză: și azi se mănîncă mulți crenvurști cu muștar la Parlament.

A fost o vară de neuitat în 2012. De fapt, a fost cea mai fierbinte vară politică din ultimul sfert de secol. USL l-a suspendat pe Traian Băsescu și președinte interimar a devenit al doilea om în stat: Crin Antonescu, oratorul de limbă română. În engleză, propozițiile liderului PNL erau însoțite, pentru mai multă claritate, de gimnastica mîinilor. Mandatul său de cîteva zile la Cotroceni a fost marcat de o întîlnire cu delegația FMI. România abia scoatea capul din criza economică, nu și din cea politică. Îl văd și acum pe Crin Antonescu agitat, așezat într-un fotoliu verde, de fabricație comunistă, prezentîndu-l cu gesturi largi și cuvinte puține pe Florin Georgescu, ministrul de Finanțe: „The father and mother of ha-ha”. Crin Antonescu avea cumva dreptate. Florin Georgescu fusese ministru de Finanțe și în vremea lui Nicolae Văcăroiu, deci era un fel de tată și mamă pentru români, de fapt mai mult ciumă decît mumă, dacă e să privim la jungla tranziției strict din perspectivă financiară. La scurt timp, Crin Antonescu avea să dispară din politică: acum tace la Bruxelles în limba franceză. I-a deschis calea spre Cotroceni lui Klaus Iohannis, care tace atît în română, cît și în germană. Doi poligloți ai tăcerii.

În schimb, s-a vorbit mult în Parlament în ultimii patru ani, dar cuvintele s-au transformat în jigniri, iar jignirile în ură. Ura e singurul proiect de țară transpartinic. Se urăște măreț în politică. Din 2016, Legislativul a fost dominat de o majoritate puternică PSD-ALDE (plus UDMR de cele mai multe ori), o putere surdă la orice critică a Opoziției. Nu a mai existat cale de mijloc, deci nu a mai existat dezbatere politică. Argumentele au pierdut războiul cu invectivele. Un exemplu relevant a fost discuția din zona Justiției, unde Puterea nu a acceptat nici măcar un singur amendament al Opoziției. Era suficient să urmărești doar o ședință a Comisiei Iordache (da, acel Iordache) ca să ghicești rezultatul final: mutilarea codurilor penale și a legilor Justiției. La votul din plen s-a remarcat un singur jurist – Șerban Nicolae –, însă nu prin interpretările rafinate venite în litera și în spiritul legii, ci printr-o dispută grobiană cu o colegă. Cosette Chichirău, parlamentar USR, i-a explicat că a depus 100 de amendamente la proiectul de modificare a legislației penale. Șerban Nicolae a răspuns: „L-ați citit pe vreunul? Nu mai rînjiți fasolea aia inutilă la mine”. În final, proiectul a fost adoptat cu o largă majoritate numai și numai în forma dorită de PSD. Între timp, Șerban Nicolae a devenit ecologist. Poate o fi și vegan. „Ciocu’ mic, acum noi sîntem la putere!”, fraza emblematică rostită de Anca Constantinescu (PDL) către colegii din PSD la mijlocul anilor 2000, e, de fapt, un disc pus pe repeat în fiecare legislatură. E imnul fiecărui partid ajuns la putere. E aroganța ca formă de guvernare.

Privind paușal, pare că se vorbește foarte mult în Parlament. Însă, luați individual, cei mai mulți senatori și deputați vorbesc doar o singură dată în patru ani de mandat, cînd depun jurămîntul. M-am uitat recent pe activitatea parlamentară a domnului Dănuț Andrușcă, fost ministru al Economiei în era Dragnea, una dintre mascotele politice contemporane. În total, potrivit datelor oficiale, deputatul Andrușcă a vorbit 36 de minute și 13 secunde în patru ani de mandat. Însă, în 2018, domnul Adrușcă a fost subiectul unei moțiuni simple depuse de PNL, prin urmare a fost obligat, ca ministru, să vină în fața Parlamentului pentru a da nițică socoteală. De la tribună, Dănuț Adrușcă a citit, asudat, un discurs care a durat exact 33 de minute și 53 de secunde. La final, ar fi trebuit să răspundă la întrebările colegilor, însă PSD pur și simplu a tăiat microfonul și l-a scos din sală. Era prea mult. Lecția de citire se terminase. Așadar, dacă scădem discursul obligatoriu, Dănuț Andrușcă a vorbit în patru ani de mandat 2 minute și 20 de secunde. Jurămîntul i-a luat 31 de secunde, deci ar mai rămîne vreo 100 de secunde, timp care a însemnat, de fapt, votul online din pandemie. Mai precis, la fiecare proiect de lege votat în perioadă stării de urgență, deputații și senatorii erau sunați de președintele de ședință (de obicei tot Florin Iordache) pentru a fi întrebați cum votează. „Pentru, domnule președintele”, răspundeau unii. „Împotrivă”, „Abținere”, răspundeau alții. Mă rog, unii nu reușeau să spună nici atît. Spre exemplu, întrebat cum votează, deputatul PSD Ionel Floroiu a răspuns cu o sinceritate debordantă: „Habar nu am, am dormit. Nu ştiu ce s-a întîmplat între timp. Acum m-am trezit”. Oficial, era în telemuncă.

