Mahalale şi mahalagii

Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
image

Mahalalele trecutului nu s-ar fi gîndit vreodată că vor ajunge să fie atît de rău „văzute”. Astăzi, mahalaua este periferia rău famată şi mahalagiul reprezintă tipul urban needucat şi vulgar. Dar nu a fost ȋntotdeauna aşa. În epoca pe care o cunosc mai bine, epoca fanariotă, mahalaua şi mahalagiul aparţineau oraşului. Termenul de mahala a intrat ȋn vocabular odată cu influenţa otomană din ce ȋn ce mai prezentă de-a lungul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, venind de departe din lumea arabă – mahalla. Acolo denumea o vecinătate unită prin relaţii de familie şi ritualuri comune, un fel de unitate administrativă adunată ȋn jurul unui lăcaş de cult, moschee, sinagogă sau biserică. La Bucureşti sau Iaşi, mahalaua era un fel de „cartier” care reunea mai multe case, uneori aşezate ȋn jurul unei biserici de la care ȋşi lua şi numele: mahalaua Toţi Sfinţii, mahalaua Sfîntul Spiridon, mahalaua Sfîntul Gheorghe Vechi, mahalaua Sfîntul Gheorghe Nou. Graniţele şi denumirile sînt totuşi fluide şi se schimbă de-a lungul vremurilor, legîndu-se de un eveniment memorabil petrecut, de un personaj notoriu sau o clădire impozantă. În buricul tîrgului sau la periferie, mahalaua juca un rol important ȋn viaţa comunităţii, iar arhivele oferă poveşti fabuloase despre fiecare dintre ele. Udricani, Mîntuleasa, Flămînda, Fîntîna Boului, Colţea, Brezoianu, Beilicului, Cărămidari, Tîrgului, Tîrgului de Afară, Podul de Pămînt, Oţetari, Gorganului, Broştenilor, Stelea, Zlătari, Precupeţii Noi şi Vechi sînt doar cîteva dintre mahalalele Bucureştiului, dispărute odată cu timpul. Dar nu numai Bucureştiul era ȋmpărţit ȋn mahalale. La Iaşi, mahalalele localizau oamenii, familiile şi uneori ocupaţiile lor, fiind la fel de prezente ȋn documente: Muntenimii, Curelari, Tălpălari, Feredeelor, Surlăriei, Cizmăriei, Bărboiului, Făinii, Hagioaei.

Mahalagiii sînt evrei, turci, sîrbi, bulgari, armeni, greci, vlahi, munteni, moldoveni, curelari, şelari, băcani, şalvaragii, săpunari, zarafi, argintari, negustori sau boieri, neferi sau mumbaşiri, armăşei sau stegari, toptangii sau bocceagii, telali sau işlicari. Mahalagiii se ȋntîlnesc zi de zi pe uliţă, la biserică, la cafenea, la baia publică, ȋn prăvălie, la cîrciumă, la bărbier, la spiţer, petrec ȋmpreună, se ȋmprumută şi se ajută reciproc, se urmăresc şi se ceartă, se ocărăsc şi se păruiesc. Toate acestea construiesc o familiaritate cotidiană care-i apropie.  Grigore Andronescu, născut (pe la 1778) şi crescut ȋn mahalaua Popescului din Bucureşti, scrie cu afecţiune despre vecinii săi mahalagii: era vecin şi prieten cu Manolache Ralea stolnic, cu care „a petrecut totdeauna bine, ȋncă din copilărie”, la cîteva case locuia „mama Ancuţa, vecină şi mahalagioaică, prietenă bună şi de ispravă”, la biserică slujea popa Stanciu, care „era să-l omoare cu barda” dintr-o „puţină pricină”, vecin ȋi era şi Ioniţă, fiul Zmarandei salahoroaica, cu care era prieten din copilărie, pe cealaltă parte a uliţei locuia paharnicul Pală, „vecin şi mahalagiu”, dar care nu-i era prieten. Însemnările serdarului Grigore Andronescu redau cu precizie universul din mahalaua Popescului ȋn preajma anilor 1829-1834, cu prieteniile, invidiile și disputele cotidiene. Acum să nu ne ȋnchipuim că mahalalele astea erau nesfîrșite, ci mici aglomerări de cîteva zeci de case ȋn care toată lumea cunoștea pe toată lumea. Cînd avea loc vînzarea unei case, mahalagiii erau invocaţi, dat fiind dreptul de preemțiune, spunîndu-se că s-a făcut cu ştirea lor. De altminteri, ei apar pe actul de vînzare, ȋn calitate de deţinători ai unei memorii locale cu privire la hotarele casei vîndute, martori ai legalităţii unei astfel de vînzări, exprimîndu-şi acordul şi declinîndu-şi dreptul de a cumpăra.  Proximitatea şi întîlnirile zilnice creează solidarităţi şi legături puternice, folositoare pentru fiecare ȋn parte. Cînd unul dintre mahalagii era luat rob, ceilalți se mobilizau şi adunau suma necesară răscumpărării şi aducerii acasă a vecinului.

La rîndul lor, conflictele sînt evenimente sociale care ajută cercetătorul să reconstruiască compoziția şi activitatea unei mahalale. „S-au făcut zvon ȋn toată mahalaua”, se scria adeseori ȋn jalbele adresate instanţelor civile sau religioase, iar acestea purcedeau la cercetare printre mahalagii. Privilegiind mărturia, ȋncurajînd delaţiunea, instanţele descindeau la faţa locului şi ȋnregistrau cu minuţiozitate viaţa de zi cu zi a unei mahalale. Iar mahalaua se manifesta ca o entitate ȋnsufleţită care ştia, vedea, spiona, pedepsea, aprecia şi lăuda: „ştie toată mahalaua”, „rîde toată mahalaua”, „a nemulţumit toată mahalaua” sau „am venit faţă aici cu toţi mahalagiii mei”, „au mărturisit fapta adevărului toată mahalaua”, „făcîndu-se vorbă între mahalagii, au mersu vorba pînă la auzul Prea Sfinţiei Sale părintele mitropolit”.  Bineȋnţeles că arhivele surprind doar un anumit moment ȋn timp, ca o fotografie, oferind informaţii despre diversitatea socială, profesională sau confesională, despre solidaritate, ruşine sau ură. Mahalaua se manifesta ca o umbră, insinuîndu-se ȋn viaţa mahalagiilor, urmărindu-le paşii şi purtînd vorbele lor pe uliţe către toţi cei care voiau să afle. Mînată de curiozitate, mahalaua pătrundea ȋn curte, privea pe geam ȋn miez de noapte, salva femeile bătute şi copiii speriaţi de violenţa adulţilor, petrecea ȋn mijlocul uliţei, mergea ȋn zi de sărbătoare la biserică, bea cu moderație la cîrciumă, povestea cu nesaţ faptele altora, la cafenea, denunța comportamentele „necuviincioase” şi purta jalbă la domn împotriva „mahalagiilor de tot stricaţi”. Deţinea două instrumente importante ȋn controlul mahalagiilor: onoarea şi rușinea. Iar mahalagiii „buni” țineau foarte mult la cinstea lor şi se temeau să „ajungă de rizil ȋn mahala” şi să li se agațe de nume cine ştie ce „ponos”. Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.

Astăzi, mahalaua a ajuns o periferie a sărăciei şi săracilor de care le e teamă celor care se străduiesc să nu trăiască acum „ca la mahala”.

Constanța Vintilă este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române.

Foto: adevarul.ro

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.