<i>Programul naţional de evaluare a stării sănătăţii, un avantaj pentru toţi</i>

- interviu cu Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii - La începutul lunii martie, după publicarea normelor în Monitorul Oficial, ar putea intra în vigoare ordinul care reglementează asigurările de sănătate private. Persoanele care vor încheia aceste asigurări vor plăti la impozitul pe venit mai puţin cu 200 de euro, iar în cazul firmelor, suma va fi deductibilă din impozitul pe profit. Concret, ce beneficii va avea cel care încheie aceste contracte? În primul rînd, aceste asigurări private sînt denumite şi "complementare, şi suplimentare" pentru că, pe lîngă pachetul de bază de servicii medicale, pus la dispoziţia tuturor asiguraţilor din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, cei care contractează asigurări private pot beneficia de o serie de servicii medicale suplimentare, adică o gamă mai largă de patologie şi condiţii hoteliere mai bune. Aici avem de fapt o diferenţă între tarifele maximale, practicate de Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate, şi tarifele practicate de furnizorul de servicii medicale private, diferenţa fiind acoperită din asigurările private. Asta înseamnă că fiecare cetăţean, în relaţie cu firma asiguratoare, îşi va putea contracta un număr de servicii medicale, pe cîţi bani doreşte. Dacă, de exemplu, va dori un contract de asigurare medicală cu o valoare de 500 de euro pe an, el va şti că suma de 200 de euro va fi deductibilă din calculul impozitului pe venit, iar diferenţa de pînă la 500 o va plăti din buzunarul propriu. Dacă se va mulţumi însă cu o gamă de servicii medicale mai mică, adică de numai 200 de euro, poliţa de asigurare va fi, practic, gratuită. Contractul pe care îl va semna asiguratul va specifica exact tipul de servicii de care beneficiază în contul sumei pe care este dispus să o plătească. Se va crea astfel o concurenţă între spaţiul privat şi cel de stat? Sper în această competiţie, nu neapărat între privat şi public, ci între serviciile medicale pe care le va putea presta un furnizor de servicii medicale, acest furnizor putînd fi un spital public sau unul privat, un laborator public sau unul privat. Oricum, din această concurenţă ar trebui să cîştige pacientul. Pe de altă parte, o concurenţă reală va duce la scăderea preţurilor şi la creşterea calităţii. În toată lumea s-a petrecut aşa, iar România nu va face excepţie. Nu o să se întîmple peste noapte, vom avea probabil o perioadă de tranziţie de un an, un an şi jumătate. În acest caz va apărea o diferenţă mare între cei care îşi permit să plătească asigurări private, beneficiind - după cum spuneaţi - atît de îngrijire mai bună, cît şi de condiţii, televizor în cameră, toaletă proprie etc., şi cei care nu au posibilităţi şi vor rămîne ancoraţi la serviciile de stat. Aşa pare la prima vedere. Însă sistemul public va fi modernizat, se vor face investiţii. Deja există o serie de standarde pe care va trebui să le aplicăm în următorii cinci ani. E vorba de standardele de acreditare a spitalelor publice şi, în general, a oricărui spital. Vor trebui respectate, de exemplu, suprafaţa minimă pe care spitalul trebuie să o pună la dispoziţie fiecărui pacient, volumul de aer, numărul de paturi din cameră, aerul condiţionat, grupurile sanitare... Pînă atunci însă, va fi o concurenţă reală cu spaţiile private care probabil vor avea cîştig de cauză pentru ceea ce înseamnă spaţii hoteliere de mai bună calitate şi, uneori, chiar o serie de servicii medicale pe care unele spitale publice nu le pot pune încă la dispoziţie. Se ştie că există spitale publice care nu au tomograf, aparate de rezonanţă magnetică, ecografe moderne şi performante. Probabil că pacienţii vor căuta, prin asigurările medicale private, să obţină toate aceste servicii. De aici - repet - sper să crească atît calitatea serviciilor, cît şi promptitudinea şi generozitatea sistemului medical faţă de cetăţean. În cele din urmă, şi preţurile vor fi mai mici. Ce se va întîmpla cu spitalele de