Limba română de azi: fals decalog

Oana CHELARU-MURĂRUŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 108 din 16 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La întrebarea provocatoare a Dilemei vechi, eu aş propune mai curînd o retrospectivă, care să arate ce s-a întîmplat cu limba română timp de un deceniu şi jumătate de la intrarea în furtunoasa noastră tranziţie. Să privim deci înapoi spre limba română, nu "cu mînie", ci cu detaşarea confortabilă pe care ar trebui să o aducă trecerea timpului. Şi, de ce nu, cu puţin umor. Marcată de un dinamism accentuat, în special în compartimentul său lexical, care este un seismograf sensibil al prefacerilor vieţii sociale, economice, politice, culturale, limba română aminteşte astăzi, în mod izbitor, de perioada de modernizare a vocabularului din secolul al XIX-lea, cu nenumăratele sale controverse legate de ortografie, adaptarea neologismelor sau chestiuni de normare lingvistică. Din multitudinea aspectelor dezbătute de specialişti şi de presă în ultimii ani, aş reţine, în sinteză, cîteva. * Deschiderea lexicală maximă sau "foamea de real" Ieşită din lunga izolare la care o condamnase regimul comunist, limba română se reconectează rapid după 1990 la reţeaua referenţială a lumii contemporane, odată cu progresele înregistrate de diversele substructuri ale organismului social. Valul de neologisme "necesare", cu precădere anglicisme, vine să umple, în mod benefic, largi goluri de denominare din domeniile politic, economic, financiar-bancar, tehnico-ştiinţific, cultural, viaţă cotidiană, divertisment etc. Citez la întîmplare cuvinte care sînt astăzi pe buzele tuturor (în mediul urban) şi care păreau cu cîţiva ani în urmă exotisme lexicale sau împrumuturi "de lux": airbag, audit, barter, brand, briefing, casting, chat, discount, hacker, lifting, link, live, look, mall, net, online, password, roller, shake, site, stretch, talk-show, thriller, top, workshop etc. O particularitate structurală a limbii române este aceea de a fi, ca totdeauna, o gazdă primitoare a cuvintelor împrumutate, impunîndu-le însă tipare stricte de adaptare morfologică. În comparaţie cu situaţia din alte limbi, precum franceza, masa de vorbitori a adoptat cu entuziasm, în mediul urban, neologismul anglo-american, iar lingviştii care s-au ocupat de acest aspect al limbii (Mioara Avram, Georgeta Ciobanu, Adriana Stoichiţoiu-Ichim ş.a.) au dovedit mai curînd permisivitate în recomandările lor normative. * "Adio, Lenin!": casarea subproduselor "limbii de lemn" "Urgenţa" completării golurilor denotative din sistemul limbii este urmată rapid de o primenire stilistică a lexicului imediat după 1989. Cuvintele purtătoare ale unei "sarcini" ideologice perimate sau compromise de uzul "limbii de lemn" sînt înlocuite, cu satisfacţie, de neologisme anglo-americane seducătoare, tot aşa cum turcismele şi grecismele cedaseră locul neologismelor romanice după 1820: miliţian / poliţist, întrunire / meeting, şedinţă / summit, slujbă / job, plan / proiect, planificare / planning, comitet / board etc. Sensurile se reaşază după modele englezeşti, astfel unele cuvinte conotate negativ în perioada comunistă sînt revalorizate (program al PCR / social, cultural; compromis, a negocia ş.a.), iar altora li se forţează semantica prin calchierea modelelor străine (a aplica "a face o cerere"; interviu "discuţie în vederea angajării"; patetic "jalnic, deplorabil"). * Nostalgii etimologiste în reforma ortografică În plină explozie lexicală a anilor '90, cînd o eventuală urgenţă ar fi reprezentat-o normarea grafică şi morfologică a numeroaselor anglicisme ce invadau limba, Academia Română, atinsă de nostalgii etimologiste, se ocupă de reforma ortografică, generînd zavistie printre specialişti şi haos în rîndul publicaţiilor. E inutil să reatacăm azi cu argumente teoretice şi istorice fundamentul acestei reforme care, în numele unui criteriu etimologic, impunea de-a valma, alături de elemente latineşti, scrierea cu â a tuturor cuvintelor, indiferent de originea lor. * Limbajul presei - "senza giacca e cravatta" Afirmarea impetuoasă a limbajului presei postcomuniste este, în opinia multora, aspectul cel mai complex şi mai original al epocii pe care o traversăm. Limbajul presei este compartimentul cel mai dinamic al românei actuale, fapt meritoriu cu atît mai mult cu cît a fost nevoit să se construiască din temelii. Promotor al înnoirii lexicale prin punerea masivă în circulaţie a neologimelor, a inovaţiilor lexicale (derivate, compuse, savuroase creaţii ludice), limbajul jurnalistic şi-a