„Luați-vă un Kindle, doamnă!“

Mona NICOARĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 817 din 17-23 octombrie 2019
„Am crezut multă vreme că nu se poate să scrii fără să citești“ – interviu cu scriitorul T O  BOBE jpeg

Am în telefon o colecție de poze cu fiul meu cel mic citind în locuri improbabile: trecînd în viteză prin barierele rotative din stația de metrou de lîngă noi din New York; pe schiuri, undeva în centrul Europei; mai alarmant, traversînd pe trecerea de pietoni; mai liniștitor, dar nu mai puțin bizar, în baie, în cele două minute în care se spală seara pe dinți, care pasămite nu pot fi irosite. Eu îi dau bani de prînz și el vine acasă cu cărți proaspăt mirositoare. Cînd apare lista lecturilor de vară de la școală, începe să bifeze tot ce a citit deja și rămîne, dezamăgit, cu mai nimic și cu toată vacanța înaintea ochilor. Cînd descoperă cîte o nouă serie de aventuri, consumă volumele de parcă ar avea termen de expirare. Pare un fel de efect Harry Potter: o evadare la fel de compulsivă ca binge-watching-ul în epoca Netflix-ului.

Dar nu cred că de la Harry Potter i se trage, ci de cu mult înainte. Ca toate dependențele, asta cu cărțile vine din copilăria profundă și, perfect predictibil, are de-a face cu relația cu mama – adică cu mine. Am început înainte să poată să stea în fund, cuibăriți unul într-altul cu cărțile acelea de bebeluș cartonate, tactile, colorate țipător. Pe el îl stimulau și îi arătau o lume pe care încă nu o putea explora singur. Mie îmi dădeau ocazia să joc tot felul de roluri, să ies din rutina maternității și să cînt, să strig cucurigu, să fac ca toți dracii în timp ce țin copilul cald și moale în poală.

Mi-o imaginez și pe mama mea făcînd același lucru cu mine, cu toate că selecția de cărți pentru bebeluși era probabil mult mai mică în anii ’70. Am regăsit de curînd cartea mea preferată din vremea aceea, o chestie cartonată, moralistă și vag sexistă, cu titlu suspect: Mica Murdărica. Cît s-o fi plictisit mama de ea, numai ea știe. Ce știu eu sigur e că mi-a citit-o de atît de multe ori încît ajunsesem să o știu pe de rost, suficient cît să mă prefac plauzibil că o citesc la trei ani, dînd paginile cu fler dramatic pentru musafirii care aveau ghinionul să fie prin preajmă.

Tot mama i-a luat și fiului meu cel mic un Kindle, ca să nu-l mai audă văicărindu-se în vacanțele din România că nu mai are ce citi după o săptămînă. Dar și fiindcă pentru ea cărțile, ca mîncarea, înseamnă iubire. Cînd s-au căsătorit, părinții mei au umplut împreună o bibliotecă albă, mare cît un perete, cu traduceri din Steinbeck, Saul Bellow, Romain Gary, Boris Vian. Era epoca de dezgheț relativ, imediat după 1968, cînd se pornise un val de traduceri din literatura contemporană care nu fusese posibil înainte, în perioada stalinistă. Ai mei au cumpărat tot ce-au apucat, au citit competitiv și au populat rafturile cu un soi de zestre intelectuală universală pentru mine.

Cînd fereastra de liberalism de la începutul regimului Ceaușescu s-a închis și a venit din nou înghețul, au divorțat. Tata a luat toate cărțile, într-o manevră de război domestic profund traumatizantă pentru mama. „Cum să cresc eu copil mic fără cărți?!“ a fost mulți ani refrenul ei exasperat. Cînd tata a început să mi împrumute cu țîrîita cărțile, una cîte una, ca să mă forțeze să le citesc și nu să acumulez o sumedenie de cărți neterminate (știa el ce știa despre mine), mama a înțeles asta ca pe un nou afront: cum să primești cu împrumut propria zestre?

În cele din urmă, după cîțiva ani, am regăsit mare parte din cărțile acelea în biblioteca noului soț al mamei. Cînd ne-am mutat în apartamentul lui, m-am trezit, predictibil, cu biblioteca parcată în noua mea cameră – o monstruozitate pe trei rînduri, cu vitrine pe șine scîrțîitoare. Am început să adaug eu însămi la ea, cheltuind mare parte din banii de buzunar în librăria din fundul curții de la Cartea Românească. Pentru că se publica puțin și în tiraje mici, vizitele scurte și dese au fost cheia marilor succese. Am și acum la București o frumusețe de colecție de poezie românească publicată în anii ’80.

Pe la mijlocul anilor ’90, am lăsat biblioteca pe șine ticsită acasă la București și am luat-o de la capăt la New York, unde m-am trezit într un campus universitar ca un alcoolic la Oktoberfest: eram înconjurată de biblioteci universitare și publice enorme, garnisite cu vreo cinci librării de tot felul, doar pe o rază de mai puțin de un kilometru. Iar dincolo de micul meu cartier universitar se întindea tot New York-ul, care înainte de epoca Amazon era o orgie de librării specializate (St Mark’s pentru micile edituri independente, Bank Street pentru copii, A Different Light pentru LGBT, Scribner pentru cei pasionați de decadența arhitecturală a vechiului New York ș.a.m.d.). Cu forțe proaspete, am luat-o de la capăt și am agonisit o bibliotecă impresionantă în noua casă în care am locuit cu soțul meu.

Între timp, biblioteca pe care tatăl meu a ținut-o la el s-a dus, odată cu el, dar Steinbeck, Saul Bellow, Romain Gary, Boris Vian locuiesc acum, unii în traducere, alții în original, în bilblioteca mea din New York, lîngă mulți alții. Poate prea mulți alții – cînd am divorțat, la rîndul meu, mi-au trebuit două zile doar ca să mi împachetez cărțile din biblioteca albă pe care o construisem împreună. (Nu, le-am luat pe toate.) Unul dintre ucrainenii pe care i-am plătit să mă mute m-a oprit în timp ce căra o cutie grea pe scările care duc la subsol (ca toate adicțiile, și a mea e în subteran) și m-a admonestat: „Luați-vă un Kindle, doamnă!“ N-am avut sufletul să-i zic că am, ca și fiul meu, unul. Ba chiar două. Își țin companie, cuibărite împreună în biblioteca pe care o țin zestre pentru băieții mei. Cel mic are deja rafturile lui la el în cameră. Evident, sînt albe. 

Mona Nicoară este regizoare.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Olt. Un bărbat a fost decapitat, iar capul i-a fost aruncat la WC
Un caz șocant de crimă s-a produs miercuri, 6 decembrie 2023, în jurul orei 14,30, în localitatea Slătioara din județul Olt. Un bărbat a fost decapitat de un altul.
image
Manele cu conotații sexuale, la balurile de boboci din Craiova. "Au ajuns să le arate pe scenă și cum se face" VIDEO
Un liceu renumit din Craiova este arătat cu degetul după ce în spațiul public au apărut imagini de la petrecerea elevilor de clasa a IX-a. Artistul Luis Gabriel, anunțat pe afișul evenimentului drept "special guest". este acuzat că a cântat în fața minorilor melodii obscene.
image
Scandal în Italia: Bijutier condamnat la 17 ani de închisoare pentru uciderea a doi hoți care i-au legat fiica și i-au jefuit magazinul VIDEO
Un bijutier din Italia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a împușcat mortal doi hoți care i-au jefuit magazinul și i-au legat fiica. Sentința a declanșat o dezbatere aprinsă privind limitele autoapărării în Italia.

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.