<i>Sevraj</i>

Dragoş NEAMU
24 noiembrie 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pînă în urmă cu doi, ani încă mai asistam cu toţii la un război disperat, cel al politicienilor care încercau prin metode prea puţin ortodoxe să controleze mass-media, să şi-i aservească pe patronii de ziare şi de televiziuni, să exercite presiuni asupra jurnaliştilor de pe teritoriile "fiefurilor" lor din provincie. Toate acestea şi multe altele au afectat nu numai competiţia, dar şi credibilitatea principalelor mijloace publice de informare. Să fi afectat însă şi gustul publicului care, "protejat" de treburile şi problemele cu adevărat serioase ce se impuneau a fi cenzurate sau chiar excluse din paginile ziarelor şi din grilele de programe, era nevoit să înghită "gogoşi", să se mulţumească cu non-ştiri despre violuri, crime, sinucideri şi alte "distracţii" de interes naţional, care umpleau convenabil spaţiile goale şi care treptat au început să creeze dependenţă? Tot situaţia politică şi manipularea să fi fost de vină pentru kitsch-urile uşor digerabile pe care le vedem astăzi zilnic la TV, pentru titlurile - care nu solicită nici inteligenţa, nici concentrare - ale tabloidelor citite în metrou, între Unirii şi Universitate? Este doar o teorie, dar să vă dau un exemplu... Cam în perioada despre care vorbeam mai devreme, lucram pentru o emisiune de reportaje şi investigaţii, cu rating mic, dar constant. Subiectele nu erau dictate de "direcţiune", însă toată lumea ştia că sîntem supravegheaţi. La un moment dat, o colegă a descoperit un caz de corupţie legat de un "baron local". S-a dus, a filmat, avea dovada şi putea să iasă o anchetă supertare. Materialul în cauză nu a fost difuzat niciodată, aşa că nici nu se poate pune problema ce rating ar fi putut să aibă. La ceva timp, am filmat un reportaj într-un sac sărac, terorizat de o bandă de hoţi. Filmuleţul mai avea un "ingredient" în plus: cîteva babe violate. Printre care una, dînd declaraţii de pe patul de spital. Mai multe cadre pline de sînge din casa victimei. Promo-uri puternice în prime-time la emisiune, cu imagini din reportajul respectiv. Rezultatul: un rating de şapte puncte, uriaş, pentru o astfel de emisiune. Exemplul meu nu se poate reduce la: îi dai poporului babe violate şi-ţi creşte audienţa! Publicul nu a putut (şi nici nu ştia că are vreo opţiune) să aleagă între un reportaj despre corupţie şi unul despre furturi şi violuri. Să revenim în prezent. După schimbările politice din decembrie 2004, practicile "necurate" din mass-media au început să fie eliminate, din ce în ce mai multe trusturi şi concerne media străine, credibile şi fără nici o treabă cu prieteşugurile şi cumetriile de doi lei, de pînă atunci, au început să investească în România. Se pare că peisajul media se "ecologizează", însă şi tirajele ziarelor sînt în scădere, precum şi audienţele principalelor posturi de televiziune. Interesant este faptul că televiziunile nu-şi fură una alteia telespectatorii, căci un anumit procent "dispare", pur şi simplu. Deducem că e vorba de oameni care nu se mai uită la televizor (sau se uită la posturi de tipul CNN, TVT, Mezzo, care nu sînt monitorizate). Dar şi de oameni care nu mai citesc presă. Din lipsa de credibilitate cu care erau învăţaţi pînă în acel moment? Din plictis? Sau au renunţat ca la un viciu, rezistînd "sevrajului", căutîndu-şi dependenţe mai puţin nocive, cum ar fi cititul unei cărţi sau plimbările lungi în natură. Căci dependenţa de entertainment şi infotainment de proastă calitate, lansate la noi aparent din întîmplare, şi prin ziarul care nu deranja pe nimeni şi unde găina năştea pui vii, este asemănătoare cu cea de droguri: mai întîi un joint inofensiv cu Andreea Marin, într-o sîmbătă seara cînd n-ai ce face, două fumuri la poştă cu amanţii Oanei Zăvoranu şi în cîteva luni ţi-o tragi în venă, în direct cu Dan Diaconescu. Pornind de la analogia de mai sus, tema nu-şi propune o abordare profundă a ceea ce a fost mai întîi, oul sau găina (sau nici una, nici alta, din moment ce pasărea s-a transformat, la un moment dat, în mamifer), prostia publicului care tînjeşte după "pîine şi circ" sau îngustimea minţilor "vînzătorilor" de media. Nici analiza cauzelor politice, economice etc. care pot duce în timp la un "dezastru" mediatic. Mai degrabă, vrea să descopere o pastilă mai puţin chimică, mai din ierburi, mai fără efecte secundare, care să se administreze, atunci cînd deja intervine sevrajul. (A. P.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?