Magie curată: expansiunea Universului

Adrian ȘONKA
Publicat în Dilema Veche nr. 937 din 24 – 30 martie 2022
Magie curată: expansiunea Universului jpeg

Se spune că lumea este o scenă, iar noi sîntem simpli actori, însă nu se spune nimic despre sala de spectacol. Sala în care se desfășoară spectacolul vieții noastre, Universul, trece prin niște reabilitări criminale, asemănătoare cu cele prin care au trecut multe instituții de cultură din România, iar povestea lor începe cu un om, o pipă și un telescop.

La fel ca oricărui om normal, acestui domn îi plăcea să stea noaptea ghemuit în cușca oglinzii unui telescop. De acolo privea atent stelele și încerca să țină telescopul îndreptat înspre un petic de cer, dar nu pentru că voia să scape de acasă, ci pentru că dorea să vadă din ce sînt compuse galaxiile.

A aflat pînă la urmă: din gaz, praf și stele, dar a mai găsit că aproape toate galaxiile observate fugeau de noi. Dacă ești un om, nu e ciudat cînd toți fug de tine, dacă și ceilalți sînt oameni, dar dacă ești om și toate galaxiile fug de tine înseamnă că trebuie să cauți ajutor de specialitate.

Nu toate galaxiile fug de noi, unele chiar se apropie, dar spațiul cosmic le ia cu el și le duce mai departe. Edwin Hubble, domnul din telescop, a descoperit că spațiul cosmic este în expansiune, că distanțele dintre galaxii cresc în fiecare secundă, la fel ca prețurile la produsele de bază în anul 2022.

Știm sigur că fiecare colțișor de spațiu mare cît 3 milioane de ani-lumină se mărește cu 68 km/s, adică două girafe aflate la 30 de miliarde de miliarde de kilometri una de alta se îndepărtează cu viteza respectivă, indiferent de direcția în care merg să bea apă.

Dacă obiectele (fie ele girafe sau galaxii) sînt mai îndepărtate una de alta, viteza crește, ajungîndu-se la valori ridicol de mari, după regula „tot ce este departe fuge mai repede de noi”. Galaxiile aflate la 100 de milioane de ani-lumină depărtare fug de noi cu 2.000 km/s, iar cele aflate la 1 miliard de ani-lumină depărtare de orice farmacie fug de zece ori mai repede. Vezi, nu doar noi sîntem într-o fugă rapidă după chenzină! 

Expansiunea Universului pare ceva de domeniul fantasticului. Fiecare părticică de spațiu se îndepărtează de celelalte, dar spațiul cosmic nu este compus din ceva anume. Mai direct: vidul se mărește. Sau, ca să folosesc o descriere valabilă și în procesul de propagare a culturii în țara noastră, nimicul să mărește.

Mărirea continuă a Universului pare ciudată pentru că în mod normal gravitația, forța responsabilă de mișcarea stelelor, cît și de căderea copiilor din pat, ar trebui să îl micșoreze, dar uite că nu este așa.

Există ceva peste tot în Univers, o forță mai puternică decît gravitația, poreclită energie întunecată. Nu știm cum și de ce funcționează, dar știm că nu schimbă cu nimic stelele și planetele, deci îi place doar vidul cosmic.

Energia întunecată se află acolo unde este și spațiul cosmic, iar noi o detectăm cînd măsurăm expansiunea Universului. Cînd privim galaxiile îndepărtate vedem în trecut și cînd măsurăm viteza lor, vedem cum se mărea Universul. Avem acces în acest fel la informații din trecut, din care putem vedea cît de multă energie întunecată exista atunci – și ghici ce? În trecut exista o cantitate de energie întunecată corespunzătoare mărimii Universului, iar în prezent proporția se păstrează. Acest fapt determinat în urma observațiilor ne spune că densitatea de energie întunecată se menține constantă în timp, iar spațiul și energia pur și simplu se creează în timpul expansiunii.

Tocmai ce ai aflat răspunsul la întrebarea care îți produce insomnie: în timpul expansiunii Universului spațiul se întinde sau apare din nimic? Răspuns corect: apare din nimic. Cu plăcere!

