Mai dorim trecerea la euro?

Publicat în Dilema Veche nr. 710 din 28 septembrie – 4 octombrie 2017
Mai dorim trecerea la euro? jpeg

Moneda unică, în interiorul unui spațiu geografic, a fost visul oricărui stat cuceritor. După rezolvarea conflictelor pe cîmpul de luptă, cel puternic impunea moneda sa celui cucerit. După al Doilea Război Mondial, proiectul european de unificare își propune, pentru prima dată în istorie, realizarea unui spațiu monetar comun. O asociere pașnică de state suverane merge pînă acolo încît își propune o monedă comună și pune în practică acest proiect. Euro este expresia monetară a dorinței de apropiere și integrare europeană. România, ca țară membră a UE, și-a asumat încă de la aderare obligația de a adopta ulterior moneda unică. Angajamentul este lăudabil, numai că, și în acest caz, de la vorbe pînă la fapte este o cale lungă. Simplele declarații nu țin loc de fapte, iar vorbele nu aduc moneda unică în economia românească.

Dacă vom privi în trecutul apropiat vom vedea că ținta de timp de trecere la moneda unică a fost mereu amînată. Și nu a fost rău că a fost amînată. Rău a fost și este că România nu a avut niciodată un plan real de trecere la moneda unică. O adoptare a monedei unice în condiții de asimetrie gravă cu economiile europene, membre ale euro-zonei, ar fi putut produce mai multe daune decît beneficii. Chiar membră a UE fiind, România deține încă un puternic sector de stat, inflexibil și deficitar gestionat. În același timp, avantajele comparative de prețuri ale factorilor de producție s-ar fi putut estompa în dauna noastră. Amînările în luarea unei decizii au avut în vedere, și pe bună dreptate, și diferența mare în ceea ce privește criteriile de convergență reală. Sîntem încă mult în urma statelor europene dezvoltate și recuperarea decalajelor nu s-a făcut în timpii la care speram.

Cea mai importantă întrebare la care trebuie să răspundem acum este aceea dacă mai dorim trecerea la euro. Nu este o întrebare retorică, avînd în vedere populismul și euroscepticismul care cuprind lumea politică românească din ultimii ani. Cei care ne conduc acum nu sînt preocupați de obiectivul adoptării monedei unice. Dimpotrivă, întregul set de politici economice pe care le pun în practică are șanse mari să arunce în aer setul de indicatori de convergență nominală. Guvernul de azi ne îndepărtează de euro-zonă. Ne îndatorăm cu o viteză foarte mare, cheltuim mult cu măririle de salarii, iar în viitorul apropiat România poate intra în zona unei inflații nedorite, a cărei mărime poate depăși ușor criteriul „rata inflației“ din setul de indicatori de convergență nominală. Iluzia unor venituri cu mult peste potențialul economiei ne duce și spre ratarea obiectivului de adoptare a monedei unice. Chiar dacă nu o spun în mod clar, public, politicienii care conduc acum țara, prin ceea ce fac, pot amîna, pentru o perioadă greu de precizat în timp, adoptarea monedei unice. Există un paradox pe care dorim a-l semnala. Se declară pro-europeni, dar acționează împotriva principiilor și regulilor de coexistență în cadrul UE. Pentru a putea adopta moneda unică trebuie să spunem încă o dată, cu voce tare, că dorim această monedă. Dezbaterea despre politică și factorul politic în contextul trecerii la moneda unică este importantă deoarece acest pas trebuie să fie asumat de către clasa politică în ansamblul său. Fără a fi bănuiți de nostalgia unanimității, subliniem importanța consensului politic. Obiectivul trebuie asumat de către toate partidele. Un asemenea proiect se poate întinde pe mai mulți ani, trecînd dincolo de schimbările politice dictate de ciclurile electorale. Dacă toată lumea politică spune că este de acord cu moneda unică, atunci cu toții trebuie să semneze un document programatic și să respecte punerea sa în practică.