recuperat în ritm extrem de alert fireasca diversitate stilistică, nivelată de controlul ideologic al dictaturii comuniste. Aspectul cel mai carcateristic însă al jurnalismului românesc actual rămîne - aşa cum a observat printre alţii Rodica Zafiu - stilul "relaxat", apelul frecvent la registrele vii ale limbii vorbite (popular, colocvial, argotic) - reacţie psihologică firească la imobilismul "limbii de lemn" din trecut. * Cuvinte "de tranziţie" Printre cuvintele la modă ale tranziţiei, cu viaţă mai mult sau mai puţin efemeră, se numără, alături de anglicisme, numeroase derivate şi compuse noi. Aş reaminti numai cîteva din cele care au făcut "istorie": dolarizare, dughenizare, vesternizare, fesenist, pesederizare, cederizare, cotrocenizare, brucanizare, buticar, chioşcar, răspîndac, zvoner, scenarită, mineriadă, golaniadă, manipulare, criptocomunist, a se kaghebi, stalinozaur şi cîte altele. * Limbajul violent al românilor În vreme ce o parte a presei punea în mişcare vocabulele elevate ale limbajului cultivat al epocii, ziarele ultranaţionaliste sau de scandal îşi făceau un titlu de glorie din a răscoli prin reziduurile limbii de mahala, promovînd violenţa verbală, xenofobia nudă şi vulgaritatea în forme intolerabile. Iată o mică mostră edificatoare din paginile României Mari din 1999: "putoare fără ruşine, judecătoarea N.", "şef de rahat", "oligofrenul D.", "banditul B.", "paraşutele astea", "poponarul C.N.", "A.P., cavaler de Kurlanda" ş.a. Violenţa verbală face parte din tabloul de azi al unei Românii resentimentare şi brutale care nu poate fi ignorat (a fost, de altfel, studiată pe larg de Ruxandra Cesereanu în recenta sa carte). * Temă restantă de gramatică Deşi gramatica este mai rezistentă la asaltul inovaţiilor decît vocabularul, revin cu insistenţă, în ultimii ani, cîteva structuri pervertite care ameninţă să se impună: lipsa prepoziţiei "pe" la acuzativul pronumelui relativ "care" ("Persoana care am căutat-o..."), suprimarea negaţiei înaintea construcţiei restrictive cu "decît" ("Am decît o casă."), generalizarea prepoziţiei "în" la contexte improprii ("Merg în clubul X"), cuvinte parazitare ("Deci l-am găsit, deci nu era plecat"; "Ca şi om...") ş.a. * Panica naţionalistă şi fanatismul purist Panica naţionalistă a generat şi la noi fantezii legislative, precum cea a lui George Pruteanu, care îşi imagina în anii din urmă că trebuie să-şi amendeze semenii pentru excese neologice, de altfel supărătoare. Ideea ar rămîne absolut hazlie, dacă nu ar fi totuşi întristător faptul că o persoană cultivată, precum distinsul ex-senator, nu a putut învăţa nimic din lecţia latinismului purist al secolului al XIX-lea. * De la argotismele tinerilor în blugi la limbajul porno al generaţiei "Polirom"(2003-2004) Limbajul argotic colorat al tinerilor are în româna actuală o vizibilitate infinit mai mare decît în trecut (ţeapă, marfă, beton, parfum, penal, supertare, a fi bazat, handicapat etc.). El migrează în chip firesc nu numai spre limbajul colocvial şi familiar, ci şi spre cel al presei, aşa cum s-a remarcat deseori. Foarte recent, s-a înregistrat o variantă "hard" a limbajului erotic licenţios prin prozatorii lansaţi în ultimii ani, cei mai mulţi de Editura Polirom (2003-2004) - Ioana Bradea, Ioana Baetica, Ionuţ Chiva, Alexandru Vakulovski, Adrian Schiop, Dragoş Bucurenci, Cosmin Manolache, Claudia Golea - care împinge la limita de sus experienţa vulgară a limbajului. Rămîne de văzut dacă această ostentativă dezinhibare lingvistică are o justificare în plan estetic sau se hrăneşte din nevoia imperioasă de a şoca. * Legiuitorii limbii - mai relaxaţi ca oricînd (DOOM2, 2005) Nu în ultimul rînd trebuie semnalată apariţia - îndelung aşteptată - a noului Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, care adoptă o inteligentă şi binevenită atitudine relaxată în privinţa uzului lingvistic. Deşi nu recomandă explicit toate anglicismele pe care le înregistrează, autorii consideră utilă normarea acestora. În multe alte cazuri se recomandă formele duble (filozof/ filosof, căpşune/căpşuni) sau se acceptă rostiri impuse de multă vreme prin uz (a fonda, frecţie, compleu, pricomigdală, absolvă etc.)

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Rusoaică voluntar în Ucraina, dezvăluiri șocante. Femeile din unitatea sa, folosite ca sclave sexuale
Un militar rus detașat în Ucraina a declarat că ofițeri de rang înalt au folosit femeile medic din propria armată ca sclave sexuale și le-au pedepsit pe cele care nu cooperau.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.