Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin

Cosmin DRAGOMIR
Publicat în Dilema Veche nr. 961 din 8 septembrie – 14 septembrie 2022
image

Am încercat în aceste zile să îmi amintesc cine a fost cel/cea care a împărțit lumea pe căprării în funcție de băutura alcoolică predominantă. Chiar și Internetul s-a arătat neputincios în a mă ajuta să identific ieslea clasificării civilizațiilor pe acest criteriu, așa că o să folosesc, cu scuzele de rigoare, termenul generalist: antropologii.

La noi, unul dintre primii care se preocupă de subiect a fost Ioan Claudian care, în 1939, publică volumul Alimentația Poporului Român în cadrul antropogeografiei și istoriei economice. Dar Claudian este mai interesat de influența limitărilor climatice în agricultură și, inevitabil, asupra produselor conexe și explică migrația obiceiurilor de consum ale unor băuturi precum braga, vinul, berea sau distilatele. 

Dovezile istorice și cele bazate pe cercetările arheologice ne oferă o cronologie a acestor băuturi: berea e cea mai veche, extrem de probabil apărută cu mult timp înaintea descoperirii pîinii dospite cu drojdii. Vin se făcea în urmă cu 6.000 de ani în Caucazul de astăzi. Distilarea fructelor ori cerealelor apare mai tîrziu, în era noastră. Urmează o globalizare a alcoolului și apar particularitățile regionale. Muncitorii care au ridicat piramidele sînt plătiți în bere, Iisus înmulțește vinul, Deceneu și Burebista hotărăsc să taie viile pentru că făceau cu ochiul potențialilor cotropitori, Sfîntul Columbanus, aflat în misionariat creștin în nordul scandinav, înmulțește berea, Mohamed interzice alcoolul, SUA impun prohibiția, OMS atrage atenția asupra alcoolismului, cresc accizele, vinul este considerat aliment ș.a.m.d. 

Proximitatea și abundența materiei prime (iar în unele cazuri oportunitatea dată de amplasarea geografică) din care se obține alcoolul împart lumea în două categorii mari cărora li se adaugă un apendice: civilizația vinului, a berii și a vodcii. Granița de nord a României coincide (cu aproximație) cu limita geografică a cultivării viței-de-vie (extinsă între timp datorită mai multor factori, de la încălzirea globală pînă la descoperirea unor hibrizi productivi în condiții climatice nefavorabile) și delimitează zonele. Vodca sau whisky-ul sînt (erau) produse și consumate tradițional în unele regiuni bine delimitate, fără a beneficia de popularitatea primelor două. Cumva, noi cîntăm și „Asta-i țuică de Tulcea” (Zar), și „Trăiască berea în care ne-am născut” (Spitalul de Urgență), și „Caut fericirea într-o cană de Fetească” (Paraziții). 

Dar băutura fără mîncare e doar bețivăneală și intră la statistica OMS-ului, nu și la interesele noastre. Fericirea poate fi găsită într-un blid cu mîncare bună alături de un pahar cu alcool de calitate. Paring, cum îi zicem, globalist, de ceva timp. Caviarul funcționează perfect și cu vodcă, dar și cu șampanie. Cîrnații grași se asociază și cu bere, și cu Fetească Neagră. Dar steak-ul suculent cere un pahar cu Pinot Noir, nu zaibăr. Caracatița „alunecă” mai bine cu Assyrtiko, slana cu țuică, iar heringul marinat cu „probably the best beer in the world”. Dar, după ce ai făcut Rai din ce ai, te uiți și peste gard și poftești. Și spaniolii consumă bere, finlandezii vin, englezii ceai, chinezii cafea, iar eu am acasă vinuri aduse din Iordania și Maroc. 

Stop joc! Acum fiecare la scara lui. Versurile românești invocate sînt moderne. Muzica lăutărească veche și muzica populară nu invocă nici berea, nici vodca, ci vinul și distilatele de fructe. Nu s-a cîntat nici despre creveți, nici despre aronia, nici despre avocado. Ciorba, plăcintele și porcul sînt la putere. Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel. 

În timp ce comfort food-ul este relevant pentru oricine fiindcă ține de obișnuință, gusturi incipiente și mai ales de nostalgie, unele mîncăruri cu specific subcontinetal sînt preferate la nivel mondial în defavoarea altora. Dieta mediteraneeană este elocventă. Enorm de multe feluri de mîncare din această zonă găsesc numitor comun în percepția universală despre mîncare bună. În general, sorturile nu sînt complicate și evidențiază ingredientele calitative obținute ușor. Nu e greu să obții rezultate fabuloase cînd te ajută „de jur împrejurul”. Ba chiar, acest „la îndemînă” îți lasă timp pentru sastiseală, apanaj al celor din sud care se mai lasă și pe tînjeală. În nord, rigoarea și sîrguința pot suplini lipsurile. De aici și distanțarea și chiar solemnitatea socială. Rîdem, glumim, dar mai cu măsură și, în special, muncim. Nordicii au fost nevoiți să învețe să potențeze orice resursă. În timp ce Massimo Boturra (Osteria Francescana) a creat dish-uri minimaliste cu „materialul clientului” – bucătăria din Modena –, René Redzepi (Noma) a identificat și folosit sute de plante comestibile din flora spontană daneză. Ambii conduc restaurante considerate, la timpul lor, cele mai bune din lume. În fapt, Finlanda experimentează (cu succes) săptămîna de muncă de patru zile, în timp ce sicilienii sau cretanii au ajustat-o de la sine prin lungile pauze de STAT la cafea.

Cosmin Dragomir, jurnalist culinar și editor de cărți gastronomice, este fondatorul site-ului gastroart.ro și al editurii GastroArt. A publicat volumul Curatorul de zacuscă, o antologie de texte gastronomice.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Lunetistul Wali FOTO Ashleigh Stewart Twitter webp
Celebrul lunetist Wali revine în Ucraina. Principala sarcină a unității pe care o va comanda
Wali a mers în Ucraina, la începutul lunii martie pentru a sprijini armata Kievului, iar după aproape două luni și mai multe misiuni, lunetistul a ajuns acasă, la soția și fiul său. În prezent, celebrul lunetist s-a întors pe front cu o nouă sarcină.
Recesiune euro FOTO Shutterstock jpg
Șeful Băncii Mondiale susține că o recesiune în Europa pare tot mai probabilă
Preşedintele Băncii Mondiale, David Malpass, a avertizat că ar putea dura câţiva ani până când producţia globală de energie se va diversifica, prelungindu-se riscul stagflaţiei.
Mustul e „vedeta toamnei” în piețe jpeg
Mustul, cea mai populară băutură a toamnei poate ucide. Când devine un pericol delicioasa licoare
Deși abundă în vitamine și este o băutură delicioasă, mustul este și foarte periculos. Dacă este lăsat la fermentat în spațiu închis, este interzis să intri în încăpere fără a o aerisi în prealabil.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.