Libertatea de cinci bani

Publicat în Dilema Veche nr. 148 din 24 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aprinzi televizorul şi, vrînd-nevrînd, te pocneşte un viol. Sau o crimă. Sau amîndouă deodată, la pachet. Şi schimbi canalul. Dar aici dai peste aceeaşi ştire, niţel decalată pentru că, dacă, Doamne-fereşte, ai pierdut-o pe un canal, trebuie s-o găseşti, intactă în conţinut şi prezentare, pe celălalt. Şi aşa începe plimbarea, în neştire, printre canale, iar pînă să-ţi dai seama, cîteva ceasuri bune din viaţa ta s-au scurs pe nesimţite, într-un mod inutil. Conform unui sondaj realizat acum cîţiva ani de CURS şi Mercury Research, la solicitarea CNA, românii s-au dovedit a fi cei mai mari consumatori de televiziune dintre toţi cetăţenii Europei. Adică 81% dintre cei care au televizor acasă îl deschid zilnic, în timpul săptămînii, urmărindu-l în medie 4-5 ore pe zi, în timp ce la sfîrşit de săptămînă, stau în faţa lui şi mai bine de 6 ore. Şi te gîndeşti: de ce se uită românii atît de mult la televizor? Să fie emisiunile atît de profesioniste şi fascinante, sau e vorba, pînă la urmă, doar de abandon în neştirea unei distracţii mult mai ieftine financiar? Lăsînd însă la o parte interpretarea sociologică, cine şi de ce stă în spatele acestor statistici? Pornind de la ideea că, dacă televiziunea în România este, în linii mari, o apă şi un pămînt, presa scrisă e mult mai diversă; dacă micul ecran nu diferă prea mult între canale, aflat în faţa unei tarabe, libertatea de a alege între un ziar sau altul, între unul "serios" şi altul cu fete la pagini uşor accesibile, creşte considerabil. Aşadar: spune-mi ce citeşti, să te întreb la ce te uiţi. Prima mea victimă a fost o vînzătoare de ziare din Piaţa Iancului. Este pensionară, din aceia care mai scot un ban. Îmi spune că presă, paradoxal, ea nu prea citeşte, că n-o mai lasă ochii, dar că la TV se uită mult, că "altă bucurie nu are". Se uită la Andreea, da’ totuşi nu prea, că aici termină de fiecare dată prin a se înduioşa de soarta altora şi mai apoi prin a se enerva că, la o adică, nimeni nu se înduioşează de soarta ei, aşa cum o face ea de soarta lor. Îşi mai trece timpul şi cu Mihaela... că e femeie deşteaptă şi frumoasă (sau frumoasă şi deşteaptă?) şi emisiunea ei "nu are probleme". Cum e aia cu "poveştirile"... Adevărate sau nu, dacă se uită, o apucă palpitaţiile. Reale. La jurnale, în nici un caz, alea o sperie de-a dreptul. Ce ar propune ea? Să se dea numai "emisiuni frumoase", cum era a lui Teo, că de violuri şi crime, poporul român s-a cam săturat. Şi am plusat, în aceeaşi zi, căutînd alte răspunsuri, pe la nişte ore incredibile de 7 înspre 8 dimineaţa, cînd am întrebat, în metrou, cîteva persoane "ascunse" în spatele unor "libertăţi" (din cele ce se vînd în draci prin mijloacele de transport în comun). De ce citesc ce citesc şi, în plus, ce emisiuni de TV urmăresc? Un domn mi-a pufnit agresiv, că adică ce insinuez eu cu întrebarea mea. Citeşte de-aia, "de treaba lui de ce". Altul, de lîngă el, mai şugubăţ şi împăciuitor, mă salvează cînd află unde scriu, spunînd că, de fapt, fac şi eu "spionaj la concurenţă". Fac un reportaj, zîmbesc, şi vreau doar să aflu dacă ce citesc ei are legătură şi cu ce urmăresc pe micul ecran. E vorba de gust - justific - ziarul ţi-l alegi, la TV nu prea ai de unde. Ştirile la fel, emisiunile la fel... "Eu mă uit la ştiri" - îmi spune iar domnul ţîfnos, şi se uită chiar la "alea", adică taman la cele pe care le blamasem (dîndu-mi de înţeles că mai făcusem o gafă). Că adică "sînt mai colorate". Şi îndrăznesc: ca revista de o citiţi...? da, într-adevăr, şi pînă la urmă care e problema mea? Pe vremuri ştirile erau "gri", domnişoară, atît de gri că nici nu le mai vedeai, de-aia, acum, oamenii caută şi ei culoarea... Totuşi, faptul că "Ionel şi-a violat găina" să fie ştire de importanţă naţională? Şi iar şugubăţul mă contracarează că la o adică ştirea este de importanţă naţională, ca să vedem şi noi în ce societate trăim. Încerc să schimb subiectul. La ce emisiuni TV se uită? Ei, la fotbal, nevestele, la telenovele; ei, la emisiunile cu maşini, nevestele, la alea de bucătărie; toată familia, la emisiunile "cu proşti" şi la talk-show-uri, cînd sînt invitaţi tari. Adică Becali. Le mulţumesc şi cobor la prima. Şi reiau subiectul a doua zi cu cîţiva studenţi. Cristina, care e în anul I la Litere, îmi mărturiseşte din start că nu le are cu presa. Prea mult de citit la şcoală - îmi spune - ca să mai cuprindă şi ziarele. La ştiri se uită sporadic, doar cît să ştie pe ce lume trăieşte, dar nu e un fan. Şi se mai uită pe Cultural, la jurnal şi îi plac serialele HBO. Cînd e să lase televizorul deschis, îl fixează, musai, pe un canal de muzică. Divertisment, clar: Cronica Cîrcotaşilor. Un coleg de-al Cristinei îmi spune de Cotidianul, ca de un ziar "superserios" pe care nu-l ratează; se uită la ştiri, la Realitatea, dar şi la cele de la postul naţional. I se par cele mai profesioniste şi nepărtinitoare. Altfel, la TV, nu prea; cînd prinde, Cronica Cîrcotaşilor sau Farsele lui Jugaru. Şi închei cu acest capitol, adică divertismentul, cu cîteva vecine de la bloc. Una e înnebunită după revistele "frumoase" (gen One, Elle etc.) de i le mai aduce fiică-sa, şi se holbează şi ea, şi celelalte, prin paginile lucioase şi cu dame bine; dar doar atît, că cine îşi permite aşa ceva? Uneori rîd, alteori se întristează; îmi spune: ea nici n-a văzut atîţia bani la un loc, cît cer ăia pe un fular sau pe un batic; la TV... lasă să meargă pe Acasă, la telenovele şi la emisiunile cu mai multe femei; se mai uită şi la emisiuni de bucătărie, da’ de multe ori pe acolo se dau reţete prea fistichii pentru bucătărioara ei. Şi mai sînt o sumedenie de emisiuni la care nu se uită; la "alea cu urlete", de exemplu, că nu prea pricepe ea de ce trebuie să se urle; şi mai e una cu familii care îşi schimbă mamele între ele... o nebunie - îmi mai spune - o libertate care pe ea, personal, o depăşeşte.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne