<i>Scufiţa Roşie şi lupul sexist</i>
În drum spre casa Bunicii, Scufiţa Roşie a fost abordată de un lup care a întrebat-o ce duce în coşuleţ. Ea a răspuns: "Cîteva gustări pentru bunica mea, sigure sub raport medico-sanitar, dar ea oricum este capabilă, fiind o adultă matură, să se ocupe de ea". Lupul i-a spus: "Ştii, draga mea, nu e prudent pentru o fetiţă să meargă singură prin pădure". Scufiţa Roşie i-a spus: "Găsesc că remarca ta sexistă este extrem de insultătoare, dar n-o să ţin seama de ea, pentru că vine de la un marginal cu un statut tradiţional în societate: motivat de acest stres ţi-ai elaborat o concepţie generală despre lume, personală şi autonomă. Acum, te rog să mă scuzi, vreau să-mi văd de drum". Scufia Roşie a pornit pe cărarea cunoscută. Dar lupul, eliberat, prin statutul său marginal, de aderenţa înrobitoare la drumurile lineare, caracteristică gîndirii occidentale, a luat-o pe o scurtătură spre casa Bunicii. A năvălit în casă, a mîncat-o pe Bunică, o modalitate de acţiune motivată de statutul lui de carnivor. Apoi, nestînjenit de noţiunile tradiţionaliste ale ceea ce e considerat a fi masculin sau feminin, a îmbrăcat cămaşa de noapte a Bunicii şi s-a cuibărit în pat. Scufiţa Roşie a intrat în bordei şi a spus: "Bunico, ţi-am adus nişte biscuiţi fără materii grase şi fără sare şi vreau să-ţi mulţumesc pentru felul cum îţi îndeplineşti misiunea educativă de continuatoare înţeleaptă a tradiţiei matriarhatului". Din pat, lupul a răspuns în şoaptă: "Vino mai aproape, fetiţo, să pot să te văd!". Scufiţa Roşie: "Am uitat că vederea ţi-e refuzată şi nu eşti mai clarvăzătoare decît o bîtă. Bunico, ce ochi mari ai!". "Am văzut multe şi am iertat mult, draga mea!" "Bunico, ce nas mare ai - relativ, desigur, e atractiv în modul său specific." "Am mirosit multe şi am iertat mult, draga mea." "Bunico, ce dinţi mari ai!" Lupul i-a răspuns: "Sînt foarte mulţumit că sînt cine sînt şi că sînt cum sînt" şi a ţîşnit din pat. A înşfăcat-o pe Scufiţa Roşie cu ghearele, cu intenţia de a o devora. Scufiţa Roşie a strigat, nu pentru că ar fi fost speriată de tendinţa aparentă a lupului de încălcare a codului vestimentar, ci pentru că acesta i-a încălcat spaţiul ei privat. Strigătele ei au fost auzite de o persoană care se ocupa de tăierea copacilor (prefera să i se spună tehnician furnizor de combustibil). Cînd a intrat în bordei şi a văzut încăierarea, a încercat să intervină. Dar de îndată ce a ridicat toporul, şi Scufiţa Roşie, şi Lupul s-au oprit. "Ce vrei să faci?" Persoana care taie lemne a clipit şi a încercat să răspundă, dar nu-i venea nici un cuvînt pe buze. "Năvăleşti ca un om din Neanderthal crezînd că unealta ta va acţiona în locul tău" - a exclamat ea. Eşti un sexist! Cum îndrăzneşti să crezi că femeile şi lupii nu-şi pot rezolva problemele fără sprijinul bărbaţilor?" Auzind discursul pasionat al Scufiţei Roşii, Bunica a sărit din gîtlejul lupului, a înşfăcat toporul persoanei care tăia lemne şi i-a tăiat capul. După această execuţie, Scufiţa Roşie, Bunica şi Lupul s-au simţit însufleţiţi de un scop comun. Au decis să întemeieze o comunitate alternativă bazată pe respect mutual şi cooperare şi au trăit împreună în pădure, fericiţi, pînă la adînci bătrîneţi. După James Finn Garner, Politically Correct Bedtimes Stories, Souvenir Press Ldt, London, 1994
