Mac addict

Mărturisesc că-i port o vie recunoştinţă domnului Ion Raţiu. Dînsul a fost primul care a adus în România un set complet de "scule" moderne pentru publishing - "arsenal", cu ajutorul căruia am scos pe piaţă Cotidianul în mai 1991. Cînd am pus prima oară în viaţa mea mîna pe un computer, acesta a fost un Apple MacIntosh, pentru că redacţia Cotidianului era dotată exclusiv cu cele mai moderne Mac-uri din anii ’90. Aşa m-am împrietenit eu cu noile tehnologii şi am rămas în relaţii excelente pînă azi, fiind un Mac addict. Eu cred că invenţia secolului XX este computerul, cu tot ce a decurs de aici: Internetul, camerele digitale, telefoanele mobile, noua imagine, dezvoltarea fabuloasă a mass-mediei, arta digitală, societatea comunicaţională... Pentru mine acest drum a fost deschis în decembrie 1990, cînd am învăţat în paralel jurnalismul (pe modelul britanic) şi computerul. Cu toate astea, n-am devenit dependent de computer, Internet sau telefonul mobil. Mac-ul are marea calitate să te înveţe despre el însuşi că nu este decît un mijloc pentru atingerea unor scopuri. Dar cel mai bun mijloc, cel puţin în meseria mea. Munca mea se desfăşoară cu ajutorul Mac-ului şi al noilor tehnologii: imaginea digitală, grafica pe computer, comunicarea pe Internet. Tot datorită computerului am trecut cu uşurinţă şi uşurare de la camerele foto analoge (mecanice) la cele digitale. În general, ceea ce m-a interesat să învăţ să folosesc am deprins foarte uşor. Sînt comod şi, de exemplu, nu înţeleg de ce se mai fabrică automobile manuale - cel puţin pentru noi, şoferii amatori. Sutele de mişcări în plus pe care le faci zilnic schimbînd vitezele mi se par o complicaţie inutilă, obositoare şi care-ţi distrage atenţia de la trafic. De aceea am o maşină cu cutie de viteze automatică. În mod bizar, n-am reuşit să învăţ pînă acum metoda de cumpărare cu credit-card-ul de pe Net. Dar asta pentru că deocamdată nu prea am avut motive. Nu ştiu cum să scot viruşi pentru că - nu-i aşa - "Mac-ul nu ia viruşi de Windows", iar viruşi de Mac nu prea sînt. Nu-mi plac telefoanele mobile de "fitze". Pentru mine mobilul trebuie să fie ergonomic, simplu de operat, să înghită multe numere de telefon, să-i "ţină" bateria mult şi să reziste la şocuri frecvente sau la umezeală. În definitiv, a spus-o chiar Steve Jobs (CEO Apple Computers): Designul este cum funcţionează un lucru, nu cum arată. Anecdote? Mă sună cineva de la relaţii cu clienţii dintr-o mare companie de telefonie mobilă, să mă seducă cu noile oferte ca să mă "fure" de la rivalii lor direcţi. Îi spun că n-am să fac asta, pentru că rivalii lor, şi nu ei, vor aduce pe piaţă în reţea iPhone-ul, pe care de-abia îl aştept. Duduia se angajează într-o dulce persuasiune din care aflu: că habar n-are ce e aia iPhone şi că ea credea că Mac-urile sînt tot un fel de PC-uri cu Windows, dar mai de "fitză", aşa. Şi încă una: acum doi ani, vin doi băieţi de la Internet să-mi monteze modemul şi să mă conecteze. Erau dotaţi cu un laptop ultramodern, dar nu Mac, evident. După ce termină de cablat şi bagă modemul în priză, mă întreabă: "Bun, unde e computerul?". Le arăt iMac-ul meu, aflat la un metru de ei, pe birou. "Aoleu" - zice unul, scărpinîndu-se în cap, "păi, ce calculator e ăsta? Io am crezut că e un televizor!" (sic!). "Păi, nu ştim noi cu ăsta, nu vă putem conecta..." Zîmbesc larg şi îi zic: "Hai să vă arăt ceva. Da-ţi-mi cablul de Internet". Îmi dă cablul, îl bag în iMac-ul meu, dau click pe icon-ul de Mozilla Firefox şi gata... sînt pe net într-o fracţiune de secundă. Cei doi rămîn tablou. Devin brusc interesaţi. "Ia uite, dom’le! Păi, ce computer e ăsta?". Le spun şi îi termin definitiv cînd le mai zic că e imun la viruşii de Windows. "I-auzi, bă - îi zice unul celuilalt, mişto, nu?" Dar celălalt răspunde a lehamite: "Da, mă, o fi, da’ sigur dai pe el o gălăgie de bani..."