Libertatea de doi timpi

Publicat în Dilema Veche nr. 178 din 5 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Zice un sondaj: dintre europeni, românii muncesc cel mai mult, dar o fac şi cel mai prost. Zice altul: mai mult de jumătate din români se declară nemulţumiţi de felul în care îşi (pe)trec timpul liber. Şi întreb: după ce că nu ştim să muncim, nici de distrat nu ştim? Şi de unde această nemulţumire? Lipsa de bani? De inventivitate? Sau de timp? Că de distracţii, după ’89, nu ducem lipsă. Televiziune, Internet, baruri, cafenele, săli de fitness, cursuri de tot felul, de la ikebana şi pictat de oale, la masaje erotice; librării pline, săli de spectacol cu duiumul, posibilităţi de a pleca din ţară... "Să plec din ţară? Păi, tare aş vrea, da’ nu mă pricep, n-am nici timp, nici bani." Aşa spunea, într-o zi, o doamnă plîngîndu-se că, deşi a auzit ea că dincolo ar fi mai frumos, preferă să rămînă aici, la condiţii mai proaste la care însă se pricepe, de ani de zile. Cum îţi treci aşadar timpul liber, cum te mai descurci cu el printre atîtea oferte tentante, dar doar cu o frîntură de libertate la îndemînă şi bani şi mai puţini în buzunar? În bătătură Te trezeşti dimineaţa, la cafea şi ţigară. Dai drumul la TV. Vii de la serviciu, faci un duş, îţi pui de mîncare. Dai drumul la TV. Eşti în week-end, te trezeşti cu lene de două zile libere, nu ai planuri pentru că nu ai bani: dai drumul la TV. Şi aşa devine TV-ul, cu ale sale multe canale, primul mijloc de a omorî timpul liber. Mi se plînge o profesoară de liceu: timpul liber e un blestem. La o adică, toată lumea îi invidiază pe profesori: "au timp liber". Într-adevăr, au timp berechet, să moară de foame, să dezlege cuvinte încrucişate, că-s mai ieftine decît cărţile, au timp de-ajuns să se uite pe pereţi. Şi să se uite la TV... Vorbind de televizor, întreb o telenovelistă: a ajuns telenovela un hobby de timp liber? Şi-mi explică: telenovela intră în altă categorie. Telenovela nu e pentru tine, tu eşti pentru telenovelă. N-ai timp liber? Ţi-l faci. Doamna jovială de la pîine, de pe "Flămînda", îmi spune mustăcind că dacă e să vină episodul-cheie (cînd el o pupă pe ea), eşti mai mult decît obligat să-ţi faci timp, să nu-l pierzi. Aşa că schimbi tura cu colega... şi-mi imaginez, fără maliţie, cum ar fi să faci schimb de tură cu colegul, să mai citeşti un capitol din cartea preferată? La băncuţă Poate cel mai la îndemînă loc de trecut timpul liber, cînd n-ai nici bani, nici timp, e băncuţa din faţa blocului. Băncuţa pe care orice orăşean de la bloc o ştie - prelungă, osoasă, procopsită de-a lungul anilor cu un fel de luciu (şi cînd scriu "luciu", rog insistent a nu se confunda cu cine ştie ce strălucire nobilă, pentru că e vorba chiar de luciul unui obraz de precupeaţă ce le trage la măsea şi răspîndeşte zvonuri maligne). Ca o lege nescrisă, de dimineaţa pînă seara universul băncuţei aparţine vîrstei a treia. Că şi ei au nevoie de un respiro de la monotonia statului în casă. Cum pensia nu le permite să treacă nici graniţa propriului cartier, cînd nu se uită la televizor, pensionarii îşi omoară timpul ba pe la cumpărături, ba aici, la băncuţă, socializînd cu vecinii de-un leat, dezbătînd problema spinoasă a domnului de la patru care şi-a mai luat un cîine, că unul nu-i era de ajuns şi nu c-ar face gălăgie, dar pute. Cîinele, nu domnul. Pe la opt seara, decorul se schimbă. Cam pe acum, de treci