Sala în care se desfășoară spectacolul vieții noastre se mărește pentru că spațiul apare din nimic, iar asta e magie curată.

Nu prea știm cum se poate crea spațiu din nimic, dar știm că se poate crea materie din nimic. Pentru a vedea cum, trebuie să ne întoarcem în timp, pe vremea cînd în Univers era mai cald decît vara în trenurile Regio.

De cînd ai început să citești acest minunat articol, Universul s-a mărit destul de mult, dar nu din cauza ta, ci din cauza expansiunii. Ieri era mai mic decît azi, alaltăieri mai mic decît ieri și mult mai mic pe vremea cînd benzina costa doar 4 lei. Cu cît mergi mai mult în trecut, cu atît sala de spectacol era mai mică.

Cînd înghesui materie într-un spațiu mic, totul se amestecă. Dacă exagerezi și pui mii de miliarde de stele într-un Univers mititel, totul devine o pastă ultrafierbinte, compusă nu din stele, ci din particule care se mișcă rapid și se ciocnesc neîncetat.

Ca să ajungem la era aceea trebuie să mergem mult în trecut, pe cînd Universul avea frumoasa vîrstă de 0,0001 secunde și nu citise nici o carte. Pe atunci în micul spațiu denumit Univers particulele și antiparticulele apăreau din senin, se întîlneau și dispăreau într-o explozie de lumină.

Cuvîntul-cheie este apăreau! Sîntem în momentul cînd fizica învățată la școală și uitată nu mai funcționează, iar tot ce se întîmplă este dictat de legile ezoterice ale fizicii cuantice, în special de principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Principiul este ca o vrajă și spune că incertitudinea duratei de viață și de energie a unei particule crește cu cît timpul la care ne raportăm este mai mic. La nivelul de timp, spațiu și energie la care ne aflăm în Univers pot să apară energie și particule din senin, care cum apar și dispar. Se numesc particule virtuale și sînt baza existenței noastre, chiar dacă trăiesc pentru o miliardime de miliardime de secundă.

Dacă vidul cosmic ar fi cercetat la un microscop care poate mări de mii de miliarde de ori, am vedea că nu este uniform, ci compus din multe denivelări de dimensiunea cea mai mică din Univers, lungimea Planck. De fapt, Universul este o spumă cuantică din care apar și dispar particule virtuale și, mai mult ca sigur, spațiu și energie întunecată.

Universul nu poate fi descifrat pînă la capăt. Fizica nu trece dincolo de momentul 10 la -43 de secunde, adică avem de-a face cu singurul număr de magie care nu poate fi explicat, apariția Universului.

Îmi pare rău să îți spun, dar tot ce vezi a apărut din nimic. Tu, mașina ta, cățelul și șosetele sînteți niște manifestări ale vidului cuantic.

Adrian Șonka este astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu“ din Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: O plimbare prin Univers. Carte de relaxare astronomică, Editura Nemira, 2021.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Dan Negru, revoltat că prețul de intrare la Castelul Peleș este mai mare decât cel de la Versailles: „Regalitatea a dat-o în gard” VIDEO
Dan Negru a postat un filmuleț pe paginile sale de socializare în care arată că este mai scump să vizitezi Castelul Peleș, decât Palatul Versailles, al regilor Franței.
image
Detalii tulburătoare din dosarul polițistului omorât în timpul unei vânători ilegale. Cum a vrut inculpatul să ascundă fapta
Un tânăr polițist din București a murit după ce a fost împușcat în urma unei partide de vânătoare fără autorizație. Bărbatul care l-ar fi împușcat accidental a fost condamnat, dar nu și-a recunoscut faptele
image
Localnicii din „Toscana României”, călare pe biciclete electrice în loc de cai. Detaliile unui program turistic special FOTO
O regiune din Vâlcea, aflată pe faimosul traseu din Ținutul Vinului de Drăgășani, a accesat un proiect pe fonduri europene prin care a achiziționat 60 de biciclete electrice off-road pentru șase localități, menite să fie închiriate

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.