Lumină pentru România
La Ursici am ajuns în iarna lui 2008, ca participant la o acţiune organizată de mai multe cluburi de offroad. 20 de maşini burduşite cu alimente greu perisabile, haine şi încălţăminte au mers la Ursici pentru aşa-numita Umanitară de Crăciun. Am rămas impresionat de locul în care trăiesc ursicenii şi de drumul foarte greu, în condiţii de iarnă, pe care a trebuit să-l străbatem pentru a ajunge la ei. Lucrurile bune se obţin greu, şi a meritat din plin. Am descoperit locuri frumoase şi oameni puternici, care trag şi nu se vaită. M-am simţit, din prima clipă, alături de ei şi am vrut să îi ajut cumva. Nu puteam să repar drumul în locul primarului, aşa că am ales calea luminii. Lumină pentru case, dar şi pentru a fi în legătură cu lumea. Vă daţi seama că oamenii ăştia mergeau jos, în vale, adică vreo 12-13 kilometri, ca să-şi încarce telefoanele mobile?
După aproape patru ani de cînd am pus piciorul şi sufletul în Ursici, am demarat „Lumină pentru Ursici“ – o acţiune prin care am vrut să strîng banii pentru 14 panouri solare şi auxiliare. Ursici este un sat de munte, ale cărui case sunt risipite aşa, pe culmi... Distanţele şi văile dintre case fac imposibile un sistem centralizat. Un studiu de fezabilitate, cum se poartă acum, vorbea de vreo 3 milioane de lei pentru racordarea la reţeaua electrică naţională. Panourile solare sînt soluţia cea mai potrivită, din toate punctele de vedere: financiară, ecologică, logistică. Luni de zile, am povestit oamenilor despre Ursici, am participat la evenimente şi am vîndut tricouri sau becuri-opaiţ. Cînd mesajul a ajuns la una dintre băncile de la noi, cei de-acolo nu au stat pe gînduri şi au finanţat proiectul, iar 25 de voluntari au adus lumina în Ursici.
„Lumină pentru Ursici“ merge mai departe şi devine acum „Lumină pentru copiii din Ineleţ“. Ineleţ este un sătuc din Munţii Cernei, în care o mînă de oameni şi trei copii îşi duc vieţile, fără curent electric. Am primit fonduri de la aceeaşi bancă, dar şi sprijin de la oameni: cărţi pentru copii, imprimante şi cereri de a ne fi alături pe teren. În aprilie, vom monta panourile solare la mica şcoală din Ineleţ şi le vom da copiilor şansa unui viitor mai luminos, aşa cum m-au învăţat la şcoală, cînd eram pionier, prin utilizarea de computere moderne.
Lumina nu se opreşte aici. În aprilie, voi demara „Lumină pentru România“ – o acţiune socio-eco-culturală. Voi străbate ţara pe bicicletă, şi nu cu maşina – aşa cum se obişnuieşte –, pe drumuri secundare şi terţiare. Cu siguranţă, îmi vor fi alături şi alţi iubitori de aventură pe două roţi. Voi (re)descoperi oameni şi locuri mai puţin cunoscute şi le voi spune povestea. În tot acest timp, voi strînge fonduri pentru ca, din toamnă, să merg din nou, alături de voluntari, la cei care au nevoie de lumină, în şcoli sau comunităţi izolate.
Iulian Angheluţă lucrează în publicitate. A pus bazele „Free Mioriţa“ şi se străduieşte să schimbe ceva în vieţile oamenilor din jur. Mai multe pe site-ul www.freemiorita.ro.