de-a lungul cartierului, tivit cu blocuri şi de-o parte şi de alta, îi vezi ciorchiniţi pe băncuţă, grupuri de tineri care îşi cumpără cola, seminţe şi ţigări de la buticu’ din colţ şi se retrag mai apoi în cercul lor, mic şi elitist, ca să comenteze, acid, realităţile exterioare. Zumzetul tainic al bîrfelor de peste zi e înlocuit acum de comentariile tari, rîsetele piţigăiate şi chiuiturile fetelor care îşi gratulează partenerii cu cîte un duios "mă, tîmpitule", iar "tîmpiţii" protestează şi ei cochet cu cîte un "fă, proasto". Şi toată lumea petrece de minune, iar băncuţa devine perimetru al timpului liberat de şcoală, de teme şi stresuri profesionale, unde se fac şi se desfac relaţii într-un ritm ameţitor, ca într-o telenovelă. "Oricum, părinţii nu ne lasă să mergem mai departe" - îmi spun două minore cuminţi de Crîngaşi, cu fuste scurte şi bluze minione, mimînd o transparenţă aproape naivă. Părinţii confirmă. După şcoală, au şi ele, sărăcuţele, nevoie să se recreeze, dar unde să se ducă? În centru e departe şi cum se vor întoarce mai apoi acasă? În metrou n-au încredere, că după nouă sînt derbedei pe stradă, iar taxiul costă. La băncuţă, cel puţin, le pot supraveghea. Îmi mai spun fetele, chicotind şi aprinzîndu-şi ţigările, că nu stau ele lipite de băncuţă. Mai dau ture prin cartier, iar în week-end mai merg pe la cîte un party sau la Mall, să se plimbe. La cinema nu prea merg, că au DVD-uri, iar prin parc, e cald şi plictisitor. Prin parc Domnişoara este studentă. Timpul liber? Merge la sală, dar asta a devenit mai mult o obligaţie. Altfel, nimic ieşit din comun, la cafenea sau la teatru. Acum stă cu prietenii la o terasă în Herăstrău, e mai răcoare, şi nu s-au văzut de mult. Prietenii, toţi angajaţi de firmă, dintre care nici unul născut cu linguriţa de argint în gură, trebuie să muncească, iar asta îţi papă tot timpul liber. Nu ştiu cum o fi fost înainte, acum însă abia dacă ai timp să respiri. Ajungi să te întîlneşti cu timpul liber ca din întîmplare şi, cînd te vezi cu el, nu-l recunoşti şi stai mult timp tîmp, că nu ştii cum să-l iei. Iar pe fondul ăsta, week-end-ul e un petic de libertate cu care devii atît de egoist, încît nu-ţi vine să-l împarţi cu nimeni şi vrei să te închizi în casă, doar tu cu timpul tău, şi împreună să vă dedaţi la perversiuni de genul: închis mobilul, refugiat în pat, în somn sau la cititul unei cărţi la modă. ...De partea cealaltă a Herăstrăului, partea nevăzută, concluzia. Pe un copac, o pancartă. Pe pancartă: Scăldatul interzis. Sub pancartă, o sumedenie de puşti în slip şi într-o continuă întrecere între cine sare mai departe şi mai frumos. La ştrand plăteşti, adică e scump, că aici e moca. De partea asta a parcului, distracţia e gratis şi e din plin. Poţi veni să te bălăceşti cînd şi cît vrea muşchii tăi, că nu te deranjează nimeni. Plăcuţa cu avertismentul? Au văzut-o şi, la fel de bine cum au văzut-o, au şi ignorat-o. Că e pusă de vrăjeală, de ochii lumii e pusă, să nu vină puhoiul de la ştrand. Ce mai fac ei în timpul liber? Unul mai oacheş de la soare mă întreabă, ştirb: adică cînd chiulim de la şcoală? Şi se reped toţi să răspundă că dau la peşte, că vrăjesc gagici, că merg la casino-ul din cartier să tragă de manetă... Ce fac, în timpul liber, părinţii lor? Şi toţi se opresc, uitîndu-se nedumeriţi unii la alţii:...păi, părinţii lor muncesc...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.