<i>Refuz să cred că un om cu bani este superior unuia fără</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 226 din 14 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

GECAD este un grup de inovaţie, eu sînt acţionar şi preşedinte al consiliului de administraţie. Nu aş spune patron pentru că termenul a căpătat deja nişte conotaţii ciudate. Este un grup de firme: am început o firmă în 1992, prin care programam şi licenţiam, pînă cînd am vîndut tehnologie cu totul; în 1994 am făcut un antivirus (iniţial RAV, acum Microsoft One Care), pe care în 2003 l-am vîndut la Microsoft. Asta ne-a făcut vizibili. De ce un antivirus? În 1994 eram doi oameni în firmă. Ne-am gîndit ce ar trebui să se vîndă în anii următori: am ajuns la concluzia că securitatea software. Tocmai începuseră să apară viruşii. În momentul acela erau trei antiviruşi în lume, aşa că am zis hai să-l face şi noi pe al patrulea. Am lucrat cu Costin Raiu, un programator genial, care astăzi lucrează la Kaspersky Antivirus. Cînd l-am făcut, am ajuns la 130, 150 de distribuitori. Şi... l-am vîndut. Am ales să nu vindem toată compania, deşi aveam oferte în acest sens (toată compania să se mute în Redmont, iar eu să iau postul de Vice President Security, director de produs), ci să rămînem şi să facem ceva mai simpatic, pentru că sîntem nişte oameni care vrem să construim. Nu dintre cei care sîntem potriviţi să fim o piesă într-un puzzle corporate: acesta este mult prea mare ca munca ta să se vadă per global. După care, am înfiinţat un grup de companii, bazate pe knowledge-ul pe care-l aveam, una care dezvoltă un server pe mail, o alta care dezvoltă un sistem de plăţi online. Merg foarte-foarte bine. Aveţi o filozofie în modul de conducere al acestor companii? Ne construim foarte bine partea de oameni care văd latura pozitivă din semenii lor şi din întîmplări, ceea ce ne conferă stabilitate şi fericire; dar şi pe cea prin care vrem în permanenţă mai mult, să ducem compania mai departe. Nici una dintre companiile noastre (Axigen, Avangate şi ePayment, GECAD Net, GECAD Software) nu se adresează doar pieţei româneşti, ci şi celei internaţionale. Companiile sînt organizate ca la carte, nu de genul patronat - nu e doar patronul care are cîţiva oameni şi ei sînt cei care fac totul, există board of directors. Ca acţionar al GECAD grup, vă consideraţi un reprezentant al "clasei superioare"? Eu nu cred în superioritatea unei rase asupra altei rase şi nici în cea generată de venituri mai mari. Fiecare om are o superioritate faţă de ceilalţi într-un domeniu sau altul. Cum ar putea cineva să spună că un om este superior altuia în valoare absolută? Nu avem estimări asupra veniturilor altora şi nu avem o linie care să spună că, de la atîţia bani în sus, omul este superior. Cunosc foarte mulţi oameni pentru care banii nu contează. Refuz să cred că un om cu bani este superior unuia fără. Ce faceţi cu banii pe care-i aveţi? Fiecare dintre noi se străduieşte să-şi pună deoparte pentru o perioadă. Apoi să construiască ceva. Eu îmi doresc - şi o fac deja - să-i ajut pe cei cu potenţial antreprenorial, care creează valoare adăugată. Oamenii de afaceri trebuie să fie vizibili? Societatea, în general, nu doar cea românească, este interesată mult mai mult de vedete decît de personalităţi fără aere de vedetă. Din cauza asta, există oameni mai cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, fără legătură cu calităţile lor intelectuale, antreprenoriale sau cu altele, ci în relaţie cu capacitatea lor de a se face plăcuţi. Bill Gates, de pildă, e un exemplu în acest sens. Sau, la noi, Marius Ghenea (director general Flanco) este un tip charismatic, care se vede foarte bine, dar şi un om care a creat valoare şi a construit foarte mult. Deci cele două nu se exclud. În percepţia oamenilor, partea de vedetă e mai puternică decît cea de conţinut. Dar şi mult hulitele vedete sînt oameni care au construit: de pildă, despre Prigoană nu se ştie decît că se ceartă cu Bahmuţan, nu şi că o companie de-a lui a produs DVD reader-ul E-Boda, cel mai cumpărat din estul Europei. Sigur că există şi reversul medaliei, atîţia oameni care fac business-uri fără să fie deloc vizibili: de exemplu, în Craiova, trei băieţi au înfiinţat o firmă Oxygenxml.ro, care face cel mai bun editor de XML-uri (unul din cele mai bune programe din lume). Nici eu nu ştiam de ei, am aflat întîmplător în SUA. În afara României sînt cunoscuţi, în România - nu. De ce? Pentru că nu se ceartă cu Bahmuţan. a consemnat Iaromira Popovici

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Povestea românului care spală mașinile regelui Charles. „M-am trezit, într-o zi, cu un telefon de la oamenii lui“
Un tânăr din Tecuci (Galați) plecat să muncească în Marea Britanie și-a deschis propria firmă, iar seriozitatea și munca de calitate l-au adus în postura de a spăla în prezent mașinile Casei Regale, dar și pe cele ale altor celebrități din insulă.
image
Franța se pregătește pentru un război naval „împotriva cuiva care vrea să ne distrugă”
Într-un interviu acordat publicaţiei Politico, contraamiralul Jacques Mallard, comandantul grupului de luptă al portavioanelor franceze, a declarat că forțele navale franceze își schimbă antrenamentul, pregătindu-se de război.
image
Mobilizarea rezerviștilor Armatei Române. „Am tras cu arma, mi-am reamintit, ar trebui introdus serviciul militar obligatoriu!“
Sute de rezerviști din județele Galați și Brăila, cu vârste cuprinse între 37 și 63 de ani, au primit ordine de chemare în unitățile militare. Ei au participat în Poligonul Smârdan (Galați) la un exercițiu de trageri cu muniție reală de război.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.