În legătură cu strategia de aplicat, există un punct de vedere asupra căruia ne propunem a ne opri. Unii specialiști ai domeniului militează pentru o amînare a procedurilor de adoptare a monedei euro, considerînd că în actualul context de reforme și crize din interiorul Uniunii nu ar trebui să ne grăbim. Chiar dacă nu milităm pentru grabă, nu putem împărtăși un asemenea punct de vedere. Argumentele noastre țin de faptul că în construcția unei zone monetare optime ne bazăm pe un set de teorii economice ale căror baze au fost puse de către Robert Mundell (Silviu Cerna, Teoria zonelor monetare optime, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2006). Acest set de teorii a permis construcția euro-zonei și este valabil, certificat de către practică. În același timp, indiferent de forma politică a uniunii, criteriile de adoptare a monedei unice vor rămîne aceleași. Moneda unică va fi, așa cum spuneam la început, expresia economică supremă a alianței politice. Deci orice pas spre moneda unică este unul de reconfirmare a dorinței de apartenență la proiectul politic viitor. Acest proiect politic anticipăm că se va structura în jurul euro-zonei, considerîndu-se că pașii cîștigați în integrare și apropiere nu pot fi reluați decît cu riscuri foarte mari de divergență. Nucleul dur al viitoarei formule de alianță se va centra în jurul monedei euro. Există momente în care politica dictează în economie, dar există și multe decizii politice ce au la bază interesele de ordin economic.

În ceea ce privește convergența cu euro-sistemul, în acest moment România îndeplinește criteriile nominale de convergență. Părem, cel puțin din punct de vedere nominal, a fi compatibili cu UEM. Avem „chimie“ cu statele din UEM și acesta este un punct de plecare pentru orice plan viitor. Aceste criterii sînt înscrise în Tratatul de la Maastricht și sînt următoarele: rata inflației, ratele dobînzilor pe termen lung, cursul de schimb față de euro, deficitul bugetului consolidat, datoria publică. Filozofia lor urmărește ca statele din zona monetară optimă să „vibreze“ în același timp, să fie compatibile economic, să nu existe asimetrii și divergențe. Așa cum spuneam, obiecția majoră legată de trecerea la euro a fost legată de îndeplinirea criteriilor de convergență reală. Deși Tratatul de la Maastricht lasă la îndemîna fiecărui stat elaborarea setului de astfel de criterii, trebuie să spunem că acestea măsoară diferența de dezvoltare, potențialul economic al statului luat în discuție, în raport cu media euro-zonei. Aici România a avut și mai are încă mult de lucru, diferențele despre care vorbeam fiind foarte mari, uneori chiar de la întreg la jumătate. Un set de criterii ale convergenței reale, parte a unui program mai amplu de trecere la moneda unică elaborat pentru România, ar trebui să-și propună reducerea decalajelor. La acest capitol se referea guvernatorul BNR atunci cînd aducea Las Fierbinți în dezbaterea despre moneda unică. Sărăcia nu se rezolvă de la o zi la alta. Este nevoie de timp și de eforturi susținute, uneori de a lungul a mai multe generații, pentru a elimina decalajele. Pe de altă parte, nu trebuie să credem că aceste diferențe de dezvoltare pot fi eliminate definitiv. Nimeni nu stă pe loc pentru a ne aștepta. Ne putem propune atingerea unor anumite niveluri, dincolo de care aderarea la moneda unică poate fi posibilă.

Este nevoie de specialiști, de bună cunoaștere, de realism și de sinceritate atunci cînd vom elabora planul de trecere la moneda unică. Minciunile și angajamentele fără acoperire nu țin loc de economie. Cazul Greciei este unul clasic. Nu poți trece la moneda unică denaturînd cifre. Asemenea comportamente se plătesc scump, mai devreme sau mai tîrziu. În ceea ce privește orizontul de timp al trecerii la moneda unică, acesta trebuie asumat în mod explicit, deoarece procedurile de trecere implică secvențe de timp pentru etape diferite. Este imposibil să credem că mai putem adera înainte de 2020, dar este obligatoriu să ne încadrăm într-un orizont de timp dezirabil și așteptat. 

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Capitalismul – O dezbatere despre construcția socială occidentală, Editura Institutul European, 2016.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.