Lost in tradition

Vlad TĂUŞANCE
Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Lost in tradition jpeg

E Ajunul Crăciunului. Drumul spre casă trece pe lîngă o moschee din care ies pălăvrăgind bărboși cu tichii și robe. Bistroul de alături e și el plin. Fiica cea mică a familiei de vietnamezi care toarnă beri și servește la mese tocmai a primit o păpușă de la un client fidel. Un tată cu puștiul atașat se oprește la o cinzeacă, cumpără un bilet la loto și le urează sărbători fericite. Îmi număr monedele din buzunar și-mi fac planul: să mi iau niște fructe de la piața africană de lîngă Château Rouge sau să mă opresc la egipteni la un kebap la patru euro? Pînă la urmă trec pe la Carrefour și urc în camera minusculă de hotel cu o baghetă, niște brînză și o sticlă de vin cu dop înfiletat. Pornesc televizorul și adorm fericit pe un anime despre niște copii vîrcolaci. A doua zi mă întorc în țară. Aș mai rămîne.

Suport greu presiunea obligatoriului de orice fel, iar Sărbătorile cu majuscule îmi creșteau inadecvarea la cote de alarmă, mă obligau la gafe și fronde alcoolice. Spre binele tuturor, am preferat să plec. Spre bucuria mea, am putut să o fac din ce în ce mai departe. Crăciunul de la Paris trăit în tranzit, la prima întoarcere din Asia, a fost primul de care m-am bucurat cu adevărat în viața mea adultă. De patru ani, m-am alăturat nomazilor de rit nou care-și plimbă lunile decembrie și ianuarie prin țări calde. Am văzut brăduți împodobiți pe plajă în Cambdogia și sute de candele aprinse Fecioarei Maria în Colombo. Am spus discret și confuz „La mulți ani“ alături de adolescenți americani și francezi între două vîrste, am mîncat fripturi festive în ubicuile Irish Pub-uri și am povestit despre prăjituri bănățene cu dealer-i sîrbi. Anul acesta mi-am petrecut Anul Nou în avion, coborînd spre Chiang Mai. Copilul meu de șapte luni nu a fost foarte impresionat, preferînd să doarmă.

Plecarea de iarnă a devenit, dintr o reacție alergică la obiceiuri, un nou obicei. Cum Thailanda devine din ce în ce mai populară printre români, mă aștept ca, în zece ani, la Pașcani să se servească salată de mango lîngă răcituri, iar resort-urile din Phuket să bage cozonacul în meniu. Unde puriștii conservatori descifrează atentate multiculturale, mă bucur să văd firesc, o binemeritată eliberare de obligație. Plus o ocazie pentru a-ți aminti despre ce era de fapt vorba de sărbători: ospitalitate, generozitate, prezență, bucuria de a sta de vorbă, împărțitul de lucruri și sentimente cu familia mică sau mare. De fapt, din ingredientele astea poți face o sărbătoare oriunde și oricînd. Atenție însă la doza de nostalgie care poate strica toată rețeta, acasă sau aiurea.

De Crăciun, înainte de plecarea tradițională spre Asia, m-am întîlnit neprogramat, la Timișoara, cu un unchi rătăcitor stabilit în State. Am adunat rămășițele familiei la o berărie, am umplut masa cu halbe și mici, copiii au primit cadouri și am dat bani la colindători. A doua zi, el și-a văzut de împăturit sarmale, eu am copt un tort, asamblîndu-și fiecare Ajunul pe care-l putea duce. Fără presiune, fără să ni se aplece nici de la nostalgie, nici de la obligații. Am reușit să nu spun tîmpenii, iar hîrîielile familiale au rămas în zona afectuoasă. Aș repeta povestea asta, poate peste cîțiva ani, poate chiar la anul. Pînă una-alta, avem de călătorit. Am un amic în Phnom Penh care are o varză murată excelentă și un prieten bucătar la malul mării căruia trebuie să-i livrez un joc de table și niște semințe de tarhon. Nu ne-am văzut de iarna trecută.

Depărtarea te ajută uneori să vezi lucrurile mai clar, îți clarifică sensurile și gusturile, te învață să te bucuri mai mult de fostele bineînțelesuri. Să faci lucrurile altfel nu este automat o blasfemie, ci pur și simplu o punere în context. Pentru unii și pentru mine, este cel mai direct mod de a face pace cu lumea, de a intra cu adevărat în spiritul sărbătorilor. Ceea ce vă doresc și vouă în anul care începe. 

Vlad Tăușance este consultant de strategie.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

ministerul finantelor
Ministerul Finanțelor a încasat primii bani din PNRR. Despre ce sumă e vorba
Ministerul de Finanţe a încasat primii bani din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), respectiv suma de 82 de milioane de lei, a anunţat vineri instituţia.
Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Vladimir Putin împlinește 70 de ani într-una dintre cele mai neprielnice perioade pentru el
Preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, împlineşte vineri 70 de ani într-una dintre cele mai neprielnice perioade pentru el, de la sosirea sa la putere, în ultima zi a secolului al XX-lea.
Trenul cu cărbune USR Timiș jpg2 jpg
Operațiunea „Cărbune pentru iarnă“ la Timișoara. Primul tren a ajuns din gara închiriată de Primăria Timișoara
Primul tren cu cărbune din gara închiriată de Primăria Timișoara în Motru (județul Gorj) a ajuns, vineri, 7 octombrie, în orașul de pe Bega. Municipalitatea a cumpărat combustibil direct de la producător.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.