provincie, dacă nu vor respecta aceste norme? Ce se va întîmpla mai apoi cu persoanele din mediul rural care, de bine, de rău, depind de serviciile medicale oferite de acestea? Toate spitalele publice vor fi nevoite să respecte normele de funcţionare, pentru că altfel nu vor fi acreditate să funcţioneze. Indiferent că sînt din Bucureşti sau din provincie. Dacă nu vor obţine acreditarea, respectînd aceste norme, vor fi închise. Nu cred că trebuie să facem rabat la calitate. Dar trebuie spus că pe următorii cinci ani există un plan de investiţii al Ministerului Sănătăţii şi al Guvernului privind toate spitalele din România. Pe de altă parte, prin programul de descentralizare, foarte multe spitale publice din localităţile mici vor trece în coordonarea şi în subordinea directă a Autorităţilor Publice Locale, care vor fi, pînă la urmă, cele în măsură să hotărască destinele acestor spaţii sanitare publice, în corelaţie cu nevoile locuitorilor. Ce se întîmplă cu programul de evaluare a stării sănătăţii populaţiei? Analizele obligatorii... ce analize se cer şi cît de serios ar putea fi ele făcute, ţinînd cont de faptul că un număr mare de cetăţeni trebuie să le facă, iar personalul medical este acelaşi? Programul va începe prin luna mai sau iunie. Dacă ne referim strict la analizele medicale şi la investigaţiile de laborator, am hotărît ca primii care vor intra în acest proces să fie cei care fac parte din spitalele publice. Ne-am interesat şi cunoaştem deja capacităţile pe care aceştia le pot acoperi. Acolo unde nu e posibil, pe bază de selecţie, la nivelul judeţului, autoritatea publică va acredita şi o serie de laboratoare private care respectă întru totul condiţiile din spitalele publice. Spitalele publice şi toate aceste laboratoare vor asigura, pentru mediul rural, recoltarea probelor din localitatea respectivă. Fie se vor deplasa la primărie sau la cabinetele medicilor de familie, fie se vor face puncte de recoltare mobile în maşini sau la şcoli - este o problemă pe care o vom rezolva în perioada următoare. În mediul urban, toate acestea se vor realiza prin asigurarea serviciilor în trei schimburi, prin repartizarea asistentelor medicale dintr-o secţie în alta, în perioade în care nu e multă activitate, pentru a putea acoperi necesităţile. Dacă mai ţinem cont şi de faptul că fiecare cetăţean va participa la acest program în funcţie de luna cînd e născut, atunci există o distribuţie uniformă a populaţiei pe aproximativ 13-14 luni. Ce se va întîmpla dacă nu faci aceste analize? Pentru cei care nu se vor putea prezenta, vom prevedea o posibilitate de a se deplasa în altă zi cu programare de la medicul de familie şi poate vom prelungi cu cîteva zile campania, astfel încît toată lumea să poată intra în program. Cei care nu vor veni deloc... nu avem ce face, va trebui să îi convingem. Nu aş vrea să introducem măsuri punitive, de constrîngere, cel puţin nu într-o primă etapă. Vom încerca să îi convingem că este în avantajul lor să intre în acest program. Oricum, cred că vor fi puţini oameni reticenţi. Din sondajele pe care le-am făcut se degajă o euforie, un entuziasm de genul "de ce nu începem mai repede programul". Aşadar, oamenii sînt interesaţi. Potrivit unui sondaj OZONE, făcut în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, anul trecut, 73% din populaţia ţării îşi administrează medicamente singură. Anul acesta, aceeaşi fundaţie a realizat un sondaj printre elevi - 1 din 3 îşi autoadministrează medicamentele. Ce înseamnă lucrul acesta? E vorba de incultură sau de neîncredere în sistem? În primul rînd, oamenii nu sînt obişnuiţi să meargă la medic. Au rămas în continuare la aceeaşi mentalitate că, dacă îi doare ceva, mai întîi preferă să îl întrebe pe vecin, pe frate, pe soacră etc., ce pot lua... Acest tip de mentalitate se schimbă foarte greu, şi tocmai acest program de evaluare a stării de sănătate va însemna o cotitură remarcabilă, semnificativă, în ceea ce priveşte interesul pentru propria sănătate. Teama de doctor se manifesta şi pentru că sistemul nu a