Probabil vă întrebați prin ce mecanism rațional și politic hotărăsc acești oameni, reprezentanții poporului, dacă să voteze favorabil sau nu o lege. Citesc proiectul legislativ articol cu articol? Se consultă cu specialiștii? Răspunsul e mult mai prozaic. La sesiunile de vot final, fie că vorbim de Senat, Camera Deputaților sau plenul reunit al celor două Camere, se petrece următoarea scenetă: fiecare partid are un lider de grup parlamentar, care ocupă fotoliul din primul rînd al plenului. Liderul de grup dictează votul. Degetul mare îndreptat în sus înseamnă vot pentru, degetul mare înclinat în jos înseamnă vot împotrivă. Prin urmare, tot ce fac parlamentarii e să parcurgă cu degetul arătător ordinea de zi (pentru a nu rata numărul proiectului de lege discutat), iar cu privirea să urmărească degetul mare al liderului de grup, astfel încît să respecte ordinul de partid. E suficient să stai o zi la Parlament pentru a vedea că cei mai mulți parlamentari habar nu au ce votează. Pe de altă parte, unii chiar își iau munca în serios și studiază fiecare proiect de lege. Însă profesionalismul e minoritar în Casa Poporului.

În disperarea de a nu termina mandatul muți ca un stol de lebede, senatorii și deputații au inventat un nou tertip pentru a-și coafa rubrica de activitate parlamentară. Citesc declarații politice. E unul dintre cele mai bizare momente ale unei săptămîni parlamentare. Imaginați-vă sala de plen, impozantă, cu sute de locuri, cu loje și balcoane. Doar că la sesiunea de declarații politice auditoriul lipsește total. Fără legătură cu pandemia. Pur și simplu nu interesează pe nimeni. E ca un concert de operă fără spectatori, deși sînt conștient că jignesc puțin lumea artistică. O mînă de demnitari trec prin fața microfonului și citesc, uneori cu patos, o scurtă declarație de la tribuna Parlamentului în care desființează fie Puterea, fie Opoziția, după caz. Cui folosește? Doar aleșilor, care pot bifa pe site-ul Parlamentului încă o activitate politică. Desigur, declarația e rostogolită pe contul de Facebook, o variantă actualizată a celebrei butade: „Mircea, fă-te că lucrezi!”. Plus jurămîntul, plus secundele vorbite la votul online, se încropește un bilanț respirabil la final de mandat. Adevărata miză a majorității parlamentarilor e să evite cifra zero la capătul celor patru ani.

Am uitat de proiectele de lege semnate cu turma. Dacă aveți curiozitatea să vă uitați pe o inițiativă legislativă, veți vedea zeci, uneori sute de semnături. De fapt, acei oameni nu au contribuit cu nici o idee la forma proiectului de lege, care, în general, e o creație solitară. În realitate, un parlamentar vine cu un proiect gata făcut, apoi, pentru a căpăta mai multă greutate politică, strînge semnături de la tot partidul, ba chiar și din formațiunile rivale. De cele mai multe ori, cei care semnează o fac în orb, dovadă că mulți ajung să-și retragă iscălitura după ce izbucnește un scandal în presă. Dacă totul decurge în liniște, proiectul se contabilizează ca activitate parlamentară pentru toți cei care au semnat, nu doar pentru tătucul legii, „the father and mother of ha-ha”.

Două concluzii scurte. 1) Dezbaterea politică ar trebui să fie o instituție în sine în orice societate așezată. Nu e cazul în România, nici măcar la cel mai înalt nivel. Președintele în funcție s-a ferit de o confruntare cu adversarul direct în campania pentru prezidențiale. Doar Iliescu a mai procedat la fel cu Corneliu Vadim Tudor, dar contextul era incomparabil moral și politic. Indiferent de competitori sau partide, orice refuz de a participa la o dezbatere în cursa pentru cea mai înaltă funcție în stat e o jignire adusă democrației. 2) Politicienii au început să investească foarte mult în comunicare: angajează jurnaliști și echipe întregi de consultanți politic, însă rezultatul e de multe ori doar o acțiune de PR. Altfel spus, nimicul ambalat în hîrtie lucioasă. Riscul pentru următorii ani e ca limbajul de lemn din anii ʼ90, de esență tare, să fie înlocuit cu noua formă de rumeguș corporatist. Să urmărim cu atenție și puțintică îngrijorare.

