Lumea va fi tot mai complicată

Publicat în Dilema Veche nr. 180 din 23 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1. 2007 simbolizează un proces început cu ani în urmă, cînd liderii UE au acceptat ca România să devină stat membru dacă va îndeplini o serie de condiţii. Prin urmare, 2007 nu trebuie privit în mod izolat. Dar aş mai spune ceva: fără 1989, nu ar fi existat 2007. Trecerea la economia de piaţă şi mersul către o democraţie liberală îşi au originea în prăbuşirea Cortinei de Fier. Apartenenţa la UE poate fi un pariu cîştigător pentru o Românie care a mai trecut prin episoade de modernizare (începînd cu generaţia paşoptistă), încercînd să reducă decalajele faţă de vestul Europei. Deşi UE se confruntă cu dificultăţi majore izvorîte din gestionarea unei complexităţi în creştere - îmbătrînirea demografică, criza statului asistenţial, ascensiunea economică formidabilă a Chinei (mai ales) sau a Indiei, pe fondul noilor tehnologii informaţionale şi comunicaţionale -, România poata capitaliza aderarea în folosul ei, prin modernizare instituţională (aici intră funcţionarea statului de drept, a controalelor reciproce instituţionalizate), asimilarea intensă de tehnologii noi, dezvoltarea infrastructurii şi, nu în cele din urmă, investiţii mari în educaţie. Unii amintesc experienţa Irlandei. Ei omit, adesea, să adauge că Irlanda este o ţară mică, unde se vorbeşte engleza, o ţară care a beneficiat de o politică publică deşteaptă la un moment dat... Şi că nu intrarea în UE a înscris-o automat pe magistrală. Spania, după perioada franchistă, este mai aproape de condiţiile structurale ale României. Şi noi avem o economie de scară medie, complexă, plasată într-o extremitate a UE, cu o dualitate proeminentă (urban vs. rural). De aici rezultă nevoia de a valorifica la maximum fondurile europene (domeniu în care Spania a excelat), ca şi o utilizare cît mai chibzuită a bugetului public - ca furnizor de bunuri publice, fără de care chiar funcţionarea sectorului privat este împiedicată. 2. Două decenii înseamnă un orizont de timp ce ar permite eliberarea de ceea ce Françoix Perroux numea emprise de structure (putere a structurii). Dar condiţionările structurale ale României, fie ea în UE, nu sînt uşor de învins. Numai dacă vom investi masiv în educaţie şi infrastructură (autostrăzi, sisteme de irigaţii şi amenjări de teritoriu - inclusiv reforestări -, poduri şi aeroporturi, sisteme de canalizare), ţara va cunoaşte o apropiere vizibilă de ceea ce defineşte Uniunea Europeană. Va trebui să ţinem cont şi de efectele încălzirii globale. Dacă vom menţine un diferenţial de creştere economică de 3-4% anual faţă de media UE, am putea ajunge la aproximativ 60% din media Uniunii (luînd în calcul şi aprecierea leului) în circa un deceniu. Fără derapaje majore pe parcurs, am putea ajunge la un venit/loc de cca 75% din media UE în jurul anului 2025. Alături de investiţii masive în educaţie şi infrastructură, trebuie să rezolvăm/atenuăm cîteva mari probleme de ordin structural, între care: sistemul de pensii, asistenţa medicală, dezechilibrul demografic. Migraţia va continua, ceea ce va accentua o dinamică demografică nefavorabilă şi anomii sociale. Avem nevoie de o politică de asistare a familiei, care să încetinească scăderea populaţiei, de o mai bună integrare socială a cetăţenilor romi. Vor apărea presiuni de imigrare pe fondul îmbătrînirii populaţiei şi al deficitului de forţă de muncă. Va trebui să gestionăm adîncirea unor decalaje între regiuni. Integrarea României în UE are loc într-un context global influenţat tot mai mult de ascensiunea economica a Asiei, de efectele contradictorii ale globalizării. Ţările est-europene nu pot miza prea mult pe salarii inferioare în competiţia cu ţările dezvoltate. Dacă nu vom avea o dinamică a productivităţii corespunzătoare, adoptarea monedei euro va fi sufocantă. Pentru ca România să cîştige pariul modernizării, contează şi ce va face Uniunea în deceniile ce vin. Un exemplu concret: ce s-ar întîmpla dacă, începînd cu 2014, bugetul comunitar ar reduce drastic fondurile pentru agricultură? Analiza poate fi extinsă la ansamblul funcţionării instituţionale şi în materie de reguli (pieţe unice). Trebuie să ştim să ne protejăm interesele înăuntrul unei Uniuni Europene variate şi cu o geometrie variabilă, în creştere; să ştim să ne protejăm într-o lume cu pericole non-convenţionale tot mai diverse, cu un fundamentalism (nu numai religios) şi un naţionalism în resurecţie, cu o proliferare a statelor eşuate şi a armelor de distrugere în masă, cu anarhie şi posibile/probabile conflicte militare legate de controlul asupra resurselor epuizabile (inclusiv apa). Lumea va fi tot mai complicată în deceniile ce vin. Daniel Dăianu este profesor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti şi preşedinte al Societăţii Române de Economie. Ultima carte publicată: Ce vom fi în Uniune. Pariul modernizării României.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.