funcţionat, şi încă nu funcţionează bine. Din păcate, faptul că încă se stă la coadă la medic sau că, uneori, pentru a obţine o reţetă, se dă şpagă, sau alteori, pînă la medic, te loveşti de asistentă... toate acestea îi fac pe mulţi să fie reticenţi şi să apeleze cu mai puţină convingere la medic, recurgînd la automedicaţie. În ceea ce priveşte asigurările private de sănătate şi analizele obligatorii, sînteţi foarte încrezător... cum comentaţi însă faptul că ne tot pleacă medicii şi asistentele pe alte meleaguri? Nu se va produce o criză de personal în sistemul românesc de sănătate? Este, într-adevăr, o problemă la care trebuie să ne gîndim, însă nu este ceva îngrijorător. Toate celelalte ţări integrate, în ultimul val, în UE, au trecut prin probleme similiare. E firesc ca omul să fie tentat să ia bani mai mulţi, să îşi dorească să lucreze în condiţii mai bune, pentru că, dacă ne referim la spitalele publice din România, ele mai au mult pînă să ajungă la nivelul de dotare al spitalelor din Occident. Dar este un pas pe care gîndim să-l facem. Cu toate că nu cred că acum fenomenul migraţiei este îngrijorător, ne gîndim ce trebuie să facem pentru a-l preveni. Deja am crescut salariile medicilor rezidenţi cu peste 40%, iar cei din anul 1 şi 2, cu peste 60%. Încercăm să asigurăm condiţii bune de lucru în spitale, construim 8 spitale regionale, 20 de spitale judeţene, toate de urgenţă, reabilităm 15 spitale judeţene de urgenţă, aducem ambulanţe, aparatură performantă, toate astea înseamnă că vom crea condiţii mai bune de muncă, iar medicii români vor putea să aibă şi aici o împlinire profesională. ...Totuşi, creşterea salarială de 60%, faţă de 5-6 milioane, înseamnă foarte puţin, faţă de o ofertă de 10-12 mii de lire sterline, iar de la un singur spital din Vaslui, 17 asistente au plecat dintr-odată. Sigur, la acel spital este o problemă, autorităţile locale ar trebui să se implice, pentru că singur ministerul nu poate face nimic. De aceea purtăm o discuţie permanentă şi cu prefecturile, primăriile, consiliile judeţene. Pe de altă parte, unii asistenţi medicali pleacă, alţii ies de pe băncile şcolii, alţii se întorc. Sînt şi medici relativ tineri, 58-59 de ani, care au ieşit la pensie, dar se pot întoarce să lucreze în sistem, pentru că pensia e mică şi preferă să-şi completeze veniturile. Asigurările private de sănătate vor fi prestate suplimentar peste serviciile de bază, cele sociale. Ele se vor face fie cu medici sau cu asistenţi. Acei oameni vor fi mai bine plătiţi, asta însemnînd că le asigurăm o perspectivă de a rămîne să muncească în România. Aţi amintit de activarea medicilor pensionari. Este aceasta o soluţie? E o soluţie de moment prin care, pe de o parte, acordăm acestor profesionişti posibilitatea de a-şi desfăşura activitatea, iar pe de alta, compensăm lipsa personalului, pe perioada cînd oamenii sînt în rezidenţiat. Există mai multe campanii de sănătate pe diverse boli. Ce înseamnă acest lucru, au vreun feed-back? E o problemă sensibilă. Mă refer la faptul că de ani de zile în România se fac programe naţionale de sănătate, a căror eficienţă nu am evaluat-o în suficientă măsură. De aceea, din 2007, programele naţionale de sănătate vor fi dirijate prin Agenţia Naţională de Sănătate şi monitorizate printr-o serie de structuri ale ministerului pentru a putea şti exact ce se întîmplă cu banii alocaţi. Probabil că sînt şi rezultate bune, dar asta o spunem intuitiv, din speranţă, nu o facem pe date certe. Prin programul naţional de evaluare a stării de sănătate se urmăreşte, printre altele, şi aflarea unor informaţii despre perioada în care au fost încadrate anumite persoane în programele de sănătate. De exemplu, avem cca 450 de mii de persoane înregistrate în programul naţional de diabet. Specialiştii spun că ar mai fi 300-400 de mii care habar n-au că au diabet şi care, prin programul de evaluare, ar putea fi identificate. Dar asta trebuie făcut permanent şi cu tenacitate pentru că programul este - pînă la urmă - un avantaj pentru toţi. a consemnat Dragoş GHIŢULETE