Sebastian Zachmann e jurnalist la Adevărul.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

croissant Sursa pixabay com jpg
Topul alimentelor care nu potolesc foamea. Alternative sănătoase pentru a satisface pofta de mâncare
Experții în nutriție au realizat un top al alimentelor consumate frecvent, dar care nu pot alunga foamea. Deși au multe calorii și sunt bogate în zahăr și grăsimi, acestea nu sunt suficiente pentru a-i sătura pe oameni. În schimb, pot fi ușor înlocuite cu unele mai sănătoase.
Marcel Ciolacu, alături de Sorin Grindeanu și Daniel Băluță FOTO Mediafax
PSD, între ciocan și nicovală. Analist: „Partidul nu a trecut niciodată printr-o astfel de criză existențială”
Finalul celui mai așteptat scrutin - alegerile prezidențiale - plasează PSD într-una dintre cele mai complicate situații din ultimii ani: să asigure stabilitate la guvernare, așa cum promite din 2021 încoace, sau să se retragă pentru a încerca să se recupereze.
Vedere din orașul Kirkenes, Norvegia FOTO Shutterstock jpg
Încleștarea mocnită între marile puteri în Arctica. Cum se poziționează China, Rusia și Europa în cursa pentru resurse critice
Arctica devine rapid una dintre cele mai disputate zone ale lumii. China se confruntă cu o concurență acerbă din partea Rusiei, Europei, Indiei și SUA. Se poate spune că o cursă pentru resursele din Arctica a început, în timp ce în fundal tensiunile geopolitice sunt în creștere.
Nemo a  câștigat Eurovision pentru Elveţia cu The Code  Foto X ESC Discord
Putin și-a înființat propriul Eurovision. Concursul care a „inspirat” Gayropa
Propaganda rusă a inventat termenul „Gayropa” după Eurovision 2024 care a fost câștigat de un „homosexual din Elveția” și a considerat că aceasta constituie dovada definitivă a „degenerării Europei”. Anul acesta, Rușia și-a înființat propriul Eurovision, care va fi supravegheat atent de o comisie sp
Femei deţinute la Canalul Dunăre-Marea Neagră
25 mai: ziua când comuniștii au luat decizia de începere a lucrărilor la Canalul Dunăre - Marea Neagră
Pe 25 mai, conducerea Partidului Muncitoresc Român a luat decizia de începere a lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Tot pe 25 mai a început construirea Canalului Suez.
Ungaria, destinatii turistice  Sursa visithungary Facebook (15) jpg
Cele mai căutate destinații de vacanță în Ungaria, la câteva ore de România. „Perlele” turistice ale țării vecine
Deși nu are munți spectaculoși și nici ieșire la mare, iar limba maghiară poate da bătăi de cap turiștilor, Ungaria rămâne o alegere de vacanță accesibilă și tot mai populară în rândul românilor.
bursa locurilor de munca 23 mai 2025 slatina   foto alina mitran (7) jpg
Prăpastia între angajatori și șomeri se adâncește. „A fost bursa oamenilor 50+. Pe unii îi înțelegi că așteaptă pensia”
Într-un județ cu peste 8.000 de șomeri înregistrați oficial în evidența serviciului public de ocupare angajatorii spun că-și găsesc mai greu ca niciodată forță de muncă. „Cei mai mulți au venit cu bilețelul în mână, să spună că nu sunt interesați”.
tren plin cu prizonieri duși în lagărul de la Auschwitz FOTO GettyImages jpg
Ucigașul în halat alb care momea copiii cu ciocolată. Adevărul despre experimentele horror de la Auschwitz
Lagărul de la Auschwitz a fost iadul pe Pământ. Acolo au murit 1.1 milioane de oameni. Acest loc al durerii și al vărsării de sânge era fieful „Îngerului Morții”, așa cum a fost poreclit medicul nazist Josef Mengele. Acesta era „Dumnezeul” întunecat al lagărului, care hotăra cine trăiește.
festivalul de Film Cannes 2025, foto lithub png
O tentativă de sabotaj la reţeaua electrică le-a dat emoţii organizatorilor Festivalului de Film de la Cannes, chiar în seara Galei
O tentativă de sabotaj a rețelei electrice a pus în pericol buna desfășurare a Festivalului de Film de la Cannes, chiar în seara Galei de închidere.