Magia numelui

Lucia OFRIM
Publicat în Dilema Veche nr. 126 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ne-am putea întreba de ce la români nu vom găsi nume de genul "Dincolo-de-flori", "Cîine-lătrînd", "Dimineaţă-cu-zăpadă-şi-nori", "Mareea-duce-cu-sine-crabii", "Copită-slăbită-de-bizon-bătrîn", sau cum se face că - să zicem - cititorii Dilemei vechi nu îşi vor boteza niciodată copiii Ninja, Napoleon, Buletin, Sue-Ellen, Ministru, Garofina, Vandana, Strălucirea ori Bombonica. Întrebîndu-se precum Julieta "Ce este într-un nume?", antropologii şi etnologii s-au interesat de semificaţiile şi de funcţiile numelor de persoane. Pretutindeni, numele are o rezonanţă culturală şi socială, nu este doar o etichetă neutră. Astăzi credem că sîntem liberi să dăm orice nume copiilor noştri şi chiar sîntem, numai că alegerea noastră va fi limitată de un număr mare de criterii, unele implicite, de care nu sîntem întotdeauna conştienţi. Numele are o natură paradoxală, în acelaşi timp trebuie să individualizeze şi să înscrie într-o serie. În orice cultură, registrul antroponimic dă seama de viziunea particulară asupra lumii şi de raportarea omului la universul imediat. Sistemul numelor devine un operator al clasificării sociale, reflectă structura grupului. În Gîndirea sălbatică, Claude Lévi-Strauss spunea că numirea înseamnă clasificare. Atunci cînd îl numim pe celălalt, de fapt îl includem într-o clasă şi, în acelaşi timp, ne definim pe noi înşine. Individul nu aparţine societăţii decît după ce i se dă un nume. Numirea îi asigură un loc în ordinea simbolică a lumii respective, o poziţie în familie şi în reţeaua socială. Numele poate indica originea, sexul, religia, etnia, apartenenţa la un spaţiu, nobleţea. În societăţile europene, stocul numelor, deşi permanent reînnoit, este reciclat la nesfîrşit. Repetiţiile nu pot fi evitate. Avînd în vedere faptul că numele de familie s-a generalizat la noi abia la începutul secolului al XIX-lea, comunitatea tradiţională a elaborat diverse strategii, pentru a evita confuziile. Odinioară, modul curent de identificare a oamenilor era numele de botez adăugat la cel al tatălui. Dacă precizarea era insuficientă, se recurgea şi la numele bunicului patern, evidenţiind astfel descendenţa patriliniară (exemplul cel mai cunoscut - "Nică a lui Ştefan a Petrei"). Denominaţia populară reflectă sistemul relaţiilor sociale şi în primul rînd rudenia. După căsătorie, femeile erau identificate după soţ ("Ana lu' Ion"). Alte modalităţi de individualizare fac referire la detalii spaţiale ("Tică de la drum", "Maria din capu' satului"), la ocupaţii ("Mitru cîrciumaru") sau la diverse circumstanţe cotidiene. De exemplu, la întoarcerea acasă, după ce fusese plecat peste Ocean, unui sătean i se putea spune "Americanu'", acest supranume transmiţîndu-se şi urmaşilor. Onomastica populară recurge frecvent şi la poreclă, instrument mnemotehnic extrem de eficient, colorat afectiv, care permite o identificare rapidă şi precisă. Porecla evocă instantaneu contextul în care a fost atribuită sau denumeşte o particularitate fizică ori de caracter ce îl singularizează fără echivoc pe cel vizat. În general, poreclele sînt inteligibile doar în cadrul grupului, fac obiectul unui adevărat cod, exprimînd un set precis de valori şi sensibilităţi. Iată cîteva exemple: "Maria Batalionului", "Găluşcă", "Faraonu", "Cocoşilă", "Jugă-Urs", "Ciotu", "Tigaie". Baza sistemului antroponimic românesc este formată însă din nume de sfinţi, la care se adaugă nume de flori sau ale unor personalităţi şi personaje care au fost reţinute de memoria colectivă. Deşi repertoriul prenumelor este deschis, tradiţia familială impunea reluarea numelor în cadrul neamului, după reguli clare. Astfel, într-o schemă ideală, primul născut, dacă era băiat, prelua numele bunicului patern, iar dacă era fată, numele bunicii materne; următorii copii reluau numele altor rude, unchi sau mătuşi. Frecvent, tatăl transmite numele fiului, şi mama, fiicei. La români, numele este atribuit în cadrul ritual al botezului. Numele de botez poate relua numele naşului sau al naşei, întărind astfel înrudirea. Pînă la botez, perioadă în care era considerat extrem de vulnerabil, copilul purta un alt nume, ţinut secret chiar faţă de mamă. Pentru a nu atrage atenţia duhurilor rău-voitoare, se folosea un nume anodin sau care indica doar momentul naşterii ("Lunilă", "Mercurel"). Alteori era pus la adăpostul unui nume de străin ("Turc"). Pe lîngă funcţia de ordonare în planul social, numele este învestit cu puteri magice, dublează fiinţa, are însuşirea de a intra în dialog cu numinosul, cu lumea celor nevăzute, se credea că poate orienta relaţia cu forţele supranaturale, că modelează destinul. Un nume consolidează sau destabilizează existenţa individului. De aceea, cînd se alegea numele unui copil, se evita reluarea numelui unui frate mort. Dacă într-o familie, copiii se îmbolnăveau şi mureau unul după altul, se putea recurge la mai multe modalităţi de a manipula magic numele, în scopul de a redresa situaţia. Nou-născutului i se dădea numele de Oprea, pentru a stopa şirul acestor morţi premature. Acelaşi nume era folosit şi dacă într-o casă se năşteau copii mult prea des şi numai fete, în speranţa că va fi ultima naştere sau măcar că următorul copil va fi băiat. O altă practică era schimbarea numelui copilului despre care se credea că are puţine şanse de a supravieţui. El putea fi rebotezat printr-o ceremonie sumară de către "naşul din drum" - primul trecător care găsea copilul lăsat în faţa casei -, fie era simulată vînzarea acestuia, pe fereastră, unei femei care avea copii mulţi şi sănătoşi. Pe lîngă funcţia de a masca identitatea copilului şi de a induce în eroare duhurile rele, noul nume, de obicei "Lupu" sau "Ursu", avea rolul de a proteja copilul şi de a îndepărta spiritele malefice, susceptibile de a provoca boala şi moartea. Numele este instrumentat magic şi în alte circumstanţe. Existau practici în care eficacitatea magică este condiţionată de pronunţarea numelui celui căruia îi era destinat ritualul. Este cazul descîntecelor şi al colindelor. Astăzi prenumele nu mai face obiectul atîtor precauţii, superstiţii sau practici magice. A devenit "numele mic". Poate fi însă obiect al mîndriei sau al ruşinii şi dezvăluie la fel de multe lucruri despre noi, ca şi odinioară. Nici acum felul în care folosim prenumele nu este arbitrar. Nu este întîmplător faptul că, avînd un strămoş hispanic, un prieten, pe care îl cheamă Ricardo, şi-a numit băieţii Armando şi Diego. Alţi prieteni şi-au denumit pisica şi fetiţa cu acelaşi nume: Zoe. Nu cred că extravaganţa lor va merge mai departe. Acum au un motan. Îşi doresc şi un băiat, dar am unele bănuieli că nu l-ar boteza Gogu, aşa cum îşi strigă motanul...

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.