<i>Ştiam că România este o ţară din Europa de Est</i> <p> - <i>dialog cu Juan Carlos NEGRETTI</i> -

Am venit în România în 1994, cu o bursă de studii. Am nimerit aici într-o lună cumplită, chiar la începutul anului. Era o iarnă blîndă. Totul mi s-a părut foarte gri şi mohorît. Lumea era plecată în vacanţă, aşa că oraşul era pustiu. Am ieşit prima oară pe stradă pe 1 ianuarie şi am mers pe un bulevard unde nu era nimeni. Noi nu avem iarnă. Venezuela este o ţară tropicală. Aşa că am văzut pentru prima oară zăpada adunată în mormane. Se topise între timp. Oamenii? Din fericire, primul contact uman a fost cu studenţi care s-au purtat frumos cu mine. Au fost într-adevăr foarte primitori. În primele zile eşti oricum turist, chiar dacă vii pentru tot restul vieţii în ţara respectivă... eu nu ştiam pe atunci asta. Idei preconcepute? Ştiam despre România că este o ţară din Europa de Est, dar a trebuit să mă documentez un pic înainte să vin aici. Oamenii din Venezuela ştiau despre Nadia Comăneci, despre Dracula care s-a născut în Transilvania pe care o confundau cu Pennsylvania din Statele Unite. Deşi castelul pe care îl vedeau în poze era unul european, ei credeau că se află în Pennsylvania! Chiar înainte să plec, m-am uitat într-o carte pe care o aveam prin casă, o enciclopedie de la A la Z. Am căutat România. Erau două pagini. Am văzut o poză cu Sala Palatului, alta cu oameni de la ţară. Spuneau acolo că e o ţară cu multe tradiţii. Mai era o poză cu castelul Peleş sau cu cel de la Bran, nu mai ţin minte exact. Spuneau ceva despre Dracula. Erau informaţii foarte sumare. Nu ştiam deloc româneşte. Prima dată am auzit limba româna la ambasada voastră din Caracas. Vorbea consulul cu cineva din personal şi mie mi s-a părut că se certau între ei... Acum mi se pare invers. Că venezuelenii vorbesc "scandalos" şi că fac mult zgomot... pe cînd românii sînt calmi. N-am avut nici un fel de idei preconcepute înainte de a veni aici. Pentru că distanţa e foarte mare. Ştiam că a fost ceva comunism. Despre Ceauşescu, taică-meu ştia mai multe. Despre Venezuela există clişee? Sigur că da. Cu telenovelele, cu Miss Venezuela. Venezuela a cîştigat multe concursuri internaţionale de frumuseţe. Despre oameni se spune că sînt gălăgioşi şi neserioşi. Există clişeul ăsta. Despre argentinieni există clişeul că sînt foarte orgolioşi. Despre bolivieni se spune că sînt serioşi şi că nu rîd niciodată. Oameni de la munte. Despre cubanezi se zice că sînt într-o petrecere continuă. Românii sînt ospitalieri? Nu. E un clişeu. Am fost, de exemplu, într-un sat din nordul Moldovei... aoleu! Mă priveau ciudat, mi-au dat de mîncare cu greu, deşi eu venisem cu treabă, cu şcoala. Dar într-un alt sat din apropiere am fost foarte bine tratat... o bucătăreasă pe cinste! Ospitalieri? Cînd da, cînd nu... depinde foarte mult de om. Românul s-a născut poet? Da. Există într-adevăr o stăpînire a limbii... adică limba îţi permite să te exprimi destul de plastic. Poţi spune savuros anumite lucruri, poţi găsi tot timpul cuvintele potrivite sau poţi să faci tot felul de legături. Eu încă nu ştiu foarte bine limba română, dar sînt unele chestii care numai în limba română mi se par mişto. Sînt o grămadă de bancuri pe care, dacă le traduc în spaniolă, nu mai au nici un farmec. Codrul e frate cu românul? Nu cred că am înţeles pe deplin ce înseamnă... codrul. Codrul e un copac, nu-i aşa? Românii îşi acceptă cu seninătate destinul? Dacă ar fi să judecăm după cîţi români au emigrat, nu! Nu şi-au acceptat destinul. Au încercat să şi-l schimbe. Pe de altă parte, românii mai au o vorbă: "Asta e!". Adică un soi de resemnare în anumite situaţii. România e o ţară bogată, dar românii sînt săraci... Într-adevăr, România este o ţară foarte, foarte frumoasă. Are de toate. Ăsta nu este un clişeu. Aici poţi face toate sporturile, de la ski pînă la windsurf. Iar românii nu sînt săraci, cel puţin nu în momentul ăsta. Sînt într-adevăr anumite categorii, anumite grupuri etnice care sînt izolate... mă refer la romi, în primul rînd. Adică nici ei nu vor să se integreze, nici voi nu vreţi să-i integraţi. Dar, în general, nu mi se pare că ar fi o sărăcie... Lucie. Da, nu-i o sărăcie lucie. Oamenii au ce mînca. Avem femei frumoase? Categoric sînt frumoase. Mie româncele mi se par foarte complicate. Nu poţi cuceri o româncă uşor. Adică n-am venit din America de Sud, am bătut din palme şi gata! Avem o mîncare "să te lingi pe degete"? Nu. Orice străin va răspunde nu, pentru că doar mîncarea pe care o mănînci în copilărie este cea care îţi rămîne întipărită în minte. Oriunde ai pleca, poţi să constaţi că mîncarea este extraordinară, cum ar fi în Turcia, de exemplu, dar, pînă la urmă, tot mîncarea de la tine din ţară este cea mai bună. În România, cînd mergi la restaurant, vezi în meniu cam aceleaşi lucruri tot timpul... adică ciorbă de văcuţă, cîteva cărnuri la grătar, salată asortată sau "de sezon", garniturile, cartofi şi pilaf şi... s-a terminat! Ah! Am uitat mămăliga. Românii sînt hoţi? Există, ca şi în Venezuela, un cult al şmecheriei. Societatea ne inoculează cumva că dacă sîntem "şmecheri" e o chestie mişto! Nu e bine să fii prostul clasei, al străzii sau al cartierului... şi atunci cel care face şmecherii e bine văzut. Nu ştiu, una dintre cauze este probabil cea a economiilor instabile, însă în ambele ţări am observat acelaşi lucru... Bucureştiul e micul Paris? Am văzut mai întîi Bucureştiul şi abia dup-aia am văzut şi Parisul. Am căutat nişte asemănări... dar n-am găsit nici una. Există într-adevăr anumite elemente de limbaj arhitectural parizian pe care le poţi regăsi la clădirile din Bucureşti. Însă Bucureştiul are o cu totul şi cu totul altă personalitate faţă de Paris. Aşa că nu seamănă deloc. E clar: nu e nici un mic Paris aici! Acum sînteţi român? Nu ştiu. În ultimii treisprezece ani n-am mai fost plecat de aici, decît în scurte vacanţe prin Europa şi o singură dată în Venezuela. Integrarea e un proces complex şi are loc odată ce începi să înveţi cultura locului respectiv. După aceea apar şi alte legături... Soţia mea e româncă, copilul meu s-a născut aici. Cu timpul te integrezi. Totuşi, oamenii de aici încă îşi dau seama că sînt străin. După accent. Dar nu ştiu de unde sînt. Unii cred că sînt din Indonezia, alţii că din Maroc sau din Grecia. ____________________ Juan Carlos Negretti s-a născut la Caracas, Venezuela. În prezent lucrează ca arhitect în Bucureşti şi este percuţionist la trupa Enueia. interviuri realizate de Adina POPESCU